Femei care nasc 4 copii pe an

Desi pare incredibil, la citiva kilometri de Iasi, pe ulitele unui sat uitat parca de lume, are loc un concurs demn de Cartea Recordurilor. Zeci de femei s-au luat parca la intrecere care face mai multi copii. Aici sint zece copii, o casa mai sus are 12 copii, mai la vale se ating recorduri de 18 copii. Femeile nasc prima data pe la 15 ani, si se opresc undeva pe la 50 de ani. Acasa, in caruta, pe cimp sau la dispensar sint citeva din "leaganele" in care nou nascutii vad pentru prima data lumina zilei. Pe acest fond al nasterilor pe banda rulanta, o femeie a stabilit un record inedit. Ea a nascut patru copii intr-un an: doi gemeni in ianuarie si doi gemeni in decembrie. Uitindu-te in curtea mamelor "eroine" nu poti sa nu remarci un paradox. Cu cit sint mai sarace aceste familii, cu atit este mai mare numarul gurilor de hranit. In citeva gospodarii, copiii sint mai numerosi decit gainile din poiata. O singura vaca a ajuns sa nu mai faca fata necesarului de lapte zilnic. Oalele au capacitati de cel putin 12 litri, iar pentru o lingura de mincare se sta la coada. Maninca ce apuca, dorm cum pot, iar viitorul s-a rezumat doar la ce le aduce ziua de miine.
O prima mama "eroina" este Maria Carausu. La 51 de ani, ea a nascut 18 copii. Saisprezece dintre ei sint in viata, unul a ars, iar altul a murit in spital la numai trei luni. Prima data a ramas insarcinata cind avea cinsprezece ani si jumatate, cind fetele de la oras abia daca descopera rujul si rimelul. De atunci copiii au venit pe lume unul dupa altul. Metodele contraceptive sint pentru Maria Carausu doar doua cuvinte care-i spun la fel de mult cit "e-mail" sau "dublu airbag". I-am explicat ce inseamna planing-ul familial si la ce ajuta. "Pai, ce sa spun eu, poate ca doamnele de la oras au timp sa se gindeasca la asta, dar noi, cite treburi si griji avem, nu mai avem timp de astea", spune femeia.
Citeva gaini la 11 copiii
In gospodaria Mariei, copiii sint mai numerosi decit gainile si cu siguranta mult mai galagiosi. Doar o ora pe zi, dimineata, cit TVR 1 difuzeaza un program pentru copii, curtea este goala. Copiii se considera privilegiati ca au televizor, un "Diamant" mare si bun. Insa abia seara, cind se aduna cu toti in jurul unui blid de mincare, familia este cu adevarat reunita. Privirile flaminde ale acestora se indreapta parca mecanic catre oala aburinda. Pregatirile pentru masa de seara, cea mai importanta din zi, incep inca de la amiaza. Copiii isi cunosc foarte bine indatoririle: unul mai marisor mulge vaca, cei micuti aduna ceva legume de prin gradina, o fetiscana mai rasarita pune ceaunul de mamaliga. Oala de pe plita din curte in care focul arde mocnit are in jur de 20 de litri. Va iesi suficienta mincare pentru o masa la care trebuie hranite unsprezece guri, pentru ca sapte dintre copiii Mariei au plecat fiecare la casa lui. Cind se pune mincarea in blide, copiii fac cu rindul. Mai intii cei mici, si apoi cei mari. Nu incap toti la masa. Infometatii care nu-si asteapta rindul prefera sa manince in poala, in picioare sau asezati direct pe iarba din curte.
Felul I: ciuperci. Felul II: ciuperci
Meniul zilei de simbata cuprindea doua feluri de mincare: ciuperci fierte si ciuperci prajite. "Acum mincam bureti si mai punem la uscat pentru iarna. S-au facut foarte multi anul asta. Mergem cu totii la padure si-i culegem, dupa care venim acasa si-i sortam. Mai sint printre ei si rai dar copiii ii cunosc deja. Nu ne-am imbolnavit niciodata", spunea Maria in timp ce mesteca cu lingura in oala imensa de pe plita. Acum, dupa atitea ploi, un meniu copios inseamna ciuperci fierte, fripte, coapte, prajite sau tocate. In primavara, la putere era borsul de stevie sau urzici, iar la iarna maninca ceea ce aduna peste an.
"De multe ori nici nu-i mai deosebesc"
Venitul familiei Cararusu este in jurul a 1,2 milioane de lei lunar, bani proveniti din alocatiile copiilor si pensia de urmas a femeii. "Eu nu m-am dus niciodata la Primarie sa cer ajutor. Daca nu am suficienta mincare, prefer sa rabd eu si sa le dau de mincare la copii", spune resemnata femeia care a dat nastere la 18 suflete.
Citeodata, cind vreun copil face o boroboata, femeia il pedepseste pe fratele lui fara sa-si dea seama ca cel care a "incasat" o varga la fundul gol era de fapt nevinovat. "De multe ori nici nu-i mai deosebesc unul de celalalt. Pentru mine sint toti la fel si sint copiii mei", spune cu mindrie femeia.
Cum e mama, asa si fata
Maria Carausu nu reprezinta nici pe departe un caz special al comunei Voinesti. In satul Slobozia, cel mai sarac din zona, majoritatea femeilor au peste zece copii. Toti sint slabi si se hranesc cu ce apuca sau din mila altor sateni mai instariti. Zenovia Acatrinei pune masa in fiecare zi la 15 persoane. Am cautat-o acasa, dar era plecata impreuna cu toti 13 copii la cules bureti. Fosta ei vecina, Ecaterina Stan Nichitel a nascut de 15 ori. Ea este cunoscuta in toata zona deoarece a dat viata la patru copii intr-un singur an. Doi gemeni in luna ianuarie si doi gemeni in luna decembrie. Mindria ei este Constantin, fiul de 40 de ani, care la rindul lui are 11 copii. O alta fiica are opt copii si este inca tinara si in putere. Nici ea nu mai stie citi nepoti are in total, stie doar ca-s tare multi.
24 de suflete pe 20 mp
Familia Patoi din Slobozia depaseste insa orice record zonal sau poate national. Chiar daca Maria si Costache Patoi au numai 8 copii (putini pentru ritmul in care se fac copiii in Slobozia), intr-o casa cu doua camere locuiesc 24 de suflete: feciori, nurori, gineri, nepoti si stranepoti. Cei 24 de locatari maninca, dorm si procreeaza intr-un spatiu de aproximativ 20 de metri patrati. Adica, unuia ii revine sub un metru patrat de spatiu locuibil. Acest lucru se resimte cel mai tare noaptea, cind toti se inghesuie sa doarma. Daca unul doarme pe pat cu picioarele intinse, alti doi trebuie sa-si petreaca noaptea ghemuiti.
Trai la fel ca in Africa
In familia Patoi nu se pune insa problema rindului la toaleta, dimineata, deoarece nu exista WC. Fiecare isi face nevoile prin porumb pe unde apuca. Apa pentru spalat este asigurata de ploi sau fintina de la un kilometru departare. Vara mai merg la scaldat intr-un iaz din apropiere. Crapaturile din calciiele lor sint atit de adinci incit ai impresia ca poti sa cultivi cartofi. In fiecare zi, bunicii, copiii, nepotii, stranepotii asteapta cu sufletul la gura fiertura de bureti ca pe un meniu copios servit la masa de dimineata, prinz sau seara. Seara mai maninca zeama de muraturi amestecata cu un pumn de faina alba capatata de la un vecin. Aspectul lor fizic se aseamana cu cel al copiilor din cele mai sarace zone africane : murdari, slabi si cu burtile umflate. I-am intrebat pe cei din familia Patoi de ce fac asa multi copii. "Da’ ce, noi facem multi? Sa vedeti citi au neamurile noastre, cite 14, cite 16, noi inca n-am facut prea multi", spune sigur pe el capul familiei. Ca orice tigani, Patoii viseaza sa-si faca palate cu zeci de turnulete sclipitoare, dar pina visul lor se va implini sint bucurosi ca incap toti 24 in casuta cu doua camere.
Camere fara geamuri ca sa le fie cald la iarna
Unii dintre amaritii din Voinesti au si un dram de noroc. Olimpia Mihai are 10 copii si a locuit de cind s-a maritat intr-o casa cit un cort de doua persoane. Saracia in care a trait pina acum este greu de imaginat. Gard nu a avut niciodata, pamint ioc, singura avere fiind citeva haine vechi, doua plapumi si niste oale ruginite. Vara aceasta insa, Dumnezeu a ascultat si rugile sale. O organizatie caritabila din Olanda i-a finantat si ridicat o casa in toata regula. Cladirea nu este inca gata, dar are temelie solida, acoperis rezistent si birne din lemn. Cind va fi gata, va avea patru camere, o bucatarie si un holisor. Mult mai mult decit putea visa vreodata. Coliba cea veche din chirpici nu a dat-o jos, pentru ca lucrarea nu este inca gata. "Speram ca pina la iarna sa putem sa terminam macar o camera si holul ca sa ne adapostim de frig", ne-a spus increzatoare femeia. Frica de anotimpul rece i-a facut pe membrii familiei Mihai sa nu mai faca geamuri la una din camerele casei, in speranta ca la iarna va fi mai multa caldura inauntru. In curtea fara garduri, ceaunul plin cu bureti fierbea pe plita incinsa. Unul din baietii Olimpiei il pazea cu strasnicie invirtind in el, tacticos, cu lingura din lemn.
Daca nu ar exista comuna Voinesti, probabil ca sporul natural al judetului Iasi ar avea o valoare mai mica. Daca si copiii s-ar inmulti la fel de mult ca parintii lor, in sapte generatii, ar atinge populatia Romaniei. Nasterea este la fel de comuna ca fierberea zilnica a buretilor. "Am intrebat o femeie amarita din sat, care are sapte copii si era din nou insarcinata, de ce i-a trebuit inca un copil. Stiti ce mi-a raspuns? «Pai ce sa fac, daca erau fara sot!»", a spus Vasile Arvinte, secretarul Primariei din Voinesti. Aceasta explicatie ne-a parut ca un banc sec care a reusit sa cuprinda mentalitatea femeilor din Slobozia. (Catalin STEFANESCU, Radu BURLACU)