n uimitor exemplu de solidaritate si generozitate dat de doua familii de tarani

Toata lumea este ingrozita cind aude de dependenta de droguri, de alcool sau de tigara. Cine si-ar fi inchipuit insa ca exista si o dependenta care poate stirni respectul si chiar invidia: dependenta de copii. Constantin si Cornelia Damaschin, doi tarani simpli si sufletisti din comuna Mosna, nu pot concepe viata fara copii in gospodaria lor. Si nu unul, ci 9. Dupa ce si-au crescut propriii copii, patru la numar, si i-au asezat la casele lor, acum Dumnezeu i-a fericit cu alti 5. Nu i-au facut la batrinete, ci au devenit din nou parinti, de aceasta data de imprumut, dupa ce i-au luat in asistenta maternala. Un exemplu extraordinar de solidaritate umana care poate fi cea mai viabila solutie la cea mai spinoasa problema a orfanilor din Romania.
Au pus la casele lor cei 4 copii ai lor
„Nu am suportat sa vedem casa pustie, fara copii care sa faca galagie”, spune Constantin Damaschin, unul dintre asistentii maternali ieseni care s-a incumetat, la 58 de ani, sa ia in grija copiii lasati de alti parinti in grija statului. Dupa ce si-au crescut propriii copii, patru la numar, si i-au ajutat sa ajunga „oameni cu carte si la casele lor”, dupa cum spune mindra Cornelia, sotii Damaschin au aflat de programul asistentilor maternali. Acum, in gospodaria lor frumoasa din comuna Mosna patru copii se joaca veseli „de-a calul”. Sint trei baieti si o fetita, toti frati. „Nu am vrut sa-i despartim si i-am luat pe toti. Doi dintre ei, cei mai mici, Cosmin si Codrut, care au 7 ani, sint gemeni. Andreea are 11 ani, iar Marian 9 ani. Stim ca sint dintr-o familie saraca si mai au inca 3 frati. Mai avem o fetita de 16 ani, Georgiana, pe care am crescut-o de la 10 ani. Este o fetita buna la carte si, drept premiu, anul acesta a luat-o intr-o excursie unul dintre baietii mei care a plecat cu familia lui in concediu prin tara”, spune Cornelia in timp ce deschide usa casei si ne invita sa-i vedem camerele in care dorm si se joaca noii locatari. Peste tot jucarii, carti si o dezordine ca la o casa normala cu multi copii. In bucatarie, pe aragaz, intr-o oala mare, fierbe o gaina intreaga cu varza. „Pregatesc bucatele, ca niciodata nu am avut mai putin de 9 persoane la masa”, spune zimbind Cornelia, povestindu-mi intre timp cum a reusit ea sa-si convinga barbatul sa umple din nou casa cu copii. „Aflasem de la radio de asistentii maternali. Intr-o zi eram amindoi la sapat popusoiul in gradina. Cind terminam un rind, incepeam sa-l bat la cap pe sotul meu sa ne facem si noi asistenti maternali. Nu a fost nevoie de prea multe rinduri de prasit ca l-am convins sa lase mecanizarea, care este meseria lui, ca sa crestem copii. Nu regretam nici o clipa hotarirea noastra. Si, daca ne-o da Dumnezeu ani de trait, vom mai creste si altii”, spune Cornelia.
Trei dintre copii sint bolnavi de TBC
Desi s-ar crede ca sotii Damaschin au devenit asistenti maternali pentru cele 6 milioane de lei pe care le primesc fiecare drept salariu, lucrurile se schimba radical atunci cind arunci doar o privire in gospodaria lor. In grajd, o vaca frumoasa si grasa abia a fatat un vitel. Mai incolo, peste 40 de gaini umple curtea din spatele casei. In gradina, legume de tot felul isi mijesc roadele, iar prunii, perii si merii sint grei de fructe. „Stati sa vedeti camara. Am adunat aproape 600 de kilograme de borcane cu compoturi, dulceturi, sos de rosii si verdeturi. Apoi avem si un beci plin, putina vie din care scoatem vin si rachiu pe care-l vindem, ca noi nu prea consumam. Ce sa mai spunem, avem de toate pentru ca muncim de dimineata si pina seara. Si toate acestea le aveam si inainte de a deveni asistenti maternali. Le pregateam pentru copiii nostri si nepoti”, spune Constantin Damaschin in timp ce isi ajuta sotia sa aseze masa in bucatarie. Cornelia adauga ca, in casa lor, banii nu au fost niciodata o problema. Mai mult, propriii lor copii ii ajuta la nevoie, unul fiind preot intr-un sat apropiat, altul medic farmacist militar, altul asistent medical si o fata care lucreaza la Posta in Iasi: „Avem copii buni si am tinut sa-i ajutam sa invete carte, sa ajunga oameni. Acum fac acelasi lucru si cu cei pe care ii crestem. Cit stau in bucatarie si fac mincare, ei stau la masa si-si fac temele. Le dau sa faca cifre, litere ca sa le fie mai usor cind o sa-i dam la scoala in toamna”. Desi trei dintre cei mai mici au fost descoperiti ca fiind bolnavi de TBC, sotii Damaschin nu au renuntat sa-i ia in casa lor. Acum, Cornelia are grija in fiecare zi ca ei sa-si urmeze tratamentul si sa-i duca la medic de fiecare data cind se iveste vreo problema medicala.
O alta familie are 4 copii
Intr-un alt colt din Mosna, o alta familie de tarani au adus in casa lor patru copii orfani. De altfel, cele doua familii sint singurele care au in grija atit de multi copii. Remus si Ecaterina Prundeanu au si ei virstele apropiate de pensionare. Cind isi amintesc cum au devenit asistenti maternali incep sa zimbeasca de propriul lor curaj, ca apoi sa povesteasca cum pasul facut a fost aproape firesc cu firea lor. „La inceput ne-am gindit sa luam si noi un copil ca sa facem o pomana. Nici nu stiam ca o sa ne dea si salariu pentru asta. Acum, ei sint cea mai mare satisfactie a noastra. Primul a fost un baietel, Tica, care acum are 16 ani.
L-am luat de la 10 ani. El mi-a spus apoi de fratele lui, Maricel, de 17 ani. Asta din urma nici nu voia la inceput sa plece din oras, ca ce-o sa faca el la tara. Insa cind a ajuns aici, n-a mai vrut sa plece. Apoi am adus-o pe Georgiana, care avea numai 8 luni. Nu era mai mare decit bratul meu si-mi era teama ca o pierd, atit de mica mi se parea. Era plina de vinatai pe tot corpul si aflasem ca o batuse maica-sa. Acum are aproape doi ani si e rasfatata familiei. Ultimul a venit Mihaita, care are 6 ani”, ii numeste pe toti Remus Prundeanu. Ca si la ceilalti doi asistenti maternali, in gospodaria sotilor Prundeanu sint de toate: cal, vaca, gaini si legume de tot felul. Si inca un lucru comun: toti copiii le spun celor patru asistenti maternali „mama” si „tata”. (Carmen MAFTEI)