Mirosul mortii se ridica peste cenusa celor cinci fetite arse

Au trecut 24 de ore de la tragedia din Micul Dallas, care a avut loc miercuri seara. Ieri, lumina zilei a scos la iveala imaginea casei cu pereti albastri in care cinci copii au ars de vii, injumatatind numarul de copii ai familiei Talica. Fetitele care au murit aveau virstele cuprinse intre un an si sapte luni si sapte ani. Pina la casa in care focul a nascut o tragedie cum Iasul nu a mai vazut, se dezvaluie o lume pe care locatarul din Centru nu o vede decit la televizor. Soseaua asfaltata se ingusteaza la un moment dat atit de mult, incit un singur automobil poate incapea, raminind in lateral cite 50 de centimetri. Drumul pina la casa unde focul le-a ucis pe cele cinci surori seamana cu o poteca de la tara, cu santuri de noroi inghetat acoperit cu zapada batatorita. Santurile aduc cu niste jgheaburi de scurgere ale betonierelor, adincimea lor fiind de 30 – 40 centimetri. Locul unde drumul se ingusteaza este pazit de un stilp de electricitate din beton care seamana cu turnul din Pisa, inclinatia acestuia dindu-ti senzatia ca va cadea din clipa in clipa. In stinga e dealul Galata, in dreapta terenul pe care doar citeva case au autorizatie de constructie. Caminul familiei Talica se afla la 300 de metri de drumul care serpuieste la baza dealului. Pina acolo se ivesc case care de care mai darapanate. Una mai rasarita are in fata o antena parabolica, dar gardul de-abia se mai tine.
„O fetita striga «Mamaie!»”
Casa arsa este mare cam cit o sufragerie. Spatiul e impartit in doua, antecamera fiind mai mica. Singura sursa de caldura e o soba cit un aragaz, ce se afla in prima camera. Casuta nu mai are ferestre si nici usi, pentru ca le-au spart pompierii. Ieri, la aproape o zi de la tragedie, in jurul locuintei plutea un miros dulceag de carne arsa, abia perceptibil in functie de directia vintului. Mirosul se amesteca cu cel de plastic ars. Prin spartura unde obisnuia sa fie fereastra camerei se vad urmele focului devastator. Mormanele de haine din material sintetic, care au intretinut vilvataia ucigasa, s-au aplatizat intr-o masa compacta ce acopera podeaua. Din podele ieseau firicele de abur care purta izul mortii. Aburul se nastea din diferenta de temperatura dintre aerul inghetat si apa aruncata de pompieri, care a ramas imbibata in hainutele inca fierbinti dedesubt, care obisnuiau sa imbrace trupurile celor cinci micute. „Nu a sarit nimeni sa ne ajute. Eram trei barbati cu doua galeti. Nu am putut face nimic sa le salvam. Ceilalti stateau si se uitau…Am reusit sa tinem focul departe de casa de alaturi, pina au venit pompierii. Am legat de un cirlig cu sirme acoperisul sa nu se prabuseasca pe copii, dar a cazut tavanul din lemn pe ele”, a spus G.I., un vecin care a refuzat sa-i fie publicat numele. „Am intrat in casa si am auzit-o pe una dintre ele strigind «Mamaie!». Doar trei am vazut pe pat. Fumul m-a ametit si era sa cad. M-am ars la mina, dar degeaba, nu am reusit sa intru. Am aproape 60 de ani, dar foc care sa dogoreasca in halul asta nu am vazut. Ardea cu o putere…Era plasticul ala de la haine…”, a povestit Dumitru Pavel, unul dintre cei trei vecini care au incercat sa faca ceva. „Din acoperisul de azbest sareau bucati incinse la 15 metri de casa. Prima fintina e la 120 de metri. Cu ele avem zece morti in incendii din 1993 si pina acum, in zona asta. Doamne, o luminare a fost de ajuns pentru toata nenorocirea asta”, a mai spus G.I.
„Nu se poate dom-le, sintem la capatul lumii, da’ sa ne lase asa…”
Din spusele vecinilor, incendiul a izbucnit in jurul orei 19,45. „Doua dintre fetele mai mari erau cu cele mici si le pusesera la somn. Alte doua erau la un vecin si se uitau la televizor. Cind a luat foc, cele doua din casa au iesit din cauza ca focul era puternic. Una a fugit dupa tatal lor, care era la o slujba religioasa la o biserica penticostala din apropiere, si una a alertat vecinii”, a spus G.I. „Trei salvari au ajuns mai intii pe la opt si jumatate. La un zece minute au ajuns si pompierii, adica la vreo ora dupa ce a izbucnit focul”, a adaugat G.I. „Eu am sunat de vreo patru ori la 112 si tot imi spuneau ca vor trimite pompierii, inca de la ora opt. Nu se poate dom-le, sintem la capatul lumii, da’ sa ne lase asa…Au venit greu, da’ nu cred ca le mai putea salva cineva. Ce usturime pe giturile lor trebuie sa fi simtit fetitele astea pina au murit…”, a mai declarat Dumitru Pavel, fringindu-si miinile. „Mama lor era la Mironeasa sa ia alocatiile, ca nu au mutatie pe Iasi. Era plecata cu fata lor de 17 ani, care are un copil. Cred ca a aflat de la televizor…Am auzit ca neamurile la care ramasese erau sa o scape in padure…Va dati seama, cea mai mica are un an si sapte luni. Inca ii dadea tita…”, a continuat Pavel.
„Hotii le-au furat caii si vaca”
Vecinii ii creioneaza pe Mihai Talica si pe nevasta lui, Maria, ca pe niste oameni linistiti. „Copiii nu ramineau singuri decit rar, pentru ca mama lor statea acasa cu ei. O femeie la locul ei si iubitoare de copii. Erau saraci, ca numai el mai facea bani din caratul cu caruta pe la oameni. Nu aveau nici curent electric, da o data nu au furat de la altii”, a spus Gabriela Pavel, sotia vecinului care a incercat sa salveze fetitele. Aceasta familie a cazut nu o data prada hotilor din zona, desi multa avere nu aveau, decit doi cai, o vaca si doi ciini. „Hotii le-au furat si caii si vaca. Aici nimeni nu se uita ca esti lipit pamintului. Nu stiu cum se descurcau cu zece copii. Pe fetele mai mari, una de 19 si cea de 17 ani, le tineau la niste neamuri care au casa linga ei”, a mai declarat G.I. Ieri, parintii nu au fost de gasit. Nici vecinii nu stiau pe unde puteau fi. Banuiau doar ca tatal ar fi fost la morga sa se ingrijeasca de fetite. Auzisera ca mama, Maria Talica, ar fi suferit un soc si ca a fost internata la Socola. (Dan MAXIM)
Cine a trimis moartea pe Cicoarei?
Se face vinovat cineva de drama familiei Talica? Vecinii au sarit cu raspunsurile. Au acuzat Primaria ca au fost lasati de izbeliste. S-au legat si de pompieri ca au ajuns cu greu in zona. Referindu-se la parinti, s-au gindit, dupa tragedie, ca ar fi fost mai bine ca macar in iarna o parte dintre copii sa fie dati la vreun centru de plasament. In fata acestei situatii, institutiile au sarit cu raspunsurile.
Primaria – „cartierul” nu figureaza in acte
Locuinta care a ars in urma cu doua zile nu avea autorizatie de la Primarie. Mai mult, la fel ca majoritatea caselor din zona, si aceasta era construita pe terenul ce apartine Consiliului Local. „In zona in care se afla casa respectiva mai sint alte 50 – 60 de locuinte. Nici una nu are autorizatie de constructie, iar majoritatea sint ridicate pe teren public”, a declarat Mihai Chirica, directorul tehnic al Primariei. Casa in care au ars cei cinci copii face parte dintr-o zona denumita in timp „Micul Paris”. Singura cale de acces auto se face pe soseaua Galata, strada Cicoarei si apoi pe drumul improvizat de cei care locuiesc in zona. „Casa era localizata sub dealul Cicoarei, spre cartierul Dacia”, a precizat Chirica. Intreg „cartierul” exista insa doar in vocabularul iesenilor, nu si in actele Primariei. De aceea, sefii municipalitatii sustin ca au miinile legate in ceea ce priveste eventualele investitii in zona. „Din punct de vedere legal, noi nu putem cheltui nici un leu pentru zona respectiva. Drumul, mai bine spus ulita, de acces spre locuintele din zona nu exista in actele Primariei”, a adaugat Chirica. Chiar daca spun ca stiu de situatia din zona Cicoarei, sefii Primariei sustin ca nu au o solutie. „E foarte dificil de luat o decizie de demolare a celor de acolo. Sint cazuri sociale, familii intregi care nu au din ce trai. Daca am avea posibilitatea sa cazam 50 – 60 de familii, imediat am baga buldozerul de la un capat la altul. Dar unde sa-i mutam, in conditiile in care avem mii de alte familii pe listele de la locuintele sociale”, a subliniat Chirica. Acesta a mai spus ca bugetul local este foarte mic in comparatie cu nevoile de investitii ale Iasului. Astfel, doar pentru asfaltarea tuturor strazilor de pamint din Iasi ar fi necesare peste 800 miliarde lei. „Avem in Iasi 62 de km de drum de pamint. Daca am vrea sa-i asfaltam doar pentru un sens, am avea nevoie de 400 miliarde lei, adica toate investitiile Primariei dintr-un an. Daca ar fi cu doua benzi, costurile ar fi duble. Noi nu putem aloca astfel de fonduri. Ar trebui sa fim ajutati si de Guvern”, a spus Chirica. In apropiere de „Micul Paris”, fostul primar Constantin Simirad a ras in august 2002 alte citeva zeci de case ridicate ilegal. Ca si in acest caz, casele erau ridicate fara autorizatie si pe domeniul public. Buldozerele si angajatii Primariei au ras atunci in jur de 50 de case in care traiau aproximativ 200 de persoane. (Felix GUZGA)
Pompierii: drumul ingust si cu gropi a oprit masinile
Pompierii sint vinovati? Oamenii din zona sustin ca au apelat serviciul de urgenta 112 in jurul orei 20.00 si ca masinile de interventie au ajuns dupa aproape o ora. „Am sunat de vreo patru ori, inca de la ora opt, si ne tot spuneau ca o sa vina”, a spus unul dintre vecini. Pusi sa explice intirzierea, pompierii s-au legat de drumul de acces care nu le-a permis sa ajunga mai repede. „Am primit notificarea la ora 20:16. O autospeciala Iveco a fost trimisa imediat din Copou la fata locului, dar din cauza drumului ingust si cu gropi nu a putut intra. Stilpul inclinat a fost si el una din probleme. Nu derapa camionul, dar intra in balans, pentru ca e mai mare decit autospecialele normale. E vorba de citeva tone de echipamente, oameni si apa”, a declarat Dan Axinte. Pompierii au avut bataie de cap cu acest drum si au chemat alte doua autospeciale din Detasamentul al II-lea, aflat in Zona Industriala, autospeciale care erau mai mici. „Noi am ajuns acolo la ora 20:40. Practic, drumul de doi kilometri de la podul peste riul Nicolina pina la casa a durat cit cel facut din oras pina in zona. Autospecialele ajunse dupa au facut un sfert de ora de la pod la incendiu, pentru ca au trebuit sa astepte camionul Iveco sa se retraga, si au trecut cu greu pe drumul ingust. Masinile Ambulantei au intrat mai usor, fiind sensibil mai mici”, a mai spus Dan Axinte. Focul a fost complet stins in jurul orei 21:20. (D.M.)
Protectia Copilului: parintii n-au vrut niciodata sa se desparta de copii
Sa aiba parintii vreo vina? Din punctul de vedere al Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DASPC) Iasi, raspunsul pare negativ. Institutia a declansat si ea imediat o ancheta la putin timp dupa producerea tragediei. „Parintii nu pot fi acuzati de neglijenta deoarece tatal nu era la baut, ci la munca, iar mama era plecata dupa ajutorul social in alta localitate. Copiii fusesera lasati in grija unei fete de 19 ani, casatorita, care locuia cu barbatul ei in aceeasi curte”, a precizat Eliza Chirica, purtator de cuvint al DASPC Iasi. De altfel, familia era monitorizata si vizitata de asistentii sociali de mai multi ani, deoarece se prezenta ca un caz social cu foarte multi copii. „Strada Cicoarei este binecunoscuta la noi pentru ca acolo sint multe familii cu copii care traiesc intr-o saracie crunta. Am propus de multe ori acestor parinti sa-si dea, temporar, o parte dintre copiii mai mici in grija statului. De fiecare data insa au refuzat, insistind sa-i creasca pe toti linga ei”, a precizat Eliza Chirica. Anul trecut, una dintre fete, in virsta de 15 ani, a fost gazduita totusi, pe o perioada scurta de timp, din cauza problemelor sociale cu care se confrunta familia ei, intr-un centru de plasament. Parintii insa au cerut apoi in justitie reintegrarea in familie a minorei, lucru care s-a petrecut la inceputul acestui an, pe 6 ianuarie. Ieri, asistentii sociali din cadrul DASPC au reusit cu greu sa vorbeasca cu mama copiilor. Si de aceasta data, aceasta s-a aratat hotarita ca celelalte fete minore care i-au mai ramas in viata sa traiasca alaturi de ea si de sotul ei. Acesta din urma, din cauza socului, a fost internat ieri la Spitalul de Psihiatrie „Socola”. „Le-am propus din nou, dupa tragedie, sa-i ajutam cu ceilalti copii, sa-i adapostim macar pe timpul iernii. Din nou mama lor a refuzat, spunind ca are cine sa-i ajute si sa-i adaposteasca si ca macar fetele care i-au mai ramas sa le aiba linga ea”, a mai spus Chirica. Ramine astfel intrebarea cum este mai bine pentru copii. Sa stea, pe un ger cumplit, la caldura intr-un centru de plasament, dar fara parinti si surori? Sau sa stea in mizerie, in frig si fara mincare, dar impreuna cu familia? (Carmen MAFTEI)