Caută 
3 MIN
Pentru a ajunge la locul de munca si pentru a se intoarce acasa, Marcel B.,
profesor debutant la Scoala din Izvoare, parcurge in fiecare luna 1.600 de
kilometri, adica aproximativ distanta de la Roman la Atena. In cele noua
luni de munca ale unui an scolar, el aduna in jur de 14.400 de kilometri,
adica aproape un drum dus-intors in Africa. Din acest parcurs, opt
kilometri, adica drumul dus-intors de la Bahna la Izvoare, sint parcursi de
Marcel pe jos. Asta daca nu are norocul sa fie luat de una din rarele masini
de ocazie. Naveta la Izvoare este una din cele mai grele din judet. In
fiecare zi, Marcel face 80 de kilometri, dus-intors. Cind a ales sa mearga la
Izvoare, Marcel B. nu stia nici unde este pe harta satul, nici cum se ajunge
acolo. A aflat, insa, dupa prima zi de scoala. Dupa primul semestru este
singurul navetist care a rezistat la traseu, colega sa de naveta, profesoara
de engleza, mai in virsta, fiind gata sa capituleze, preferind pensionarea.
Ca sa ajunga la timp la ore, Marcel se trezeste in fiecare dimineata la 5 si
jumatate pentru a prinde autobuzul care pleaca spre Bahna la ora 7 fara
10. Autobuzul face pina la Bahna o ora si un sfert, dupa care urmeaza
„distractia”, drumul pe jos pina la Izvoare. Cind ploua sau ninge, drumul
este o adevarata placere. Se poate intra doar cu cizmele, pe care trebuie
sa le ia „la pachet”.
Violeta N. este profesoara de matematica de zece ani si din aceasta
toamna este titulara la scoala din Iucsa, comuna Bozieni. De zece ani, cu
exceptia citorva semestre in care a predat la scoli din oras, este navetista.
Chiar daca stia unde este Iucsa si este inscrisa la gradul I, nu a renuntat la
postul obtinut dupa examenul din vara pentru simplul fapt ca ii conferea
statutul de titular, scapind-o de plimbarile si emotiile legate de fiecare
inceput de an scolar. Ca sa ajunga la scoala se trezeste in fiecare
dimineata la ora 5, pentru ca la ora 6 pleaca autobuzul. La ora 7 fara 10
minute ajunge la Craiesti, de unde merge pe jos inca cinci kilometri pina la
scoala. „Mai este un drum, mai scurt cu trei kilometri, dar pe care nu ma
incumet sa-l fac singura dimineata, cind e inca intuneric. Am avut si o
colega de naveta, invatatoare debutanta, dar, dupa doua luni, a renuntat la
catedra si a plecat in Italia”, a spus Violeta. La intoarcerea de la scoala,
Violeta alege varianta scurta a drumului, „traseul de vara”, pe care l-a
urmat si la inceputul toamnei, cind ziua era mai lunga. Aproape trei
kilometri prin padure, pe un drum forestier, pe care nici vorba de masini, cel
mult o caruta, cind si cind. Ziua in care intilneste pe drum un satean care
se incumeta sa ia drumul in piept e sarbatoare.
Hainele sau papucii de schimb si kilometrii parcursi intr-o luna prin viscol
sau noroaie nu sint, insa, cele mai mari neajunsuri. In primul rind, naveta
le afecteaza buzunarele. Pentru un drum dus-intors la locul de munca,
Violeta scoate din buzunar cite 50.000 de lei in fiecare zi, adica un milion
de lei pe luna. Pentru Marcel, naveta este si mai dezavantajoasa. Pentru ca
are salariu de debutant si pentru ca traseul lui este mai lung, drumul pina la
scoala ii maninca jumatate din cistigul zilnic. Cadrele didactice care ocupa
post la tara sint „incurajate” financiar prin acordarea sporului de zona
rurala, dar care nu poate acoperi, de multe ori, cheltuielile. Costurile mari
ale navetei, pe care cadrele didactice sint nevoite sa le suporte adesea din
buzunarul propriu, reprezinta unul din motivele pentru care tot mai multi
ajung sa renunte la catedra. (Cosette ZANOCEA)
