Blocuri ucigase

Dupa evenimentele din ultima vreme, locatarii de la bloc sint indreptatiti sa
considere ca imobilul in care locuiesc nu mai prezinta nici o garantie.
Constructorul a oferit o garantie de 30 de ani, ceea ce, la mare parte din
blocurile din Roman, este un termen de mult timp depasit. La aceasta
contribuie si uzura provocata prin interventii ale locatarilor. S-a ajuns in
situatii in care, la Timisoara, un trecator a fost ucis de o placa din fatada
unui bloc ce s-a darimat pe neasteptate. La Galati, cu mai putin de o
saptamina in urma, o alta persoana a fost ucisa de o placa din caramida ce
s-a desprins dintr-un bloc.
Din ce in ce mai multi oameni isi risca viata locuind in astfel de case sau
blocuri ce se apropie de finalul termenului de garantie sau, in unele cazuri,
l-au depasit deja. In cazul unui cutremur cu magnitudine asemanatoare cu
cea a seismului din 1977, aproape jumatate dintre blocurile Romanului ar
putea sa se darime. Culmea este ca, pentru romascanii proprietari, aceste
riscuri par a fi tratate doar ca niste banale subiecte ce fac stirile zilei, in
televiziune sau in presa scrisa.
La jumatatea lunii mai, Inspectoratul Teritorial de Constructii a cerut
asociatiilor de proprietari din Roman o situatie clara a aspectului si
rezistentei locuintelor din oras. O mare parte dintre asociatii nici macar nu a
raspuns solicitarii. Aceeasi nepasare fata de starea in care se afla
locuintele o manifesta si proprietarii, si reprezentantii asociatiilor, si
administratia locala. Motivatia? „Nu sint bani”, vesnica vorba a
romascanilor. De data aceasta, au dreptate: bani nu sint – consolidarea
unui bloc de locuinte necesita finantari enorme, doar ridicarea unei schele,
pe o scara de bloc, costa in jur de zece milioane de lei. Bugetul local este
prea subtire, la fel ca buzunarul locatarilor, si nici macar solutia unui credit
bancar, contractat de asociatia de proprietari, nu poate fi pusa in practica.
Majoritatea bancilor comerciale ofera credite pentru modernizarea sau
consolidarea spatiilor locative, atit pentru persoane fizice, cit si pentru
persoane juridice. Problema este ca, desi asociatiile de proprietari sint
considerate ca fiind persoane juridice, nici o astfel de asociatie din Roman
nu are sanse sa beneficieze de un credit de acest tip, pentru ca nu
inregistreaza un profit. „Acordam credite pentru modernizarea si
consolidarea de locuinte sau credite pentru investitii, atit pentru persoane
fizice, cit si pentru persoane juridice. CEC trebuie sa realizeze o analiza
economico-financiara, care sa arate ca asociatia obtine un profit sau
dispune de un fond lunar, separat de cel ce constituie bani achitati catre
furnizori. Nu am primit o astfel de solicitare din partea vreunei asociatii de
proprietari, dar, oricum, sansele unei asociatii de proprietari de a obtine un
credit bancar sint minime”, a declarat directoarea CEC, Carmen Selaru.
Dobinda unui credit in lei, pentru consolidari sau investitii, variaza intre
26% si 28%.
Conform conditiilor impuse de sistemul bancar, o asociatie de proprietari
poate primi un credit doar daca nu are datorii catre furnizorii de utilitati si
daca incaseaza, de la locatari, un fond special, destinat achitarii ratei. In
cel mai fericit caz, proprietarii pot incerca sa incheie credite bancare pe
cont propriu, insa, cum romascanul traieste de azi pe miine, un eventual
credit bancar nu ar fi folosit in nici un caz pentru consolidarea structurii
unui bloc sau pentru refacerea unei retele de transport a apei. Termenul de
garantie al unui bloc este de 30 de ani, iar dupa 50 de ani de folosinta, nici
o firma de constructii nu garanteaza ca o locuinta nu se va prabusi peste
oamenii care traiesc intre cei patru pereti ai acesteia. Concluzia situatiei
romascanilor este formulata, de altfel, si de catre Neculai Balteanu,
administratorul celei mai bun-platnice asociatii de proprietari din Roman,
Asociatia 4 RM: „Un om, cind nu stie ce pune pe masa astazi, se mai
gindeste la ziua de miine? Cine sa se gindeasca la consolidarea locuintei?
E bine ca traim azi, iar daca peste o zi sau doua o sa punem miinile
impreunate pe piept, asta este pretul saraciei”. (Alex NISTOR)