Imorali, poate, demoralizati, insa…

Diagnosticul, in tenta clinica, pus de rezoneurul Gilles Lipovetsky momentului: "… astazi, noi sintem demoralizati" (in sensul ca nu mai avem morala), ne-ar putea ingrijora, daca astfel de etichete peremptorii n-ar fi puse atit de repetat. Cum, insa, ne-am obisnuit cu ele, efectul este, ab initio, unul atenuat. E sanatoasa noastra autoaparare. Iar daca aceasta autoaparare e insotita, imediat, si de binevenitul adjuvant manfisist, atunci iminenta catastrofei paleste.

Ce spune Lipovetsky nu e departe de realitate, la rindu-ne constatind aproape zilnic adevarul atit de ritos enuntat.

Daca ne raportam, individual, la spectacolul mundan al momentului, unul extrem de stresant, constatam o juxtapunere dura intre evolutiile noastre consumindu-se in regim de oarecare normalitate si climatul international cu frecvente pusee isterice. E fireasca retragerea in perimetrul ce ne e dat, concentrindu-ne energia si imaginatia in a-l face cit mai placut. Chiar si febra in care isi duc existenta indivizii marilor afaceri – daca acestea nu devin excesiv de ilicite – are frumusetea ei frusta, una de jungla cinematografica, oricind molipsitoare pentru cei ce si-o doresc la rindu-le. Gelozia acestora din urma e una in firea lucrurilor, dorita accedere fiind datul de cind lumea. Sigur, gelozia poate imbraca si hainele saraciei, mijloacele media exploatindu-le – cu oarecare cinism – zi de zi. Dar si aici lucrurile nu devin, automat, si tragice, triste. Exista patura majoritara a minimului, cu existente suficiente lor, consumate in date acceptabile ca standard mic, placerea existentei in sine fiind, si aici, aproape cinematografica.

Juxtapunind cele doua realitati – cea a relativului confort individual cu cea a internationalizarii dramelor, putem contura configuratia globala, una parindu-ni-se extrem de alarmanta, daca le pierdem din vedere pe celelalte, permanentele, ce au precedat-o.

Spectrul fundamentalismului, proliferarea violentei si drogurilor, coruptia politica si economica, recentul seism bancar, cuplul si sexualitatea, presiunile bioetice si ecologice, mass-media si globalizarea, toate par sa concureze la conturarea unei contemporaneitati urite.

Depinde cine o gestioneaza.

Daca secolul trecut si-a gestionat-o primitiv, provocind conflicte de o inimaginabila cruzime, cel in care traim – cu intacta si benefica memorie – nu-si mai poate permite – numai si estetic – aceleasi uriciuni.

Ne-am civilizat.

Ne-am indepartat de jungla. Fie ea si cinematografica.

Chiar daca Lipovetsky e alarmat de lipsa noastra de moralitate.

Imorali, poate, demoralizati, insa…