Enciclopedia Romaniei ca forma de recuperare a memoriei

Asumarea trecutului devine un exercitiu imposibil in absenta unei permanente cautari a valorilor care permit recuperarea memoriei. Nu este vorba, desigur, despre o situare individuala, din moment ce valorile, ale caror intelesuri sint intotdeauna construite social, se regasesc impartasite de la o generatie la alta. Istoria le poate brusca, dupa cum anumite perioade nefaste isi pot intinde umbra astfel incit acestea sa nu mai fie vizibile. Cu adevarat, insa, veritabilele valori nu dispar niciodata – ele revin, intr-un soi de ciclicitate precum cea descrisa de Mircea Eliade, mereu la suprafata.

Intr-un astfel de cadru poate fi inteles, cred eu, exceptionalul demers al Editurii Tipo Moldova (director Aurel Stefanachi), de a readuce in atentia publicului o opera de o inestimabila valoare si care da seama, astazi, ca si la momentul aparitiei sale, de identitatea noastra ca natiune. Este vorba despre "Enciclopedia Romaniei", ale carei patru din cele sase volume proiectate au intrat sub tipar intre 1938 si 1943, fiind republicate la finalul anului 2010, in contextul unui proiect sprijinit de Universitatea "Petre Andrei" din Iasi. Editata de Asociatia Stiintifica pentru Enciclopedia Romaniei, sub augustul patronaj al Majestatii Sale Regelui Carol al II-lea, lucrarea a fost coordonata de profesorul Dimitrie Gusti, beneficiind de remarcabilele contributii ale lui Nicolae Iorga, Constantin Radulescu-Motru, Virgil Madgearu, Constantin C. Giurescu, Mircea Vulcanescu, Dan Botta, Constantin Moisil sau Cezar Petrescu. Continind peste 5000 de pagini, 800 de planse color, 800 de harti si fotogravuri color si 6000 de fotografii, planse si fotomontaje, "Enciclopedia Romaniei" reuseste sa fie, asa cum specifica sociologul Dimitrie Gusti in Prefata sa, "(…) o Enciclopedie nationala, nu universala, si vie, nu abstracta, a timpului in care traim". Expresie a "unei vieti si a unei epoci", aceasta opera se constituie, in fapt, in "marea datorie implinita a unei generatii, ce are o profunda constiinta de propria-i forta si de propria-i misiune".

Desi, cum aminteam mai sus, a fost programata sa apara in sase volume, "Enciclopedia Romaniei" s-a oprit – si din motive ce tin de momentele istorice tumultuoase ale epocii – doar la primele patru, care acopera tot ceea ce tine de Statul roman (volumul I), organizarea pe judete a Romaniei (volumul al II-lea, intitulat Tara Romaneasca), precum si Economia nationala (Cadre si productie – in volumul al III-lea, respectiv Circulatie, distributie si consum – in volumul al IV-lea). Din nefericire, nu au mai fost editate volumul al V-lea, referitor la Cultura nationala, si al VI-lea, ce urma sa se refere la Institutiile si personalitatile culturale. Nu a mai existat, de atunci incoace, un efort intelectual de o asemenea anvergura, de natura sa puna la lucru energia creatoare a unor specialisti din diferite domenii si care sa aiba drept produs, cum scria acelasi Dimitri Gusti, "(…) un instrument de cercetare si de informatie, o lucrare temeinica si esentiala, in care netagaduitul avint al zilelor noastre sa gaseasca hrana substantiala si sanatoasa, care sa-i dea vigoare si temeinicie, o perspectiva mai luminoasa asupra viitorului, printr-o cunoastere mai adinca a starilor de fapt".

Poate tocmai din acest motiv, noi, cei de astazi, avem in "Enciclopedia Romaniei" o nesperata forma de recuperare a memoriei, a valorilor pe care aceasta lucrare le anima si care fac posibila nesmintita legatura dintre generatii.