Babilonia de la marginea Iasului

Nu e nici sapte dimineata, in zi de duminica. Un batrin in salopeta de muncitor in fata unui cal care trage o caruta, o junica legata de atelaj si o batrina, mergind cu pasi mici in spatele junicii. "Caravana", neobisnuita pentru un oras mare, traverseaza intersectia pustie din Bucsinescu. Dupa o ora jumatate, atelajul si insotitorii isi ating tinta: podul de la CUG. Citeva sute de metri mai la vale, pe sub pod, pe o straduta ingusta de beton, flancata de zeci de carute, masini, oameni si animale, iarmarocul. O platforma intinsa, inchisa de garduri sleampete din plasa de sirma. De o parte, uzinele CUG, de cealalta o liziera cu copaci rari. Harmalaie pe toate tonalitatile, un du-te vino neincetat. Tarani cu caciuli de oaie si cizme de cauciuc, laolalta cu oraseni bine imbracati, cu pantofi proaspat lustruiti. Mii de oameni de toate categoriile.
Guitatul porcilor se aude din toate colturile iarmarocului, dublat, din cind in cind, de mugetul unei vaci sau de nechezatul cailor. "Ia saminta de la proteveu, ia saminta, neamule!", te intimpina un tuciuriu gras. "Caravana" batrineilor a intrat in iarmaroc amestecindu-se cu imensa multime pestrita.
Pe cele citeva sute de metri de sub pod pina la iarmaroc se inghesuie trei tirguri: cel de masini, cel de cherestea si oborul de vite. Ba chiar, la intrare, si un mic tirg clandestin de ciini de rasa. Ca sa ajungi la iarmaroc trebuie sa treci de primele doua aglomeratii, doar pe un sens de circulatie. Peisajul, un autentic "no man’s land", e lasat in paragina de ani buni de catre Primarie. Sub podul de la CUG incepe o babilonie ce nu are nimic in comun cu urbanitatea. Si nici cu primarul Constantin Simirad, de altfel. "De asta imi arde mie acum, de iarmaroc?", au fost singurele cuvinte ale lui Simirad cind a auzit de babilonia dintre CUG si poalele Cetatuii.
"N-am vazut niciodata doctor pe aici"
"Primaria Municipiului Iasi – Oborul de animale". Literele mari, scrise cu vopsea alba pe o magazie din tabla, se vad de la o posta. Pe poarta deschisa larg intra caruta dupa caruta. Cite un popas scurt, pina taxatoarea incaseaza cele citeva zeci de mii care permit accesul in interiorul iarmarocului. Un atelaj gol se taxeaza cu 20.000 lei. Aceeasi suma se incaseaza si pentru un animal de vinzare, fie purcelus, vaca sau cal. Cei care intra cu miinile in buzunare scapa nevamuiti. Cite un carutas mai tumultuos intra pe poarta fara sa opreasca, motiv ca taxatoarea sa inceapa sa tipe. "Hei, unde intri asa, crezi ca esti pe tarlaua lu’ tac’tu?". "Contravenientul" se intoarce si incepe tirguiala. Cite unul scapa numai cu zece mii si fara chitanta. Nici unul dintre animalele care intra pe poarta iarmarocului nu este verificat sanitar-veterinar. "Eu n-am vazut niciodata doctor pe aici. Vin o data la citeva duminici, cind e rindul meu, dar eu sint angajata la piata. Incasez taxa de intrare, asta-i treaba mea", marturiseste taxatoarea, pozind in om al legii. In timpul acesta, prin sparturile dintr-o parte a gardului din plasa au intrat mai multi godaci, tinuti zdravan de doi barbati. Nu i-a vazut nimeni, guitatul godacilor pierzindu-se in vacarmul general.
O suta de mii kilu’, pentru cine intreaba
Chiar in dreapta intrarii, un Wartburg decorat ca la parada. Hamuri si funii de diverse grosimi si lungimi sint insirate pe capota. Cu 30.000 de lei poti face rost de o funie cu care sa tragi un cal sau o vaca. Fata in fata, potcoave, cuie, vaselina si tot felul de alte obiecte metalice folositoare intr-o gospodarie. Imediat dupa Wartburg, un lant de tiganusi cu seminte de vinzare, in cutii de carton intinse pe jos. Doua mii paharul de bostan si o mie cel de floarea-soarelui. Alaturi, un barbat incearca sa struneasca doi godaci bagati intr-un sac de rafie. "O suta de mii kilu’, pentru cine intreaba", spune omul. Dupa care adauga: "Da’ ne-ntelegem, cumperi?" In interior, pretul scade mult sub jumatate. Un porc mare, pina intr-o suta de kilograme, se da cu treizeci si ceva de mii kilogramul daca stii sa te tirguiesti. Porcii, legati, stau in carute, sau chiar in portbagajul masinilor, sint adusi din satele dimprejurul Iasului, sau chiar de mai departe: Golaiesti, Ciorbesti, Voinesti, Birnova, Ciurea.
Toti geambasii par a fi din Pacuret
Mai in interior, vaci si cai, legati de tevi de metal. O junica sau un vitel tinar nu se ia cu mai putin de trei-patru milioane. La cai, cam aceleasi preturi. Cei buni de pus la caruta ajung si la sase-sapte milioane, cu un milion mai mult decit minjii. Aproape toti geambasii par veniti la iarmaroc din Pacuret: inchisi la fata, cu adidasi, blugi si geci pe care scrie "Fubu". Un batrin care are un minz de vinzare se plinge incet. "Eu cer trei milioane jumate, da’ cind vine cineva sa intrebe, astia zic ca ei dau mai mult si fugaresc oamenii. Vor sa-l cumpere cu doua milioane jumate, pe nimica", spune mosul, cu ciuda. Un alt "taran", parfumat, cu parul dat cu gel, imbracat in blugi si scurta de piele, vinde o vaca cu 17 milioane. "E a fata, dom’le", explica el pretul. In aglomeratie, citeva goluri: cite un "intreprinzator" dotat cu sticle si pahare de plastic ofera rachiu puturos, vin si bere. Peste tot, acelasi pret, nu mai mare de cinci-sase mii de lei. Gard in gard cu tirgul de cereale, sase barbati isi incalzesc miinile la un foc de vreascuri, in spatele carutei cu care au venit.
Colea Stanescu, bulibasa din Ciurea, a venit cu un porc in Cielo
La intrare, situatia s-a complicat. Cu greu, cite o masina sau caruta isi mai fac drum sa intre in iarmaroc, pe straduta ingusta deja ocupata. Vehiculele care ies din tirg circula pe acelasi drum pe care au venit. Nu exista, practic, celalalt capat al strazii, straduta sfirsind in teren viran. Cu toate acestea, un Cielo alb, prafuit si "obosit", reuseste sa parcheze in fata iarmarocului. Din spate coboara Colea Stanescu, bulibasa din Ciurea, insotit de un alt tigan burtos, cu parul alb. Urmeaza un tur de iarmaroc, cu opriri la cei care vind porci mari. "Cu cit il dai?", isi dezveleste Colea dintii de aur. Dupa cinci minute de prospectare a pietei, soferul masinii, un tigan tinar cu pielea alba, primeste ordin sa intre in iarmaroc. "Vindeti ceva?", intreaba taxatoarea. Tiganul din dreapta deschide portbagajul, dupa care urmeaza pretul: "Treij’ de mii!". "Treij’ de mii?", se supara tiganii si dau sa intre fara sa plateasca. Taxatoarea incepe sa tipe; in cele din urma primeste banii. In iarmaroc, misterul portbagajului se lamureste: Colea a adus un porc sa-l vinda. Tiganul gras si grizonat deschide portbagajul si injura scurt: pompa e plina de balegar proaspat. "E patruj’ de mii kilu’. Are aproape suta", informeaza el pe trecatori. S-a orientat, in iarmaroc nu mai sint decit godaci, la o suta de mii kilogramul.
Putin dupa ora noua, harmalaia se domoleste. Aproape nici un platitor de taxe nu se mai prezinta la intrare. Drumul ramine insa la fel de aglomerat pentru ca nu au plecat decit citiva. Ceilalti se mai tirguiesc, inca. Ultimii clienti cu masini sau alt vehicul nu vor apuca sa plece inainte de ora 11, cind straduta se mai elibereaza. Pina atunci, rabdare si tutun. (Catalin PRISACARIU)