Viata unui student la doua facultati a intrat sub zodia HIV-ului

In urma cu aproape trei ani, un test HIV facut mai mult din curiozitate si amuzament avea sa ii marcheze definitiv viata. A fost diagnosticat seropozitiv. Daca stai sa ii asculti povestea, iti dai seama ca viata lui este o inlantuire de coincidente bizare. Pina la descoperirea bolii, a lucrat ca voluntar in mai multe campanii de informare despre HIV/SIDA. Dramele celor infectati cu HIV despre care le vorbea celorlalti le povesteste acum din cealalta parte a baricadei. A urmat o alta intimplare bizara. In urma cu sase luni, s-a indragostit la prima vedere de o studenta din Brasov, despre care, la scurt timp, avea sa afle ca este asemeni lui – infectata cu HIV. Are puterea sa zimbeasca in timp ce povesteste despre boala de care sufera, si are puterea sa spere la o viata normala. E student la doua facultati – Mecanica si Bioinginerie medicala – si viseaza sa isi intemeieze o familie. De la cei din jur nu cere decit sa fie acceptat asa cum este si ar vrea sa poata vorbi deschis despre ce inseamna sa traiesti cu HIV. N-o face insa, de teama ca, din cauza prejudecatilor de la noi, dezvaluirea diagnosticului ar duce la stigmatizarea sa.
A fost primul care a facut testul HIV
Pentru a-i proteja identitatea, ii spunem Mihai. Are aproape 22 de ani, o virsta la care multi tineri se gindesc la o cariera, unii chiar la intemeierea unei familii. La fel ca oricare, Mihai viseaza si el la aceste lucruri. Doar ca, in cazul lui, implinirea lor este umbrita de secretul cumplit cu care traieste: este infectat cu HIV. A aflat in urma cu aproape trei ani, printr-o intimplare care avea sa ii marcheze intreaga viata. La Facultatea de Mecanica – unde e student – s-a desfasurat o campanie de prevenire a infectiei cu HIV/SIDA. Curiozitatea, poate si amuzamentul, l-a impins sa-si faca un test. A fost primul care a acceptat sa fie testat. Era convins ca este sanatos, era foarte relaxat si detasat. Nici o presimtire nu-i spunea ca ceva grav o sa se intimple. Citeva zile mai tirziu avea sa primeasca vestea cutremuratoare. Testul iesise pozitiv. Era infectat cu HIV. Nu-si aminteste ce-a gindit imediat dupa aflarea vestii. Stie doar ca, la un moment dat, se intreba cum vor reactiona cei din jurul lui, familia, prietenii. A renuntat sa se intrebe, asemeni celor care afla ca sufera de o boala incurabila, „de ce tocmai eu?”. „Oricum, este inutil sa iti pui astfel de intrebari, pentru ca nimeni nu iti poate raspunde. Ma gindeam doar ce vor spune cei din jurul meu…”, rememoreaza tinarul. Ca o ironie a sortii, cu putin timp inainte de cumplita veste, lucrase aproape un an ca voluntar in cadrul unei fundatii care desfasura campanii de informare in legatura cu HIV/SIDA. Nu stia atunci ca peste putin timp va ajunge sa spuna toate aceste lucruri dintr-o nedorita experienta personala.
Ocolit de prieteni, respins pina si de medici
Doar familia si citiva prieteni cunosc insa secretul cu care traieste Mihai. Ar vrea sa poata vorbi deschis despre ce inseamna sa traiesti cu HIV, despre visele si greutatile pe care le au aceste persoane catalogate de multi ca un pericol public. Dar nu poate. Din cauza prejudecatilor, s-ar izbi de reactia de respingere a celorlalti. Chiar si prietenii lui s-au indepartat, intr-o prima faza. “Unii dintre prieteni s-au indepartat de mine. Le-a fost frica”, isi aminteste Mihai. Daca s-a obisnuit si a invatat sa accepte atitudinea rezervata a cunoscutilor, ceea ce l-a uimit a fost reactia de respingere fatisa afisata de catre medici. Isi aminteste cu amaraciune ca, avind nevoie de un tratament stomatologic – si spunindu-le de la inceput ca e purtator HIV, asa cum toti seropozitivii sint obligati – a fost trimis la plimbare. A batut aproape la toate usile cabinetelor din oras, pina a gasit un doctor care a fost de acord sa lucreze cu el. „Cind le spuneam ca am HIV, nici nu vroiau sa auda. Pur si simplu imi inchideau usa in fata”, povesteste Mihai.
S-a indragostit la prima vedere de o seropozitiva
Acum, Mihai incearca sa vada in viata lui partea plina a paharului. „A fost o sansa ca am facut atunci testul HIV. Am descoperit la timp si imi pot tine starea de sanatate sub control, cu ajutorul alimentatiei”, spune el. Dincolo de discretia in care este nevoit sa traiasca, are o viata normala. Are vise, bucurii si tristeti pe care le traieste si le imparte cu familia – mama si cei patru frati mai mari – si prietenii, aceia dintre ei care au ales sa nu ii intoarca spatele pentru ca este bolnav. „Ai mei au fost mereu alaturi de mine. Chiar daca la inceput citeam in ochii lor doar mila si compasiune, au inteles ca nu am nevoie de asa ceva”, povesteste tinarul. De sase luni, are alaturi inca o persoana, impreuna cu care are curajul sa viseze la un viitor fericit. Prietena lui este din Brasov, iar soarta a facut ca cei doi sa se cunoasca intr-un club din Constanta. S-au placut de la prima privire. Au vorbit mult in acea noapte si a decis sa ii dezvaluie tinerei secretul sau. „Nu a reactionat in nici un fel. Chiar am ramas putin mirat”, isi aminteste tinarul. Doua luni mai tirziu, fata avea sa ii destainuie ca ea este asemeni lui – infectata cu HIV. Ei sint legati, in mod ciudat, nu doar de dragoste, ci si de aceeasi povara. Desi nu pot fi tot timpul unul linga celalalt, vorbesc in fiecare zi la telefon, stau ore intregi si discuta pe chat si se intilnesc la aproape fiecare sfirsit de saptamina, la Brasov sau la Iasi.
„Nu avem nevoie de mila, ci doar de acceptare”
Mihai nu isi face mari griji pentru viitorul sau. Se considera oarecum norocos ca nu va trebui sa treaca prin calvarul ce l-ar presupune cautarea unui loc de munca. Ai lui au o mica afacere de familie din care cistiga destul de bine si unde ar putea lucra si el dupa ce termina studiile. Se gindeste in schimb la ceilalti care sint ca el si care nu au aceasta alternativa. „Pe cei ca mine i-as sfatui sa participe la cursuri de pregatire profesionala si sa lupte pentru spargerea acestor bariere de mentalitate de care ne lovim”, ii incurajeaza Mihai pe cei asemeni lui. De trei ani, de la identificarea virusului, este voluntar al Fundatiei „Alaturi de Voi” din Iasi, care ofera servicii sociale si psihologice in sprijinul celor infectati si afectati de HIV/SIDA. Teama de reactia celor din jur la divulgarea diagnosticului ii face pe cei seropozitivi sa isi ascunda boala, recurgind de multe ori la autoizolare. Mihai se considera insa avantajat de faptul ca face voluntariat, pentru ca, in desele intilniri cu medici sau cu autoritatile locale, are ocazia sa isi sustina punctele de vedere si sa prezinte greutatile cu care se confrunta cei infectati HIV. „Reactia celor din jur tine de omul care este in fiecare persoana. Sa incerce sa ne accepte asa cum sintem, pentru ca, indiferent daca vor sau nu, traim printre ei si se intilnesc cu noi zi de zi. Nu avem nevoie de mila, ci doar de acceptare, pentru ca avem si noi demnitate”, sustine tinarul, care isi doreste doua lucruri: sa termine studiile si sa isi intemeieze o familie. Are tot dreptul sa spere la aceste lucruri, tinind cont ca o persoana infectata cu HIV poate trai o viata intreaga, fara ca SIDA sa se declanseze. Pentru o astfel de speranta se roaga zilnic si Mihai.