Prefectul de Vaslui a cumparat celebra groapa din Copou

De foarte multi ani, groapa din Copou, cunoscuta de toti vasluienii care merg la plimbare in parcul public a devenit un loc supus distrugerii, din cauza neutilizarii. De ceva vreme, prin oras circula zvonul ca aceasta groapa, care trebuia sa adaposteasca un hotel cu mai multe etaje, ar fi fost cumparata. S-a tot spus ca firma care a cumparat groapa apartine celei de-a cincea persoane ca importanta in judet. Lucru perfect adevarat, daca ne gindim ca societatea care a achizitionat aceasta imensa vagauna este a prefectului Ion Tibulca si a deputatului Dumitru Buzatu. Este vorba de Consbit SRL Vaslui.
Cine este Consbit SRL?
Este o afacere gindita de actualul prefect pe vremea cind era in "opozitie", adica in 1998. Mai precis, pe 17 februarie 1998. Pe atunci, el si cu deputatul PSD Dumitru Buzatu au pus-o de o afacere cu mai multe obiecte de activitate, printre care constructiile si comertul cu amanuntul in magazine nespecializate. Capitalul social al firmei era de 20 de milioane de lei. Date din bilantul societatii pe anul 2000 arata ca la 31 decembrie a acelui an firma avea active imobilizate in suma de 10.133.000 de lei si stocuri in suma de 1.965.000 de lei. Finalul de an gasea Consbit-ul cu disponibilitati banesti in suma de 334.000 de lei, in timp ce firma avea creante in valoare totala de 295.000 de lei. Sume nesemnificative care nu prevesteau lovitura pe care o pregateau cei doi.
Vinburs – o afacere in care ex-prefectul Pascu s-a implicat pina peste cap
Bursa vinurilor de la Vaslui, sau afacerea Vinburs, asa cum o cunosc toti vasluienii, a fost inca de la inceput o nebunie nascuta din dorinta de marire si putere a fostului prefect Nicolae Pascu. Pe atunci, Ioan Tibulca era subprefect, deci nu ii erau straine acele masinatiuni ale lui Pascu, mai ales ca mai tirziu va deveni si asociat la Vinburs, probabil la indemnul sefului sau direct. Metoda prin care un personaj din lunga si ilustra lista a actionarilor devenea asociat la Vinburs era simpla: Paraschiv Cirimbei (personaj celebru, fost director al Vascovin, pensionar la momentul infiintarii Vinburs, mai apoi adminstrator la aceasta societate) se ducea la un director de serviciu descentralizat si ii spunea "hai, dom’le, inscrie-te si dumneata la aceasta firma, ca sa dai un exemplu pozitiv", dupa care urma donatia de bani si saracul director se trezea actionar fara voie. Ce nu faceau oamenii de frica lui Pascu si pentru a-i intra in gratii. In iulie 1993, in prezenta oficialilor de la Bucuresti si Chisinau avea sa fie semnat protocolul de intentii pentru constituirea unei societati mixte romano-moldovenesti care sa conduca, in final, la formarea unei Burse a vinurilor. Ce conta ca de fapt, asa cum aveau sa constate cei 15.000 de specialisti ai lui Baltatu intr-un comunicat adresat de Prefectura catre Parchetul General la inceputul lui 1997, era vorba de o concurenta neloiala cu firmele care subscrisesera la infiintare, respectiv Vascovin Vaslui, Vidisamp Husi sau Vinia Iasi? La constituirea societatii Vinburs aveau sa participe financiar 181 de persoane fizice si 13 societati juridice, capitalul de pornire fiind de peste un miliard de lei la nivelul anului 1993 (coroborat cu inflatia actuala, ar insemna cam 4 miliarde de lei la valoarea anului 2002). Printre actionari, Ion Tibulca, subprefect, Dumitru Buzatu, deputat PDSR, Vasile Cocuz, salariat la Prefectura, Ion Dima, director la DGAA, Emil Popa, presedinte al Fundatiei Elena Cuza.
Apare celebra Groapa
Cit timp a fost prefect, Nicolae Pascu a negat cu vehementa ca ar fi fost implicat in vreun fel in aceasta afacere. In data de 28 februarie 1994, la citeva luni dupa inceperea activitatilor la Vinburs, Pascu avea sa faca o declaratie de presa halucinanta: "Ceea ce vreau sa mentionaz este ca prefectul de Vaslui nu are nici un amestec in asa zisul caz Vinburs". Oare acesta sa fie adevarul? Atunci cum se face ca imediat ce a fost schimbat, la sfirsitul anului 1995, a si devenit director la Vinburs? Daca nu avea nici un amestec, ce a cautat la acea societate? Numai in 1996 a facut patru drumuri la fratii basarabeni ca director la Vinburs, dar nu a reusit sa aduca nici un litru de vin.
In activele societatii figurau doua obiective importante, respectiv groapa de la Copou, cumparata de la o firma vasluiana, si distilaria de la Recea, cu care firma Vidisamp a participat in natura. Ce vroiau sa faca maharii de la Vinburs cu acea groapa imensa este greu de spus. Pe parcursul anilor, insa, Vinburs-ul s-a mutat de la Vaslui, din strada Agroindustriala, nr.4, la Husi, in sediul Vidisamp din strada Ioan Alexandru Anghelus, nr.6. Uitind ca o firma are si obligatii fata de stat, Vinburs a acumulat de-a lungul timpului datorii uriase la buget, alaturi de contractarea unor credite de la Bankcoop pe care nu le-a platit niciodata.
Cine baga niste banisori in groapa?
Intrucit datoriile societatii erau deosebit de mari, finantele publice vasluiene au luat masura scoaterii la licitatie a obiectivului, doar-doar s-or mai recupera niste bani. Prima data, acest teren construibil cu investitie in curs (fundatie), asa cum era trecut in actele oficiale, a fost scos la vinzare in 24 februarie 1999. Pretul cerut era de 200 de milioane de lei. Nici un pui de afacerist nu si-a bagat coada in aceasta afacere, astfel ca celor de la finante nu le-a mai ramas decit sa ofteze dupa banisori. Pentru a-si recupera unele credite nerambursate, si Bankcoop Vaslui s-a chinuit si a adus la fata locului mai multi clienti, dar niciunul nu a aratat vreun semn de interes fata de obiectiv. Intre timp, nici cei de la finante nu au stat cu miinile in sin. Expertul DGFP Vaslui, Vasile Gita, a realizat la 7 septembrie 2001 o expertiza contabila din care reiesea ca groapa Vinburs-ului valora 303.682.200 de lei. Spatiul pe care il ocupa groapa era de 7.657 de metri patrati, din care 877 metri patrati cu fundatie si restul teren excavat, nefiind propice pentru agricultura.
Hopa, vine dom’ prefect!
In data de 12 octombrie 2001, la o luna si ceva de la expertizarea gropii, apare lovitura de senzatie, care l-ar face si pe premier sa moara de invidie. Firma Consbit SRL, cu actionarii ei ilustri, prefectul si deputatul Buzatu, avea sa achizitioneze in deplin secret aceasta groapa, la un pret de 312.792.666 lei, plus un TVA de 59.430.607 lei. Ce l-a impins pe prefect sa faca aceasta tranzactie, iarasi este greu de spus. Cert este ca acesta, insotit de subprefectul Neacsu si de directorul ACR, Ionel Constantin, a fost prezent, in urma cu trei saptamini, intr-o simbata la ora patru si au stat mai mult timp in groapa de pe strada Mihail Kogalniceanu. Unele persoane ne-au spus chiar ca la sfirsitul toamnei trecute, probabil dupa ce a cumparat acest obiectiv, prefectul a venit tot intr-o dupa amiaza de duminica insotit si de o masina de Iasi. A coborit insotit de musafirii ieseni in groapa si a stat acolo cam jumatate de ora.
Vinburs nu a scapat de toate problemele financiare
Imediat ce au auzit ca s-a vindut groapa lor draga, cei de la Vinburs, care se parea ca dadusera ortul popii (aceasta, intrucit la toate insistentele finantelor vasluiene nu s-a primit nici un raspuns), au sarit ca arsi. Adminstratorul Vinburs, inginerul Claudiu Alexa, a sarit ca ars la auzul acestei vesti si a intentat actiune in instanta la Tribunalul Vaslui. In dosarul 10.064, deschis in decembrie 2001, Alexa contesta pretul la care s-a vindut aceasta fundatie precum si pretul de evaluare stabilit de expertul Gita. El cere, nici mai mult, nici mai putin, decit anularea licitatiei, lucru greu de crezut ca se va intimpla. Oricum, la data de ieri firma Vinburs mai avea datorii la stat insumind 311 milioane de lei. Nu mai este ce sa se vinda, intrucit distilaria de la Husi a fost vinduta intre timp unui afacerist local.
Ce vor face prefectul si deputatul cu groapa?
In raportul evaluatorului Gita se arata ca fundatia nu mai are nici o valoare de constructie, intrucit dupa atitia ani de la construire totul este degradat. Pentru a face ceva acolo, trebuie facute investitii enorme, pentru a acoperi groapa. Trebuiesc aduse mii de tone de pamint si cheltuielile estimate de unii specialisti indica faptul ca numai pentru acoperirea gaurii ar fi nevoie de aproape doua miliarde de lei. (Daniel TANASUC)