Din lumea de la rasarit

* Citesc pe blog-ul scriitorului Vasile Garnet, directorul revistei literare Contrafort de la Chisinau:

"Pe 11 decembrie 2008, cind autorul «Arhipelagului Gulag» ar fi implinit 90 de ani, a fost deschis site-ul oficial al lui Soljenitin – http://www.solzhenitsyn.ru/main.php -, pe care sint puse operele scriitorului in ultima varianta, redactata de autor, documente de arhiva, inregistrari audio si video, fotografii. La unele din sectiunile site-ului se mai lucreaza, insa e destul de citit, de vazut si de auzit pe cele functionale…
Canonizarea culturala a lui Soljenitin in Rusia lui Putin a luat un ritm halucinant. Ai impresia ca toata lumea – liberali, conservatori, comunisti, kgb-isti, monarhisti… – il citesc, il inteleg, il apreciaza. Ca la un ordin, lumea il iubeste pe Soljenitin, il declara figura de patrimoniu… Pe 6 august, la doua zile dupa moartea scriitorului, presedintele Medvedev a semnat un decret despre «Invesnicirea memoriei lui A. I. Soljenitin». O strada din Moscova ii poarta numele, iar lumea intelectuala se regaseste aproape saptaminal in conferinte stiintifice, in dezbateri si lecturi consacrate lui Soljenitin…

Vaduva scriitorului, Natalia Soljenitina, care vegheaza la editarea operei scriitorului intr-o editie de 30 de volume, ii indeamna pe  vizitatorii site-ului, in special pe cei care l-au cunoscut personal pe Soljenitin, sa-i trimita, in cazul cind detin asa ceva, scrisori, inregistrari, fotografii ale scriitorului – sau cu referire la el -, pentru a completa arhiva. Doamna Soljenitin se va adresa, de asemenea, si FSB-ului (fostul KGB), pentru a recupera lucrurile personale si documentele care i-au fost confiscate lui Soljenitin la arestarea sa din 1945".

* Din aceeasi sursa:

"Iata ce afirma Vladimir  Bukovski – disident anticomunist si scriitor – despre fostul Patriarh rus Aleksii al II-lea si despre Biserica Ortodoxa Rusa, intr-un interviu acordat lui Artur Ciechanowicz pentru ziarul polonez Dziennik.

Artur Ciechanowicz: – Ce consecinte va avea in Rusia moartea lui Aleksii al II-lea?
Vladimir Bukovski: – De ce moartea unui oarecare functionar de stat ar trebui sa se lase cu consecinte?
A. C. – Poate pentru ca acest «functionar», cum il numiti dvs, a condus una dintre cele mai importante puteri in tara, Biserica Ortodoxa.
V. B. – Glumiti, probabil. Era clar pentru toti ca seful lui Aleksii al II-lea a fost Vladimir Putin. Biserica Ortodoxa Rusa este o institutie de stat. Stalin, in cele din urma, a reusit sa transforme Biserica intr-un departament al KGB-ului. Si de-atunci nu s-a schimbat nimic. Adevarata Biserica Ortodoxa a fost nimicita inca in anii ’20 ai secolului trecut. Cind s-a declansat cel de-al doilea razboi mondial, Stalin a inteles rapid ca rusii nu vor muri pentru el sau pentru sistemul criminal al GULAG-urilor pe care il instaurase in tara. In schimb, isi vor da viata, fara ezitare, pentru patrie si in apararea credintei. Stiti, probabil, cum s-a adresat /atunci/ cetatenilor in cuvintarea sa de la radio? «Frati si surori!». N-a spus «tovarasi». Doar pentru asta a avut nevoie de Biserica. Asta-i toata filozofia.
A. C. – Razboiul s-a terminat si Biserica a continuat sa existe.
V. B. – Da, si a fost un excelent mecanism de urmarire a cetatenilor. In cine au oamenii mai multa incredere, daca nu intr-un preot? Doar ca majoritatea acestor preoti erau agenti KGB. La fel cum a fost si Aleksii al II-lea. Pe de alta parte, Biserica a fost un mijloc eficient de otravire cu propaganda comunista a sufletelor credinciosilor".

* In revista Contrafort, nr. 11-12/2008, sint invitati sa raspunda la o ancheta cu titlul "Chisinau, mon amour" aproape 20 de scriitori basarabeni, tineri si mai putin tineri, cunoscuti sau mai putin cunoscuti. Cu regretul ca trebuie sa ma limitez, din ratiuni de spatiu tipografic, spicuiesc pentru dv. fragmente din doar citeva raspunsuri: "M-am nascut si am crescut in unul din satele din preajma Chisinaului… De mic copil, maica-mea ma lua s-o ajut la piata, unde vindea surplusul de legume si fructe de acasa, si stiam foarte bine ca vin intr-un oras de rusi, la fel cum, de rusi, erau Moscova, Kiev, Rostov. Din zece cumparatori, poate doar unul i se adresa mamei in romana, restul vorbeau ruseste. Aveam impresia ca vin de fiecare data in alta tara. Cind am vizitat pentru prima data Bucurestiul, in 1990, m-a urmarit mereu senzatia de ceva ireal. Nu-mi puteam veni in fire, eram pentru prima data intr-un oras in care se vorbea doar romaneste. Numai ca orasul acesta chiar era intr-o tara straina. De aici, nu poate sa rezulte decit o atitudine cu totul schizoida fata de Chisinau. Este locul in care te simti foarte bine, daca nu ai probleme de identitate. Daca, in general, esti inconstient/…/. E destul sa stii ca aici locuiesc Valeri Klimenko, Vladimir Voronin si Iura Rosca, ca sa-l urasti pentru totdeauna" (Constantin Cheianu); "Nu zic, o fi Chisinaul frumos, cu strazi largi, cu oameni deschisi spre comunicare (si nu numai), dar cind nu ai posibilitatea sa iesi din el ani de-a rindul, ajungi la un moment dat sa te sufoci aici, sa-l dispretuiesti crunt la gindul ca traiesti in capitala ca intr-o inchisoare in care esti condamnat sa stai nu se stie cit timp. Ai vrea, bineinteles, sa-ti iei zborul chiar acum, in oricare dintre cele patru colturi ale lumii, numai sa scapi de umilinta la care esti supus zi de zi, la fiecare pas, in acest oras imposibil pentru un trai decent" (Liliana Armasu); "Pentru noi, autohtonii, ca sa zic asa, acest oras exercita o anume fascinatie. Fiind singura urbe din zona noastra, care urbe arata semne, numai semne, de viata romaneasca, ea devine un centru de atractie prin anumite posibilitati de civilizare si afirmare in plan personal… Dar asta numai la modul conventional, pentru ca aceste posibilitati se dovedesc a fi adeseori doar simbolice /…/. Pe de alta parte, exista si o alta fateta a Chisinaului. Aceea a orasului cosmopolit, ca sa nu zic strein, ca sa nu zic rusesc. A ramas, se mentine si va dura poate pentru totdeauna o imagine a acestui oras, dar si a intregii Basarabii, pentru cei din fostul imperiu (tarist, apoi rusesc), ca un loc, ca un teritoriu populat de fiinte elementare, subdezvoltate, asupra carora poti sa vii, sa te asezi in circa lor si… sa faci afaceri, sa prosperi" (Vladimir Besleaga).

A citit pentru dv., Mariana Codrut.