Ieri copiii nimanui, azi oameni respectabili

Marian provine dintr-o familie in care tatal este un consumator cronic de alcool, un frate la fel, si un alt frate a stat mai mult prin puscarii decit pe acasa. Vali a fost lasat la un centru de plasament inca de pe vremea cind era doar un bebelus. Parintii l-au vizitat pentru prima data cind avea trei ani, dar niciodata nu l-au luat acasa cu ei. Vasilica nici nu-si cunoaste familia naturala: jumatate din viata si-a petrecut-o intr-un centru de plasament, iar cealalta jumatate la un asistent maternal.

In ciuda acestor intimplari cei trei si-au vazut de viata lor si nu au lasat prejudecatile celor din jur sa-i schimbe. Vali, Marian si Vasilica sint doar trei dintre cei care au ales sa-si gaseasca un rost in viata chiar daca au fost lipsiti tot timpul de copilarie, de dragoste si sprijinul familiei.

Trei tineri cu povesti diferite, cu planuri de viitor diferite si cu un singur numitor comun: lipsa iubirii si a suportului din partea familiei naturale.

Frizer la Salonul Helen Stil

Marian Chirascu are 21 de ani si notiunea de familie nu prea ii trezeste amintiri placute. Mama lui a murit in urma cu zece ani, iar tatal este preocupat mai mult de bautura decit de propriii copii. Marian mai are trei frati si o sora, insa viata ii tine despartiti in cea mai mare parte a timpului. Unul dintre frati este plecat de mai mult timp in Anglia, unde s-a stabilit cu propria familie. Celalalt frate a intrat in anturaje dubioase si are deja la activ trei perioade petrecute la inchisoare pentru furt, tilharie si escrocherii. Al treilea frate a luat-o pe urmele tatalui cu care de altfel si locuieste.

Astfel, Marian a ajuns intr-un centru de plasament inca de pe vremea cind era in clasa a VI-a, cu el mergind atunci si sora sa, mai mica cu doi ani. Nu regreta acest lucru, dimpotriva, crede ca acesta a fost momentul in care a hotarit ca el nu va merge pe acelasi drum ca fratele certat cu legea. Pentru ca nu a vrut sa stea degeaba, tinarul a incercat sa-si gaseasca de munca inca de pe vremea cind era in clasa a X-a. Avea un prieten care lucra intr-o frizerie si s-a hotarit sa incerce si el. Timp de doua luni a dat probe si a invatat ce trebuie sa faca in aceasta meserie. Chiar daca inca mai era elev, nu s-a dat inapoi de la munca si a continuat sa se perfectioneze in domeniu.

"Imi era frica sa tai parul oamenilor pentru ca nu vroiam sa-i slutesc. Insa am fost incurajat tot timpul si acum am ajuns sa am si clienti fideli. Din greseala am mai tuns si mai scurt decit trebuia, insa acum sint deja specialist. Mi-am lasat multi dintre colegi in urma, acum pot chiar sa le dau sfaturi", a spus foarte mindru Marian.

Tinarul este in atentia Asociatiei pentru Dezvoltarea Programelor Sociale Iasi (ADPS). Marian este absolvent al Grupului Scolar "Ion Holban", iar din 2008 a iesit din sistemul de plasament. Imediat dupa, tinarul s-a angajat cu forme legale la SC Helen Stil SRL.

Legator de carti

Vali are 19 ani si nu-si cunoaste familia decit de la distanta. Inca de pe vremea cind era numai un bebelus parintii sai l-au lasat in grija statului. Tinarul nu vrea sa vorbeasca despre motivele care au stat la baza acestei decizii, dar se bucura de fiecare data cind isi vede "echipa de fotbal" de acasa, cum le zice el fratilor si surorilor pe care ii mai are, noua la numar.

Vali pare mai timid si mai retras decit ceilalti doi tineri cu care am stat de vorba si isi masoara cu grija cuvintele, temindu-se parca sa nu zica ceva ce nu ar trebui. Este absolvent al Scolii Speciale "C. Paunescu" cu specializarea de lucrator poligraf si locuieste in continuare in Centrul de Plasament "Gulliver".

"Noi ne ocupam de legat carti, de plasticat, de coperti. Avem foarte multe comenzi si deci foarte multa treaba. Imi place ce fac acolo si se intimpla de multe ori sa stau si peste program, in functie de cum sint comenzile", spune Vali.

In centru are drept coleg de camera un baietel de doar sase ani de origine turc. Chiar daca diferenta de virsta este destul de mare, cei doi colegi au reusit sa se inteleaga pina la urma. "Tatal lui este plecat, iar mama lui nu mai traieste. Acum ne descurcam dar m-am chinuit mult pina sa-l inteleg. O buna perioada de timp nu mi-am dat seama ca el spune caca la cana", a povestit Vali.

Tinarul nu se gindeste la planuri de viitor, ci spune ca prefera sa lase lucrurile sa curga de la sine, fara sa se agite inutil. Va continua sa munceasca pentru ca e convins ca astfel viata sa va merge pe drumul cel bun.

"Sticlar ramin"

Spre deosebire de ceilalti doi baieti, Vasilica Baluta, un tinar de 18 ani, nu si-a cunoscut niciodata familia. "Cred ca am cazut de pe luna", glumeste el. Pina la virsta de opt ani a stat intr-un centru de plasament, iar apoi a fost incredintat unui asistent maternal din comuna Dolhesti.

Chiar daca nu sint rude de singe, la un moment dat a ajuns sa le zica "mama" si "tata" celor care l-au primit in familia lor timp de zece ani. De altfel, acum are si frati, copiii naturali ai asistentului maternal si alti copii luati in plasament.

La Dolhesti a facut si scoala de arte si meserii, cu specializarea Agricultura. A vrut sa se inscrie la liceu, dar s-a decis in cele din urma pentru cursurile de timplarie si sticlarie, organizate la Popricani cu sprijinul Directiei de Asistenta Sociala. Cind i-a fost revocata masura de plasament in regim de asistenta maternala, in 2008, s-a angajat cu sprijinul ADPS la o firma din Popricani. Chiar daca acum locuieste acolo, isi viziteaza singurii parinti pe care ii cunoaste, asistentii maternali, de fiecare data cind are ocazia. E foarte incintat de munca pe care o face, lucreaza cu termopane si cu "baia la sticle".

Chiar daca pare glumet de felul lui, Vasilica devine foarte serios cind vorbeste despre locul lui de munca si foloseste in descriere termeni tehnici pe care eu cu greu ii inteleg. A visat de mic sa fie constructor, insa acum a luat o decizie: "sticlar ramin. Daca respecti, esti respectat".

"Daca nu ai avut familia aproape, la un moment dat nici nu-i mai simti lipsa"

Lipsiti de ajutorul propriei familii, cei trei tineri au reusit sa se descurce si sa-si ia viata in propriile miini. Ei sint precum pasarea care, nascuta fara aripi, nu simte nevoia sa zboare: "Daca nu ai avut familia aproape de la inceput, la un moment dat nici nu-i mai simti lipsa", au mai spus baietii.

Toti sint hotariti sa faca ceva cu viata lor si sa nu se impiedice de prejudecatile celor din jur. Chiar daca la inceput erau priviti altfel pentru ca proveneau din centre de plasament, acum nu mai au astfel de probleme. "N-am spus intotdeauna cine sint si ce fel de familie am, insa daca faci treaba buna si stii sa vorbesti cu lumea atunci nu mai are importanta unde ai crescut si cine sint parintii tai", a spus Marian.

Pe linga vointa proprie si dorinta de a reusi in viata, cei trei tineri au mai beneficiat si de ajutorul ADPS, toate cursurile de calificare la care au participat de-a lungul timpului fiind organizate de asociatie.

De asemenea, tot de aici beneficiaza si de sprijin financiar pina in momentul cind se vor putea descurca singuri si sint consiliati profesional. "Acestia afla prin intermediul nostru informatii despre eventuale locuri de munca si ii ajutam, prin discutii despre propria persoana, sa-si dea seama care este cel mai bun drum in viata de urmat pentru ei. De asemenea, sint invatati care sint cele mai bune  metode si tehnici de cautare a unui loc de munca sau cum sa faca fata unui interviu pentru angajare, cum sa redacteze un CV, o scrisoare de intentie, de motivatie sau de multumire", a declarat Irina Ignat, din cadrul ADPS.

Patru fundatii incearca sa ii integreze in munca pe tinerii iesiti din plasament

La sfirsitul anului scolar 2007-2008, aproximativ 200 de tineri din centrele de plasament din Iasi terminau scoala. O buna parte dintre ei au fost inclusi in diverse proiecte de reconversie profesionala sau au fost incadrati in munca. Patru organizatii neguvernamentale se ocupa de absolventii din centrele de plasament care nu vor sa-si continue studiile. Astfel, Fundatia Caritas are in derulare proiecte de reconversie profesionala pentru 20 de tineri absolventi din centrele de plasament in domeniul timplariei in lemn.

De asemenea, pe parcursul unui an, cit dureaza aceste cursuri, tinerii primesc si locuinta din partea fundatiei. Fundatia COTE are acum in grija 30 de tineri ajunsi la majorat pe care ii invata sa duca o viata independenta si sa isi gaseasca de lucru. Alti 60 de tineri au intrat in atentia Fundatiei Filocalia, unde urmeaza cursuri de ospatari si de asistenti la domiciliu pentru persoanele in virsta. Toate aceste fundatii au parteneriate cu DGASPC.