Martor in direct la o sinucidere anuntata

Funia este foarte rezistenta, ar putea tine si o masina. Barbatul o incearca de doua-trei ori in elasticitate, apoi face meticulos un nod. Isi aseaza incet in jurul gitului bucla rezultata. Este deja urcat pe un scaun, iar copacul de care a legat celalalt capat, o rachita batrina, il tolereaza indiferent. Cu un gest fin, dar in acelasi timp energic, impinge scaunul de sub picioare. Corpul barbatului se balangane acum in streang. Chipul sau devine de nerecunoscut, iar dupa citeva secunde incep convulsiile. Tot ceea ce se petrece sub acoperisul rachitei aduce mult prea mult cu scenariul unui film de groaza, insa scena este de o realitate cruda. Privind aceasta scena, realizezi insa ca sinuciderea prin spinzurare este cu totul altfel decit se straduiesc regizorii sa o reprezinte. Imaginea mortii care iese la vinatoare iti face parul maciuca.
Clopotele bisericii au inceput sa bata
Aurel Vernica este un om ca oricare altul. La cei 41 de ani ai sai, are o sotie si o fetita, pe care spune ca le iubeste mai mult decit viata. Familia Vernica traieste alaturi de parintii barbatului, in comuna ieseana Halaucesti. In tinerete, Aurel a fost sportiv. Haltere, inot, atletism. Desi este un barbat marunt la trup, muschii sint numai fibra. Povesteste cum a fost salvamar in anii ’80, cum a cistigat fel de fel de trofee la concursuri de atletism sau de haltere, ne arata poze in aceste ipostaze. Este putin emotionat, insa ne asigura ca este hotarit sa bata recordul mondial la stat atirnat cu fringhia legata de git: "Am stat cel mai mult un minut si jumatate, in casa, in fata oglinzii. Vreau sa ajung la doua minute". Momentul este aminat, pregatirile sint foarte importante. Mama si tatal barbatului, doi batrini care s-au luptat o viata cu greutatile, il privesc de pe o bancuta de sub bolta de vita-de-vie. Isi pune peste camasa o vesta in culori stridente, iar pe cap o panglica tricotata. Are mai multe rucsacuri, din care alege trei. Scoate funia, o incolaceste pe dupa brat, o baga inapoi in rucsac. Este rindul cutitelor. Le scoate pe rind si le priveste. Are trei cutite, fiecare cu teaca din plastic si dispozitiv de prins pe picior sau pe brat. Se invirte in jurul gentilor, apoi scoate din nou funia. In curtea casei nu pot intra deodata douazeci de oameni, pentru ca florile au pus stapinire pe fiecare bucatica de pamint din curte. "Imi plac florile si natura in general. Imi place muntele, dar mai ales imi place marea. Mi-ar placea sa inot zile in sir, fara sa ma opresc", explica Aurel Vernica.
Aproape de amiaza totul este pregatit. Funia este legata bine de copac, la o distanta numai buna pentru inaltimea lui Aurel adunata cu cea a scaunului. Barbatul urca si coboara in miini de pe fringhie, intr-un fel de demonstratie gratuita de maiestrie, apoi se opreste cu picioarele pe scaun. A renuntat la camasa. De mina stinga si-a prins un cutit, pentru cazul in care ceva nu merge bine in planurile sale. Foarte incet, isi pune latul in jurul gitului. Din intimplare, clopotele bisericii din Halaucesti incep sa bata chiar in acest moment. Urechile sale nu mai aud insa dangatul, doar un tiuit surd ii incurca gindurile. La ce se gindea oare in clipa dinainte de a impinge scaunul? Oare se gindea la ceva? Oare gindea, sau, mai bine, a gindit inainte?
"Mama, ce are tata", a spus fetita spinzuratului
Aurel Vernica spune ca vrea sa doboare recordul la stat atirnat de git si vrea sa intre in Cartea Recordurilor. Nu stie ce timp este inregistrat in Guiness Book, deocamdata se pregateste. Simbata a avut loc o "demonstratie", la marginea Halaucestilor. 15-20 de secunde, cit a durat exercitiul, au fost suficiente pentru a simti ca la petrecere a fost invitata si doamna cu coasa. Toti oamenii care au venit sa-l vada pe Aurel Vernica au simtit acest lucru. Trupul bitiindu-se in streang, miinile atirnind flasce si spasmele necontrolabile ale picioarelor au fost salutul de bun gasit al mortii. "Mama, ce are tata?", intreaba fetita spinzuratului, de undeva din multimea de oameni veniti la spectacol. Femeia nu spune nimic, insa ii striveste chipul de burta sa nu-si mai vada parintele in streang. Trei barbati se smulg dintre oameni si alearga spre rachita din Halaucesti. Aurel Vernica este ridicat de picioare, unul dintre salvatori ii elibereaza gitul. Citeva minute de inconstienta, apoi barbatul prinde glas: "Ceva s-a intimplat. Am vazut-o pe sotia mea si m-a tulburat. Si la nas m-a deranjat ceva, nu-mi dau seama ce. In mod normal, trebuia sa rezist mai mult". Mama lui Aurel se apropie si spune rastit: "Sa nu te mai prind ca faci asa ceva. Cum ajung acasa, dau foc la sfoara", apoi pleaca suparata peste masura. Ochii sotiei lui Aurel Vernica se umezesc, insa barbatul ia din nou cuvintul: "Urmeaza proba de inotat in Siret, cu miinile si picioarele legate". Cu greu se lasa convins ca este crezut pe cuvint de potenta sa, numai cu argumentele potrivite: poate e obosit, e prea frig afara, nu este prezent un medic etc. Aurel Vernica se resemneaza si accepta o noua intilnire. In definitiv, toti pot sa mai astepte. Chiar si invitatul nepoftit, care a racit spinarile privitorilor: moartea. (Radu BURLACU)