Cum sa tii o cura severa de slabire

Intr-o buna dimineata, acum vreun an, cind m-am urcat pe cintar, am constatat ca eram mult prea gras. Da, ma ingrasasem enorm! Cel putin asa arata, necrutator, cintarul. Ceea ce insa mi-era aproape imposibil sa cred, caci, si un copil o stie, cine are ceva kilograme in plus are si probleme cu miscarea, incepe sa gifiie. La mine insa, cinstit va spun, nu este cazul. Decit doar asa, exceptional, atunci cind trebuie sa ma aplec brusc sau sa urc o scara.

Totusi, prietenii mei au reusit sa ma convinga ca sint prea dolofan si ca trebuie sa slabesc urgent. Nu puteam sa scap de sentimentul ciudat ca se comploteaza impotriva mea sau ca rid de mine, si asta doar pentru ca nu mai pot sa-mi inchei nasturii sau sa-mi leg singur sireturile. Dar oare cit timp as fi putut sa le opun rezistenta? Ca sa ma lase in pace, brusc am cedat presiunii lor psihologice si, ei bine!, am decis sa dau jos citeva kilograme…

In acest sens am inceput o cura severa de slabire, adica o perioada mare de timp nu am mincat nimic, dar absolut nimic, nothing at all, nada! Ca sa ma purific, am tot baut apa cit m-au tinut baierele, pina la 5-6 litri pe zi.

Da, eram ferm convins de efectele benefice ale severei mele cure de slabire! In primul rind, pentru ca acum nu mai trebuia sa cheltui un ban pe mincare si puteam, asadar, sa fac economii. Aveam chiar placutul sentiment ca procedez exact in sensul masurilor guvernamentale de reducere a costurilor si ca astfel contribuiam din plin la progresul reformelor.

Dupa patru ore si jumatate de cura severa de slabire, m-a lovit insa o foame atit de cumplita, incit am infulecat in doi timpi si trei miscari o jumatate de pui cu cartofi prajiti. Dupa ce am gestionat cu deplin succes aceasta situatie de criza, am reluat cura severa de slabire, cu toata increderea si cu forte proaspete. Urmatoarea pauza am facut-o abia peste cinci ore, si asta doar cit sa maninc o pizza cu salam si cu cascaval. Evident, intre pauze nu mincam nimic, altfel dieta n-ar mai fi avut nici un sens!

Im venea groaznic de greu, dar ce era sa fac? A trebuit sa string din dinti si sa fac foame, pentru ca, nu-i asa?, cine vrea sa slabeasca trebuie sa sufere! In ziua aceea nu am mai mincat decit de doua ori in scurtele pauze ale curei severe, iar noaptea numai o singura data, cind m-am trezit complet hamesit. Am procedat in acest fel inca doua saptamini si jumatate, apoi m-am urcat pe cintar. Nu mica mi-au fost mirarea si dezamagirea cind am vazut ca aveam doua kilograme in plus! Nu mai intelegeam absolut nimic.

"Nu fac decit sa ma uit la mincare, ca ma si ingras!", am inceput sa ma pling cind m-am intilnit cu amicul meu Alfred. "Du-te la fitness!", mi-a propus el. "Acolo poti sa scapi de sunci!". Eu insa nu voi face asta, mai degraba imi continui dieta, caci asa am invatat de la guvern: odata ce ai inceput ceva, stringi din dinti si continui plin de perseverenta pe termen lung. Chiar daca succesul se lasa asteptat, odata si-odata tot o sa mearga.

Primele rezultate pozitive deja au aparut: nu mai am probleme sa urc scarile, pentru ca locuiesc momentan intr-o casa cu lift; iar de cind nu mai port haine de marimea L ci XXL, pot sa-mi inchei si nasturii fara probleme.

(Traducere din germana de Adriana Andriescu)