Tiganii din Cicoare s-au facut protestanti

Cartierul Cicoare, de la poalele dealului Galata, s-a cufundat in miros de tamiie si cintece de rugaciune. Tiganii din Cicoare sint ultimii recruti ai cultului penticostal. Mizeria, nevoile, lipsa celor mai elementare conditii de igiena, i-a impins pe tigani sa caute adapost in sinul lui Dumnezeu. Pentru a depasi necazurile si mizeriile, ei au devenit penticostali, adica frati in credinta. In fiecare saptamina, ei se aduna pentru a chema harul divin printre ei, pe cimpia ce se intinde in mijlocul caselor darapanate.
Predicatorul care i-a convertit este tot tigan
Vineri seara. Tiganii din Cicoare se pregatesc pentru o noua noapte de veghe. Se vor aduna cu mic, cu mare, vor merge la casa unuia dintre ei si vor sta pina la rasaritul soarelui, spunind rugaciuni. Ritualul se repeta in fiecare saptamina. La lumina luminarii, deoarece curent electric nu este la nici una din cele aproape o suta de case din Cicoare, ei citesc rugaciuni. Ritualul incepe la ora zece seara si se termina tirziu in noapte, cind ochii li se inchid de oboseala. Comunitatea penticostalilor este formata, in prezent, din cinci familii de tigani din Slobozia care si-au ridicat aici citeva bordeie. In total, peste 40 de suflete. Duminica, tiganii din alte comune se aduna pe cimpie, pe sesul Bahluiului, pentru slujba de evanghelizare. "De doua-trei ori pe luna, facem evanghelizarea. Avem invitati de peste tot din judet pentru popularizarea cultului", ne-a lamurit Victor Condurache, predicatorul penticostal din sesul Bahluiului, tigan si el. Indiferent de vreme, indiferent daca ploua sau soarele arde puternic, ei se aduna pentru a fi mai aproape de Dumnezeu.
Unii au dat-o pe credinta, altii continua cu hotia
Intrucit credinta lor cere sa ai un suflet bun, marinimos, sa nu injuri, sa respecti cele zece porunci, tiganii din Cicoare spun ca au descoperit parca o putere care e mai presus de firea lor. "Vai de capul nostru cum traim aici. Nici n-avem ce sa dam copiilor de mincare, n-avem serviciu, n-avem apa, n-avem lumina, stam si noi cum putem", spune cu o voce domoala Grosu Elena. Tiganii spun intr-un cor ca ei nu umbla cu furatul fiindca "s-au pocait". "Noi traim bine cu romanii, nu ne batem, ca sintem pocaiti. Asa zic toti, ca tiganul bea, fura, ca e rapanos, dar daca sintem linistiti, tot se gasesc altii care sa spuna ca nu sintem cum trebe’. Tiganul a fost dintotdeauna la urma, ca el e mai prost", ofteaza Catalin Surdu, tigan.
Romanii care coabiteaza cu tiganii din Cicoare au pareri impartite: unii ii acuza ca se tin de batai, de furat, de tot felul de acte mirsave, iar altii spun ca traiul cu ei nu este chiar o piatra atirnata de git. "Eu stau de doi ani aici, si nu mi-au furat nimic, nu a disparut nimic din ograda", a declarat Ana Oprica. "Se tin de prostii: fura curent electric, fura cai si le vind carnea ca fiind carne de vitel, se bat tot timpul, vorbesc urit. Mi-e frica sa ies pe ulita, ca de multe ori se leaga de tine fara motiv", a povestit un alt vecin. "Astia care s-au pocait sint altfel, au frica de Dumnezeu, dar ceilalti fac tot felul de potlogarii", au remarcat vecinii romani.
In Evul Mediu se traia mai bine
Tiganii din Cicoare traiesc ca in Evul Mediu, nefiind familiarizati cu avantajele civilizatiei moderne. Ei nu apa potabila, lumina sau gaz metan. Ziua se termina in momentul in care soarele se furiseaza dupa nori si incepe odata cu primele raze care patrund prin geamurile strimte ale caselor. "Ne trezim dimineata si mergem si noi pe unde putem ca sa cistigam ceva de mincare. Mai stringem ce gasim pe la gunoaie, mai incropim niste fasole", se plinge o tiganca. Acum vara, cind vremea e generoasa, puradeii se pot hirjoni in voie; in schimb, iarna gerul patrunde nemilos prin peretii de chirpici. "Iarna e tare greu, ca nu avem lemne. Mai stringem si noi vara vreascuri de la gunoi, de pe unde gasim ca sa nu murim de frig", a spus Georgeta Sandu. Fiecare familie are, in medie, 8-10 copii. Casele lor saracacioase sint darapanate, intr-o odaie inghesuindu-se peste 10 suflete. Pe linga casa, unii tin cite un purcel sau citeva gaini din care se hranesc iarna.
Tiganii nu au lumina, sistem de canalizare sau gaz metan intrucit nu au obtinut autorizatii de la Primarie pentru a-si ridica aici case sau certificate de urbanism. Unii dintre ei recunosc ca stau samavolnic, iar altii spun ca au cumparat pamintul de la Ana Oprica, dar ca nu au mai apucat inca sa faca actele la notar. "Eu am mostenit doua hectare de la mama mea, m-am judecat cu Primaria si am cistigat procesul. Eu am titlu de proprietate; deci stam aici in regula", a spus Ana Oprica, cea de la care au cumparat pamint, la mica intelegere, unii dintre tigani. "Primarul ne tot ameninta ca ne ia pe sus cu buldozerul. Ma face sa ma duc in Piata Unirii sa-mi dau foc", a incheiat Oprica. (M.O.)