JUPINUL MOLDOVEI

Primul impediment al anchetei jurnalistice a „Ziarului de Iasi” a fost legat tocmai de personajul principal: Mihai Nicolaiciuc. Chiar pentru multi dintre subordonatii sai, nu este decit un nume. Dar jupinul Companiei Nationale de Cai Ferate ascunde si un secret. Bine pitit, in creierul muntilor. De acolo a inceput demersul jurnalistic, de la casa omului care tine in mina transportul pe caile ferate din Romania. Destinatia: comuna suceveana Pojorita. O halta la munte. Ca sa ajungi acolo, trebuie sa treci, in ordine, prin Paltinoasa, Gura Humorului, Frasin, Molid, Vama, Cimpulung Moldovenesc. Aparent, alte halte risipite printre munti. Numai ca nimic nu e aparent cind intri pe teritoriul jupinului Nicolaiciuc. Iti dai seama de acest lucru chiar de la inceputul calatoriei. Fiecare gara de pe traseu pare facuta din jeleu si turta dulce. Acoperisul este din tabla rosie ondulata, cu aparenta de tigla, ultimul racnet in materie. Fiecare geam are timplarie din aluminiu de culoarea ursului sau de un rosu aprins care parca arde. Iar peroanele sint toate pavate in caramiziu si gri, cu dale ornamentale. Panourile luminoase albastre incadreaza aparatele de aer conditionat de pe fiecare cladire a garii. In total, pina la Pojorita, sapte asemenea gari din turta dulce, de poti sa juri ca te afli in Elvetia.
O vila de vis intr-un peisaj mirific
In sfirsit, Pojorita. De o parte a soselei e gara, de cealalta o mica straduta de pamint care serpuieste spre pajistile in panta. Dar nu e numai o straduta oarecare, e straduta jupinului. Imediat ce intri pe straduta, in stinga, o biserica ortodoxa cu turle albe, impunatoare. Daca nu ar fi intre munti, ar parea disproportionat de mare pentru o comuna cu citeva sute de suflete. Asa, insa, pare sa fie mai degraba centrul gruparii de vile intre care este asezata. Spre capatul stradutei, la citeva sute de metri, o senzatie puternica de deja-vu: acelasi acoperis din tabla brun-rosiatica ondulata, aceleasi termopane culoarea ursului, aceleasi aparate de aer conditionat. Dar mult mai mult stil decit in garile prin care trecusem. Se vede ca ce avem in fata este opera unui arhitect. O cladire cu trei nivele, acoperita in doua ape. Chiar pe peretele din fata, un balcon cu balustrada din bare nichelate straluceste in soarele molcom de inceput de septembrie. Din curte se itesc, peste gardul inalt de munte, reflectoare puternice. Se poate observa ca reflectoarele marginesc un teren de tenis incadrat de un gard inalt de plasa.
Sera cu trei aparate de aer conditionat
In spatele casei, o sera construita in intregime din schelet de timplarie din termopan alb. Ceva mai inalta decit un stat de om, sera ascunde plante luxuriante, care contrasteaza cu vegetatia montana. Par plante de climat cald, in nici un caz care sa supravietuiasca la munte. Inainte sa apucam sa ne intrebam cum de cresc, totusi, primim si explicatia. Pe unul din peretii serei, in exterior, trei aparate de aer conditionat, aliniate. Care functioneaza iarna la capacitate maxima, ca intr-o uzina. Cu tot cu cele de pe peretii vilei, am numarat vreo sase astfel de climatizatoare in curtea jupinului. Ceva mai departe de casa, intr-un tarc tot din plasa de sirma, un rezervor de butan gaz dezvaluie sursa de energie pentru incalzirea vilei.
Trei struti in curte
Cind credeam ca le-am vazut pe toate, am mai primit o confirmare ca Nicolaiciuc nu este un om ca toti ceilalti. Intr-o parte a curtii, o constructie prea mare ca sa fie o poiata, dar prea mica pentru un grajd, ne-a atras atentia. Facuta in intregime din metal si imprejmuita din gard de plasa, constructia ciudata si-a dovedit utilitatea dupa citeva minute de asteptare. Citeva tipete cind ascutite, cind guturale, au strapuns aerul. Apoi, trei gituri lungi au iesit la inaintare, in mica ograda a gheretei de tabla. Cuminti ca niste gaini, poate doar ceva mai curiosi. Nu erau altceva decit niste struti de talie mare, de culoarea cenusei racite. Pentru vecini, nu mai reprezentau de mult o noutate. Pentru noi, a fost ca imaginea unui zimbru pascind in centrul Iasului.
Jupinul: „Vila a costat 5 lei”
Nu incercati sa faceti un calcul, cum ar fi cit costa complexul de vacanta al jupinului. S-ar putea sa va incurcati, ba chiar sa vi se faca rau. Si totusi, e o intrebare fireasca. Ca aceea: cit costa inceputul scolii pentru un parinte? Un milion. Cit costa intretinerea pe o luna de iarna? Doua milioane. Cit costa o masina la mina a doua? Citeva zeci de milioane. Dar un apartament? Citeva sute de milioane. Dar o vila la munte, burdujita de termopan si aer conditionat, cu bodyguard la poarta si struti pe linga casa? „Buna intrebare: cinci lei”. In aceste patru cuvinte, jupinul a spus tot. Declaratia aceasta nu o poate da un om de rind. Ci numai unul care are rinduri intregi de oameni in subordine, plasati in puncte cheie, si o infrastructura care sa acopere Romania ca o plasa cu ochiuri mici. Adica unul ca Mihai Nicolaiciuc. Declaratia pe care tocmai ati citit-o ii apartine. „Ce va intereseaza casa mea? Dati o tenta rautacioasa intrebarilor pe care mi le puneti. M-au mai intrebat 50 de oameni si a fost bine, ce aveti cu casa mea? Eu am o relatie buna cu presa”, a spus, ca argument hotaritor, jupin Nicolaiciuc, telefonic.
Vila a fost estimata de constructori la 300.000 dolari
In bani, vila si tot ce o inconjoara ajunge la o cifra ametitoare. Astfel, numai casa, cu o suprafata locuibila de aproximativ 300 de metri patrati, ajunge la 200.000 de dolari. Asa au sustinut specialistii in constructii care au precizat ca metrul patrat de suprafata locuibila al unei astfel de vile de lux ajunge la cel putin 600 dolari. Apoi, numai din ochi, am estimat ca s-au folosit, la geamuri, usi si sera peste 200 metri liniari de timplarie din termopan. In total, inca 60.000 de dolari. Mai trebuie luate in calcul si cele cel putin sase aparate de aer conditionat, care au costat macar 5.000 de dolari. Practic, numai pina aici s-au strins aproape 265.000 de dolari, adica peste 8,7 miliarde de lei. Daca se mai ia in calcul si pamintul, celelalte constructii si strutii, suma se apropie de 10 miliarde de lei, adica 300.000 dolari.
De unde a scos Nicolaiciuc atitia bani?
De unde a avut Nicolaiciuc atitia bani? Jupinul cailor ferate a refuzat sa le raspunda reporterilor la aceasta intrebare. Insa, putem face un calcul matematic elementar. Salariul unui secretar de stat in Guvernul Nastase este de cel mult 1.000 dolari lunar, adica in lei, aproape 34 milioane. Salariul unui director intr-un minister, cum este Nicolaiciuc care are un rang inferior celui de secretar de stat, este mai mic. Sa spunem ca salariul net, lunar al lui Nicolaiciuc este de 30 milioane lei. In trei ani de cind ocupa aceasta functie, Nicolaiciuc ar fi putut stringe 1 miliard lei. Dar asta numai daca s-ar fi comportat intocmai ca Hagi Tudose si nu ar fi cheltuit nimic. Adica nu si-ar fi luat cu banii sai nici macar un sul de hirtie igienica lunar. Daca impartim valoarea vilei de 10 miliarde lei la salariul de 30 milioane lei reiese ca ar fi avut nevoie de 30 de ani pentru a stringe acesti bani. Dar in acesti 30 de ani ar fi trebuit sa aiba aceeasi functie pe care o are acum si sa cistige la fel de bine. Insa, Nicolaiciuc nu a iesit direct de pe bancile scolii jupin al cailor ferate romane.
Ascensiunea fulminanta a jupinului
Desi se afla intr-o functie din care controleaza, practic, intregul transport pe caile ferate, Nicolaiciuc aproape ca nu are o imagine publica. Aparitiile in presa ale acestuia se pot numara pe degetele de la o mina, desi sta pe scaunul sau din Bucuresti de trei ani. Cine este, de fapt, seful Companiei Nationale Cai Ferate, in viata de toate zilele? Conform putinelor date biografice facute publice, Nicolaiciuc s-a nascut la Gura Humorului, in 1952. Lucreaza in CFR din 1973. A pornit-o de jos. Prima functie importanta a avut-o in Pojorita, o comuna de linga Gura Humorului, unde a fost sef de statie. Dupa 1990, a devenit sef de depou la Cimpulung, tot in preajma Humorului. Rampa de lansare a fost insa Iasul. In 1998, Nicolaiciuc a devenit sef la Gara Iasi. Nici doi ani mai tirziu, fara ca nimic sa anunte acest lucru, a devenit presedintele Companiei Nationale Cai Ferate. De atunci, pare de neclintit. Nici datoriile imense, de sute de miliarde, ale companiei, nici schimbarile de ministri, nimic.
Haidamacul de la vila lui Nicolaiciuc a folosit spray-ul lacrimogen impotriva reporterilor
Masina „Ziarului de Iasi” a ajuns la Pojorita miercuri dupa-amiaza la ora 2. Am parcat masina chiar pe soseaua care strabate micuta localitate de munte. Pentru a vedea exact unde este vila lui Nicolaiciuc am mers pe o straduta ingusta, care se prelinge printre casele impunatoare. Am gasit casa, impresionanta prin maretia sa. Pentru a prinde cele mai bune cadre, am decis sa intram cu masina pe straduta pentru a o folosi, in caz de nevoie de scara.
Chiar la intrarea in curtea vilei jupinului Nicolaiciuc, putin in dreapta portilor masive, in interior, se afla o ghereta. Toata din termopan, de un brun roscat, aceasta este „locuinta” unui bodyguard a carui unica sarcina este de a pazi complexul stapinului. Cind a auzit motorul turat al masinii, individul, imbracat intr-un costum inchis la culoare a iesit ca ars din curte si iritat a inceput sa gesticuleze necontrolat. „Nu aveti voie sa faceti poze aici. Imi faceti probleme. Nu pozati casa!”, a spus paznicul, aruncindu-ne vorbele printre dinti. Pentru el nu a contat nici o secunda ca ne aflam pe un drum public, care nu este proprietatea jupinului Nicolaiciuc. Cind fotoreporterul „Ziarului de Iasi” a dus aparatul la ochii, bodygardul a sarit cit l-au tinut picioarele si a pus „un capac” obiectivului. „E bun de baschetbalist”, ne-am zis in gind si am incercat „sa-l driblam”. Pentru a nu atinge gardul vilei lui Nicolaiciuc, am decis sa „ridicam” o piramida. Astfel, fotoreporterul a fost ridicat pe brate pentru a putea prinde, pe film, vila in toata maretia ei. Haidamacul a continuat sa sara la fotoreporter, imbrincindu-l repetat. Dezechilibrat, jurnalistul a cazut, in picioare. Insa asta nu a fost tot. Precipitat, bodyguardul a dus, repede, mina la buzunarul drept al sacoului. A scos mina, insa pumnu-i era inchis. Tinea, bine strins, un spray lacrimogen. Am auzit un fisiit, asemanator celui scos de un sarpte incoltit. Haidamacul pulverizase prelung, inspre noi. Jetul ne-a izbit direct. Instantaneu ne-au dat lacrimile, iar in piept am simtit o arsura condimentata. Desi eram la mai mult de un metru de el si ne tineam respiratia, fara nici o intentie de a riposta, bodyguardul a revenit si a mai pulverizat o data. Si inca o data. In total de trei ori. Afectati de jetul intepator am decis sa plecam. Pina la masina aflata la cinci metri distanta, am fost urmariti, pas cu pas de paznic care tinea spray-ul bine strins gata sa apese din nou pe buton.
Disponibilizari masive la CFR
Peste 16.000 de ceferisti isi vor pierde locurile de munca. Aceste posturi sint restructurate in urma transformarii actualelor regionale de calatori si marfa in centre de profit, precum si desfiintarii a 19 din cele 32 de regulatoare de transport. „Perioada de disponibilizari a inceput deja si se va incheia in luna septembrie”, a spus Miron Mitrea, ministrul transporturilor. Voicu Sala, liderul mecanicilor de locomotiva a spus ca, liderii sindicali nu pot fi de acord cu solutiile negocierilor si a precizat ca Federatia Mecancilor nu a incheiat conflictul de munca deschis in urma cu citeva saptamini. Sala a precizat ca sindicalistii nu au hotarit daca se va ajunge sau nu la greva generala. Saptamina trecuta, sindicalistii de la CFR au oprit lucrul, pentru doua ore, protestind fata de esuarea negocierilor cu Ministerul Transporturilor privind, in special, numarul de posibil disponibilizati din sistem, ei amenintind chiar cu greva generala, pe care au programat-o pentru aceasta saptamina. Protestul a survenit anuntului ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului (MTCT), Miron Mitrea, referitor la restructurarea sistemului feroviar, care vizeaza disponibilizarea angajatilor, in principal din companiile CFR Calatori, CFR SA si CFR Marfa. In prezent, numarul angajatilor din cele trei companii, exclusiv filale, se ridica la 84.000, fata de 200.000, in 1990.
Cititi miine!
In numarul de miine al „Ziarului de Iasi” puteti afla toate detaliile afacerilor de milioane de dolari, bani publici, derulate in Moldova, in timpul domniei jupinului Mihai Nicolaiciuc. Veti afla cum, cu milioane de dolari investite, gari si halte prin care zilnic trec doar 20-30 de pasageri au dotari ultramoderne. Milioane de dolari din banii contribuabililor. Sute de metri de termopane, aparate de aer conditionat, sute de panouri luminoase, sute de metri patrati de pavele ornamentale, tavane false, cosuri de gunoi. Acestea sint investitiile marca Nicolaiciuc. Firmele cu care s-au derulat afacerile sint raspindite peste tot. Sint ale unor baroni din Bacau, ale unor afaceristi din Ardeal, din Iasi si chiar firme satesti, din zona natala a sefului Cailor Ferate. (Catalin PRISACARIU, Razvan MOLDOVEANU)