Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Galanesti, asezarea pe care democratia a condamnat-o sa ramina sat

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    In ceea ce a fost gindit din start a fi centrul unui oras, nu poate decit sa uluiasca moderna cladire a Ateneului "Mihai Eminescu", situata linga "Centrul de sanatate", o constructie nu mai putin impresionanta. Rasfatata regimului trecut, asezarea Galanestiului a fost pe punctul de a deveni oras, in ciuda faptului ca intreaga organizare administrativa, cuprinzind si Voitinelul si Hurjuienii, nu a insumat niciodata mai mult de 6.000 de suflete, atit cit reuneste si astazi. De altfel, in centrul comunei se pastreaza, drept mostenire din epoca de urbanizare intensa, alaturi de cele peste 50 de blocuri locuite si doua cladiri ramase in constructie de la revolutie incoace.
    Atit numarul de locuitori, cit si suprafata pe care o ocupa, plaseaza Galanestii intre comunele de marime mijlocie ale judetului. Vatra veche a satului, dezvaluie o asezare ca oricare alta, nici mai bogata, nici mai saraca decit vecinele ei din zona Radautilor. Si, totusi, aici au decis comunistii sa organizeze una dintre cele mai mari "gospodarii de partid" din tara, poate si datorita faptului ca, strabatuta de drumul national si de calea ferata, localitatea avea a pozitie demna de a fi luata in considerare. Sortita sa devina peste noapte oras, la Galanesti a pornit in forta campania de industrializare, concretizata in fabrici de mobila, de cherestea, de lazi, de constructii metalice, tesatorie de stofa din lina, precum si un lant de ateliere de croitorie si blanarie. Asezarea urbana urma sa accepte in componenta ei si Bilca, regretatul pod peste apa Sucevei, ramas un vis, urmind sa lege comunitatile intre ele. Despre acele vremuri de glorie, localnicii isi amintesc azi cu oarecare nostalgie. "Erau prea multe locuri de munca, localnicii nu puteau face fata, asa ca veneau aici la lucru, si de la Radauti si din zona de munte. Dimineata, inainte de intrarea in schimb, doua trenuri pline aduceau muncitorii. Acum, daca mai sint 10% dintre localnici angajati in ceea ce cu greu se mai poate numi industrie, in zona. Trenurile erau o prezenta aproape permanenta, zilnic descarcindu-se zeci de vagoane de material lemnos, pentru activitatea fabricilor", ne-a precizat primarul comunei Silvestru Craciun. Unitatile industriale ale Galanestiului si-au incetat una cite una activitatea, in acest an inchizindu-si portile si fabrica de mobila. Fosta ferma a partidului, devenita postrevolutionar "Prodmixt", a ajuns la un pas de lichidare. Localnicii, "condamnati" sa ramina in continuare tarani, inainte chiar de a avea sansa sa devina oraseni, au ramas cu slaba consolare a muncii la pamint. Dind o medie pe familie de 2 hectare in Galanesti si doar un hectar in Voitinel, terenul agricol permite o agricultura de calitate, dar a fost, ca peste tot unde a ajuns puternicul flagel al colectivizarii, si obiect de dispute. Legea 18 a lasat multi nemultumiti, un numar de aproape 600 de proprietari solicitind suprafete ce totalizeaza peste 480 de hectare. Cresterea animalelor a luat o amploare neegalata nici de tendintele "intensive" ale comunistilor. "La toata casa se tin cite 2-3 vite, sau cel putin una. Fiecare gospodar are si cite cinci oi sau chiar mai multe, in ciuda faptului ca sint tot mai nerentabile, ba sint si citiva oieri care au peste 300 de oi. Cresterea oilor in numar mare se datoreaza faptului ca, la noi, cojocaritului i s-a dat intotdeauna mare importanta. Si in momentul de fata avem doua tabacarii si doua sectii de cojocarie destul de moderne. In plus, exista si oameni care mai cos cojoace si bundite in stil traditional, chiar daca acestea nu mai au cautare asa ca altadata", ne-a precizat secretara primariei Marta Balici. Dezvoltarea industriala "multilaterala", atit de draga epocii trecute a fost benefica pentru localnici, formindu-se in comuna multi meseriasi foarte buni. Acest lucru se vede si dupa frumusetea caselor, ce nu sint deloc putine: peste 300 ridicate numai in ultimii sapte ani. "Numai de la inceputul anului am dat 60 de autorizatii de constructie. S-a construit atit de mult, si cererile sint in continuare atit de mari incit a trebuit sa ne extindem in extravilan, in planul urbanistic general, cu mai bine de 200 de hectare. Posibilitatile materiale ale oamenilor nu sint chiar asa de mari pe cit par. Cei mai multi dintre tinerii care si-au ridicat case noi si-au cistigat banii lucrind in strainatate, mai mult sau mai putin legal", a adaugat primarul Silvestru Craciun.
    Sperantele artistice abia au terminat clasa a doua
    Mentionat in documentele secolului al XV-lea drept Balasinauti, localitatea se pare ca are radacini adinc infipte in istoria zbuciumata a Moldovei. Bisericile existente in comuna vorbesc, insa, doar despre ultimele doua secole. Lacasul de cult din Galanesti, ridicat la 1849 din birne de lemn, a fost ridicat cu sprijinul lui Mihai Bodnarescu, pe atunci deputat in Parlamentul de la Viena. La 1856, catapeteasma bisericii a fost pictata pe lemn, in ulei, de catre ieromonahul Nicodim. O biserica noua isi face vazute, din ce in ce mai mult zidurile, chiar daca ortodocsii incep sa reprezinte o comunitate din ce in ce mai restrinsa in aceasta zona. La Hurjuieni acestia mai constituie doar o treime din populatie, iar la Voitinel o jumatate, restul oamenilor devenind credinciosi penticostali, iehovisti sau adventisti. Prin natura pozitionarii ei, localitatea a fost mult tranzitata. In plus, ca toata Bucovina, a simtit jugul asupririi habsburgice, si prezenta diferitelor natii. Totusi, aici nu au ramas alte etnii, in prezent nefiind decit o comunitate de tigani, la Voitinel, ce a reusit intr-o jumatate de secol o adevarata performanta demografica, ajungind de la citeva persoane sa numere astazi, peste 800 de suflete. Catunul se extinde de la o zi la alta, reusind sa intre cu constructiile pe 20 de hectare din islazul comunal, creind o situatie greu de rezolvat. Putini dintre cei care traiesc aici si-au mai pastrat din mestesugurile de odinioara, existind insa si citiva ce confectioneaza linguri, coveti, "scacite pentru mujdei", cosuri din nuiele si maturoaie, infiitind chiar asociatii familiale. Neavind pamint, spre deosebire de comunitatea romaneasca, tiganii din Voitinel constituie o importanta problema sociala, multi dintre ei fiind reale cazuri sociale. La fel de adevarat este si ca unii din ei au reusit sa prospere, in catunul lor fiind doua privatizari.
    Tendintele de "orasenizare" ale localitatii se pare ca au distrus fara mila traditiile de altadata. Caminul cultural, situat in fostul centru de comuna este destul de obosit, poate si din cauza ca este mai solicitat in a gazdui discoteci decit baluri. "Am incercat sa organizam baluri si strinsuri asa cum se faceau pe vremuri, dar ne-am trezit in situatia ca nu dansa nimeni, cinta fanfara de una singura. Cei mai in virsta nu se inghesuie la distractii, iar cei mai tineri prefera discotecile, asa ca facem si noi cum e mai bine pentru buzunarul destul de gol al caminului. Chiar si asa, starea materiala destul de precara a tineretului nu permite organizarea frecventa a unor astfel de activitati", ne-a precizat tinara directoare a caminului cultural, Margareta Moloce. Inainte de revolutie, Galanestiul se putea mindri cu o formatie de dansuri populare batrinesti, numita Obcinele Bucovinei, care reprezenta cu succes comuna la manifestarile artistice de pe plan national. Astazi, la caminul cultural mai fac repetitii doar citiva prichindei de la scoala, pe care invatatorul Marius Corfus doreste sa ii faca veritabili dansatori. Acestia, chiar daca au terminat abia a doua clasa primara, reprezinta sperantele artistice ale oamenilor iubitori de traditii din comuna. Spre surprinderea noastra, imensul "ateneu" din centrul comunei nu face decit sa contribuie la imaginea "citadina" a localitatii, localnicii nebeneficiind cu nimic de prezenta sa. De altfel, cladirea se afla in patrimoniul Academiei Romane, fiind donata acesteia de catre "Prodmixt", odata cu vestita crama a fostei ferme a partidului. Autoritatile locale au inceput demersurile pentru a recupera cele doua cladiri, in ideea de a le da utilitati in folosul public, mai ales ca in comuna se simte acut lipsa spatiilor. Chiar primaria este gazduita intr-un spatiu de bloc. Dispensarul comunal sta in chirie, in ceea ce se numeste "Complex de sanatate", cladire ce apartine tot "Prodmixtului",si in care pe vremuri se faceau bai si impachetari, pentru afectiunile reumatismale, aproape ca in statiunile balneoclimaterice. Performante in plan cultural au obtinut si adultii care fac parte din corul mixt al bisericii, care impresioneaza auditoriul cu muzicalitatea deosebita a celor patru voci. Din pacate, ca mai peste tot, moartea activitatii culturale se datoreaza dificultatilor financiare."Cu putinii bani pe care ii obtinem, nu reusim sa facem macar citeva reparatii la camin, care incepe sa arate din ce in ce mai rau, iar acoperisul impune interventii urgente. Asa cum evolueaza lucrurile in ziua de azi, nu e de mirare ca nimeni nu isi mai dedica timpul unor activitati culturale, fara sa fie platiti. Nici noi nu ne permitem sa mobilizam oamenii in aceste directii, atita timp cit nu putem asigura un transport pe o distanta mica, nicidecum fondurile care sint necesare in actiunile culturale", a adaugat Margareta Moloce.
    Din vechile traditii, doar arta tesutului la care femeile zonei sint de neintrecut, a mai supravietuit, chiar daca a cunoscut si ea unele modificari. Motivele geometrice, inserate pe cit posibil in culori naturale sau cu preferinte pentru bej, maro si verde inchis, au cistigat lupta cu vechile modele florale, in care dominau pe scortare, frumosii trandafiri sau bujori de un rosu aprins. Covoarele de lina, cergile, scortarele si stergarele tesute in stilul ce particularizeaza zona, nu lipsesc din casa nici unui om gospodar, dupa cum rar nu exista "dacul" la poarta, adica acel acoperis din lemn, sau mai nou, acoperite cu tabla, ce aminteste intrucitva de inaltele porti maramuresene.(Adina CALDARUS)

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

    Cosmin PAȘCA

    Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

    Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

    opinii

    Bunici obraznici

    Briscan ZARA

    Bunici obraznici

    Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

    Noi, femeile

    Cristina DANILOV

    Noi, femeile

    O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

    Între artă şi credinţă

    Nichita DANILOV

    Între artă şi credinţă

    Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

    pulspulspuls

    Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

    Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

    Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

    Caricatura zilei

    Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

    Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Linkuri sponsorizate

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri