Copii vinduti pe cafea, tigari si bautura

Dupa 1990, mii de copii din Romania, proveniti in special din centre de
plasament ori din familii cu stare materiala precara, au fost adoptati de
familii din afara tarii. Zeci de copii adoptati, carora li s-a pierdut urma,
provin din judetul Neamt. In urma cu o saptamina, presa internationala a
tras o serie de semnale de alarma privind soarta si numarul copiilor
adoptati, o mare parte dintre micuti ajungind nu intr-o familie iubitoare, ci
pe strazi, victime ale prostitutiei si ale traficului de carne vie. In toate aceste
cazuri, autoritatile judetene au dat din colt in colt. De altfel, nimeni nu stie
cu siguranta ce s-a mai intimplat cu acesti copii, dupa trecerea granitei.
„Eram de garda atunci cind americanii au infiat, in 1990, copii distrofici din
sectia de Pediatrie. Au fost infiati, atunci, vreo cinci copii. Americanii
trageau la sorti pentru a primi un copil in familie, iar intermedierea adoptiei
o facea o romanca. Nu stiu ce s-a mai intimplat, apoi, cu acesti copii”, a
declarat un medic pediatru.
Unul dintre copiii adoptati, ulterior, de straini, a fost nascut la Roman, de
Gabriela V., in anul 1998. Micutul a fost adoptat de o familie din Belgia, trei
ani mai tirziu, apoi nimeni nu a mai stiut nimic de el. Astfel de adoptii s-au
realizat in mod curent, an de an. „Timp de 13 ani, cit am fost secretar al
judetului si presedinte al Comisiei pentru protectia copiilor, am avut in mod
curent dosare de adoptie internationala, dar toate adoptiile au fost perfect
legale, finalizate in instanta de judecata. Parintii adoptivi aveau pretentii in
special in ceea ce priveste virsta copiilor. Germanii, americanii, olandezii si
spaniolii preferau copii cu virste cuprinse intre patru si sase ani, iar italienii
acceptau sa infieze copii cu virsta de maxim zece ani. Intr-adevar, nu se
stie ce s-a intimplat cu acesti copii dupa ce au fost adoptati, insa aceasta
nu mai este competenta autoritatilor romane, ci a celor din tara unde au
ajuns micutii”, a declarat Daniil Harasemiuc, fost secretar al judetului
Neamt.
Copii vinduti ca la tirgul de vite
Familia Boscodeala din Pincesti-Poienari si-a vindut trei dintre cei 18 copii
in Franta si Italia. Mama copiilor nu mai stie absolut nimic de acestia, de
cind au plecat de acasa, iar vinzarile copiilor s-au facut, din cite isi mai
aduc aminte parintii, prin intermediul unor functionari, al unor medici si
avocati. In 1991, Aglaia Boscodeala si sotul ei si-au vindut primul copil. „A
venit cineva de la Piatra si ne-a intrebat daca nu vrem sa dam copilul in
strainatate, la o familie de oameni bogati. Am acceptat si am dat un copil,
in virsta de un an, unei familii din Franta. Am primit atunci 80 de mii de lei
pe acel copil. M-a durut sufletul, dar nu am avut incotro. La scurt timp, eu
am nascut iarasi. Pe el am luat 6.000 de lei, doua pachete de cafea, doua
cartuse de tigari si doi litri de vin nobil. Cel de-al treilea copil l-am vindut in
anul 1994. Pe acel copil, care era atunci in virsta de trei ani, am primit 100
de mii de lei. De atunci, nu mai stiu nimic de nici unul dintre copiii pe care i-
am dat”, a declarat Aglaia Boscodeala.
Cei care se ocupau de protectia drepturilor copilului in acea vreme nu
cunosc astfel de cazuri si nici cazuri in care, in judetul Neamt, s-a facut
trafic de carne vie. „Judetul Neamt a oferit spre adoptie internationala
foarte putini copii, spre deosebire de alte judete din tara. In primul rind,
copiii nemteni care puteau fi adoptati erau, in marea lor majoritate, bolnavi,
iar restul proveneau din familii de rromi. Totusi, sint sigura ca toate
adoptiile internationale realizate pina in 2001, cind posibilitatea parintilor
straini de a infia un copil a fost blocata de catre statul roman, au fost
realizate in termeni legali. Mai mult , organisme din tarile respective ne-au
trimis rapoarte in care ne-au descris situatia copiilor dupa adoptie, rapoarte
din care rezulta ca micutii au, intr-adevar, o familie. Cit despre adoptii
realizate fara temei legal, am inregistrat o astfel de sesizare, prin 1996, din
satul Tarcau. Politia a verificat in repetate rinduri cazul, insa nu s-a putut
descoperi nici o dovada care sa ateste ca ne-am confrunta cu un caz de
trafic de carne vie”, a declarat Mihaela Ignatovici, fosta directoare a
Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului Neamt.
Adoptiile realizate in perioada de dupa Revolutie nu au avut ca temei legal
decit ancheta sociala si hotaririle judecatoresti, Romania neavind nici la ora
actuala o lege care sa reglementeze situatia adoptiilor. Dupa anul 2001,
odata cu intrarea in vigoare a moratoriului privind adoptiile internationale,
numarul semnalelor de trafic de carne vie a crescut progresiv, de la an la
an. (Alex NISTOR)