Despre coruptia romaneasca fara de corupti

Presedintele Ion Iliescu a relansat, la aniversarea a 12 ani de la revolutie, campania anticoruptie. Seful statului reia o tema batatorita, abordata de toate guvernarile de pina acum, insa fara nici un succes notabil. Discursul a fost primit bine de clasa politica, inclusiv de opozitie. Cea care a ramas oarecum indiferenta la un astfel de «speech» razboinic care se repeta ciclic, in situatii de criza sau la aniversari considerate importante pentru popor, este opinia publica. Populatia a invatat ca atunci cind presa scoate la iveala acte de coruptie care nu mai pot fi ascunse, negate sau retractate sau cind Occidentul ne impune, puterea incearca sa cosmetizeze fenomenul coruptiei si sa-i dea de capat. Presedintele a avut dreptate intr-o privinta: coruptia a atins dimensiuni inacceptabile. Nu este pentru prima data cind puterea incearca sa stopeze fenomenul. De-a lungul guvernarilor, s-au infiintat numeroase comisii anticoruptie. Si la Consiliul Judetean din Vaslui a existat o astfel de organizatie, care s-a desfiintat deoarece nu avea activitate. Nu ca obiectul muncii ar fi fost inexistent, ca doar Vasluiul nu e chiar Tarimul Fagaduintei, ci pur si simplu interesele momentului erau cu totul altele. Numai cetatenii stiu cit de importanta ar fi fost o astfel de comisie, daca si-ar fi urmat menirea pentru care a fost infiintata. Acest lucru se intimpla in conditiile in care functionarii publici, majoritatea dintre ei, trateaza cu dispret orice problema a cetateanului. Orice banala semnatura o obtii numai cu mita, de fapt o mica atentie, care va deveni, daca nu cumva vorbim de lucruri inradacinate in constiinta noastra, o a doua natura, o dimensiune esentiala a «mindriei de a fi roman». Pentru ca a devenit un ritual, ca si bautul cafelei de dimineata, sa intindem cu vinovatie vesnicul pachet de Kent sau punga de cafea pentru a obtine avizul, semnatura, aprobarea pentru care ei, functionarii publici, sint platiti din banii nostri sa ni le asigure. Acesta este numai unul dintre motivele pentru care oamenii nu mai cred in discursuri politice. Un alt motiv care se contureaza fara alte mari probleme este timpul. In 12 ani nici actuala putere, nici cea dinainte nu a gasit de cuviinta sa arunce gunoiul, paiul din proprii ochi, grabindu-se de fiecare data sa culpabilizeze grinda din ochii celorlalti. Discursurile politice despre politica seamana izbitor de mult intre ele si se transmit din generatie in generatie, de la un regim politic la altul: cel dinainte se face responsabil de coruptie. Acum, cind Occidentul se arata hotarit sa nu mai accepte mizeriile care se petrec in politica, Ion Iliescu isi permite sa dea cu pumnul in capul celor de jos, dar fara a indrazni de fapt sa ia vreo masura concreta. Ar fi trebuit, nu-i asa, sa inceapa cu al doilea om in stat, presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu. El e doar cel care a facut afaceri ciudate cu Sorin Ovidiu Vintu, pentru care a trebuit sa dea explicatii in Parlament. In orice alta tara, un demnitar prins cu mita in sac si-ar fi indeplinit ultima indatorire cu onoare si si-ar fi dat demisia. In Japonia timpurilor stravechi samuraii prinsi pe picior gresit si-ar fi facut hara-kiri; demnitarilor nostri nu le cere nimeni sa isi despice abdomenul dar macar o demisie, acolo… Sintem o tara curata si corecta.
Pentru ca in 12 ani de democratie nu a fost depistat nici un corupt si nici un demnitar nu a fost pedepsit. Nu avem corupti, dar avem coruptie. O coruptie care a intinat orice domeniu din tara asta: politie, justitie, fotbal, afaceri, politica. Intr-unul dintre cele mai sarace orase din Romania, Vaslui, s-au construit si se construiesc palate. La fiecare verificare care se face in urma unui astfel de strigat la lupta impotriva coruptiei, toate sint in regula. Si astfel, se mai adauga un motiv pentru care Ion Iliescu nu mai este credibil in fata cetatenilor sai.
In Romania, preeminent e politicul, in aceasta zona trebuiesc cautate originile coruptiei

In discursul sau, presedintele a incercat sa explice ca acest fenomen nu are culoare politica. Dar de fapt, putem spune ca este mai politizat decit insasi politica, este mediul insusi, ambientul in care ia nastere politicul in Romania. Afacerile de miliarde sint conduse de oameni de afaceri protejati politic, care isi permit sa sfideze toate legile, bunul simt si munca a milioane de oameni. Si ca sa ne convinga de spusele sale, presedintele Iliescu a facut un apel catre «toti oamenii de afaceri onesti» sa refuze orice conditionare sau solicitare de mita. "Sa-i demaste fara retinere pe functionarii sau politicienii care le solicita asa ceva. Voi fi aparatorul lor si sustinatorul masurilor celor mai severe impotriva actelor de coruptie si a promotorilor lor", spune presedintele. Dar fiecare om din tara aceasta stie ca marile afaceri isi au bazele in campaniile electorale. Atunci se cladesc colaborari care sint reinnoite la fiecare patru ani. Iar a vorbi de un mare om de afaceri cinstit este, la noi, o contradictie in termeni.
Acest lucru a fost confirmat si de Partidul Democrat. Cu citeva zile inaintea discursului prezidential, Traian Basescu a tras un semnal de lupta impotriva coruptiei. Intitulata «Apel la responsabilitate», scrisoarea lui Basescu cere clasei politice declansarea razboiului. Acesta trebuie inceput, crede democratul-sef, prin punerea pe tapet a tuturor fondurilor pe care partidele le primesc.
Coruptia la romani – viitoare tema de studiu pentru istoria mentalitatilor

Argumentul pe care l-am pastrat pentru final este, credem noi, cel mai convingator: mentalitatea. Nimeni nu ne va convinge ca daca refuzam sa mai dam mita, vom schimba lumea. Functionarii, politistii si citi altii nu vor renunta de buna voie si din considerente idilice la al doilea salariu de la acelasi loc de munca. Doar daca vor fi constrinsi. Iar clasa politica nu va reusi sa impuna alt stil decit daca isi va schimba modul de a face politica. Si, la drept vorbind, ce motive ar avea, cind este atit de profitabil. De aceea, masurile care se vor lua nu vor fi decit de suprafata, nu vor atinge fondul problemei. Nu va mai fi decit o alta campanie, iar dupa putin timp coruptia va reveni in actualitate mai in forta decit la inceput. Vor cadea citeva capete care ne vor ameti, ne vor duce de nas. Vor fi citiva sefi mai maricei, dar lipsiti de importanta pentru partid. Vor fi persoane a caror cadere nu va pune in pericol structura interna si averea partidului. Cu alte cuvinte, vor fi aruncati in groapa cu lei hotii prosti, care au furat si nu s-au priceput sa isi acopere urmele. Vor ramine in schimb, la locul lor si de neclintit, hotii bine scoliti, ale caror urme se pierd in mormane de acte. Dar poporul si-a invatat lectia: la teorie toti sintem foarte buni, dar cind vine vorba de practica, ne intoarcem la comodele noastre balcanisme. Nici macar sutele de pagini prezentate de Uniunea Europeana nu-i vor impresiona pe cei aflati la putere si nu-i va determina sa ia vreo masura care sa loveasca la radacina fenomenului generalizat al coruptiei. Doar daca vor trimite ei specialisti care sa verifice corect persoanele implicate, se va putea obtine un rezultat credibil. Dar, vorba romanului: ce, aia nu sint si ei oameni? Oficialii europeni au anuntat ca UE finanteaza, prin fonduri PHARE, lupta anticoruptie din Romania. In cadrul Parchetului General din Romania se va infiinta o structura de lupta impotriva coruptiei.
Gheorghe Strungariu ramine singur pe lume
Surse din cadrul Departamentului de Control si Anticoruptie a Guvernului au dezvaluit ca printre secretarii de stat suspectati si vizati se numara Gheorghe Oana, secretar de stat in Ministerul Finantelor si Ovidiu Natea, secretar de stat in Ministerul Agriculturii. Includerea acestor personaje pe lista suspectilor pune in dificultate o alta persoana cunoscuta in lumea afacerilor locale, si nu numai: Gheorghe Strungariu. Desi campania impotriva afacerilor oneroase pe care le desfasoara acesta a fost inceputa de mai multe ori, Gheorghe Strungariu s-a cutremurat numai atunci cind a realizat ca este posibil sa ramina singur pe lume. Si atunci a iesit la atac: impotriva ziaristilor si jucind murdar, jucindu-se cu nervii celor mai slabi din fire care i-au cazut in plasa, si manevrindu-i numai din citeva cuvinte. Gheorghe Oana a avut un rol important in returnarea sumelor imense de TVA, iar Ovidiu Natea este un personaj principal in afacerea Insulei Mari a Brailei, afacere derulata sub umbrela PSD. Daca guvernul va demonstra, prin cine stie ce minune, vinovatia lui Gheorghe Strungariu, ne intrebam cum isi va retracta prefectul de Vaslui, Ion Tibulca, caracterizarile la superlativ pe care le-a facut la adresa omului de afaceri Strungariu. Binenteles ca pina la proba contrarie, orice om are dreptul la prezumtia de nevinovatie, dar prefectul nu a lasat nici macar o firida in care s-ar putea strecura o indoiala. Daca aceasta campanie anticoruptie va regla conturile atit de incilcite ale lui Gheorghe Strungariu, chiar si numai pentru acest lucru, merita sa avem incredere in Ion Iliescu. Dar numai pentru acest vis si pentru nimic altceva.
(Ramona PATRUNSU)