Caută 
2 MIN
Pentru unii dintre romascani, 1.800 de dolari inseamna bani care se
cheltuiesc in mai putin de o zi, insa pentru un pensionar care tine, din
venitul sau, o familie de trei persoane, 1.800 de dolari inseamna o mica
avere, iar dorinta de a-i obtine este si mai mare atunci cind acesti bani au
intrat, fara drept, in buzunarul cel mare al statului roman. Vasile Bucsa are
68 de ani si este din Roman. Sotia sa este casnica, iar unul dintre cei patru
copii este inca in intretinerea sa, fiind in anul al doilea de facultate.
Romascanul a lucrat ca sofer la fostul IJTL, iar intre anii 1982 – 1989 a fost
transferat, la ordinul statului roman, in Irak, unde a lucrat, alaturi de 8.000
de romani, la construirea unui canal de irigatii.
Din salariile celor care au lucrat in Irak, statul a retinut 20%, ca „garantie
de lucrare”, bani care, dupa finalizarea lucrarii, ar fi trebuit sa intre in
buzunarul muncitorilor, in 1990. Nimeni nu a mai vazut nici un ban, dupa
1989, iar Vasile Bucsa este decis sa lupte pentru banii ce i se cuvin.
„Transportam pamint pentru construirea unui canal de irigatii din Irak.
Aveam un salariu de 3.500 de lei, iar partea irakiana ne asigura cazarea si
masa. Cazarea era extraordinara, aveam pina si aer conditionat in camere,
dar mincarea era slaba. Se lucra in conditii foarte grele. Erau zile in care,
la orele amiezii, temperatura aerului ajungea la aproape 60 de grade
Celsius la nivelul solului. Lucram in pielea goala si ne uitam cum apa din
radiatorul masinii aproape fierbea. Eram, pe trei santiere, 8.000 de romani”,
isi aminteste Vasile Bucsa.
Pe 11 aprilie 1989, Vasile s-a intors in tara, apoi nu a mai putut sa plece la
munca in Irak, pentru ca avea deja limita de cinci iesiri din tara, impusa de
statul roman. Dupa 1989, organismele statului roman au anuntat ca banii
retinuti din salariile lucratorilor ca garantie le vor fi restituiti acestora.
„Ordinul a fost dat, dar banii nu i-am primit. Firma prin care s-a incheiat
contractul de munca cu partea irakiana ne-a spus, intii, sa avem rabdare,
ca sint prea multe dosare si nu le pot rezolva atit de repede, apoi ca banii
au fost retinuti pentru remedierea greselilor facute de noi in cazul lucrarii.
Lucrarea fusese receptionata in 1989, deci era in stare perfecta de
funtionare. Asa, statul ne-a tepuit pe fiecare cu 1.800 de dolari”, spune
Vasile Bucsa.
Dupa ce Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului i-a transmis ca nu
se poate implica in rezolvarea acestei probleme, Vasile Bucsa a decis ca,
saptamina viitoare, sa se adreseze Curtii de la Strasbourg pentru a i se
face dreptate si pentru a-si recupera banii din vistieria statului. Fata de
pensia sa actuala, de 2,9 milioane de lei, 1.800 de dolari ar insemna o
suma ce l-ar ajuta sa scape de multe greutati. Alaturi de el, alti 8.000 de
romani care au lucrat in acea perioada pe santierele din Irak isi asteapta,
de 15 ani de zile, banii. (Alex NISTOR)
