Inspre abis

Dupa o incursiune putin mai abstracta in Pestera viselor uitate (2010), Werner Herzog si-a concentrat atentia asupra unui subiect pur uman al limitei. Into the Abyss cerceteaza cazul unei triple omucideri savarsite in Texas la inceputul anilor 2000. Mobilul crimelor, pentru care au fost condamnati la moarte, respectiv inchisoare pe viata, doi tineri de 18 ani a fost un automobil decapotabil rosu.

Mai vechiul interes al lui Herzog pentru viata in inchisoare se combina aici cu problematica condamnarii la moarte, fata de care autorul isi declara pozitia inca de la inceputul documentarului. Explicata mai apoi intr-un interviu, opozitia lui Herzog e de filiatie etnica si politica, el identificandu-se prin ethos cu istoria nazista a Germaniei si negand capacitatea oricarui stat de a hotari asupra vietii cetatenilor sai. Mai departe, Herzog declara ca documentarul nu este un manifest impotriva pedepsei cu moartea, in spiritul genului de film activist-politic, raspandit in ultimii zece ani. Intr-adevar, in interviurile/conversatiile avute cu cei doi faptasi, problema vinovatiei este evitata in favoarea sondarii obiective a viziunii lor asupra vietii: „Le-am oferit amandurora sansa de a-si proclama nevinovatia; amandoi o fac, fiecare dand vina pe celalalt si negand orice implicare. Depinde de fiecare spectator pe cine crede. Dar eu le dau celor doi condamnati aceasta sansa, fara a o transforma in tema principala a filmului." Evitand, astfel, sa moralizeze, Herzog include in a sa „tapiserie a unei Americi gotice" punctele de vedere ale victimelor, experientele functionarilor din politie si inchisoare, ale preotilor sau locuitorilor orasului. In acest sens, abordarea are de-a face cu un studiu antropologic, in care marturiile sunt luate in absenta unei intentionalitati a interviului, subiectii fiind lasati sa se exprime liber pe tema data.

Pe langa dramatismul faptelor descrise, emotia transmisa de documentar provine din caracterul confesional al interviurilor, pe care Herzog il stimuleaza prin solicitari repetate de descriere. Alaturi de „povesteste-mi ce s-a intamplat", Herzog isi provoaca delicat interlocutorii sa „descrie". Orice elev de clasa a V-a va fi de acord ca exista o diferenta intre naratiune si descriere, iar efectul in film, ca strategie, este o mutare a experientei de la constructie directionata catre o personalizare ce lasa spectatorului spatiu propriu de reactie si judecata. Spre deosebire de alte documentare ale sale, Herzog nu se mai implica autorial prin voce narativa, lasand personajele sa vorbeasca.  In ciuda insistentei cu care Werner H. se fereste sa-si asume intentia „activista", filmul transmite, secventa cu secventa, opozitia sa de principiu, care se manifesta inconstient in alegerile de montaj. 

Disecand cu o precizie uimitoare determinarile umane, Herzog imparte actantii fenomenului criminal in familii. Exista familia de raufacatori, care-i cuprinde pe Jason Burkett (tanarul condamnat la inchisoare pe viata), pe tatal sau (din adolescenta, practic, cea mai mare parte din timp in spatele gratiilor) si un al doilea fiu inchis, mentionat intr-unul din interviuri pentru definitivarea constelatiei. De cealalta parte, o tanara ai carei matusa si frate fusesera ucisi de cei doi, suferise pierderea parintilor si a unui unchi la putin timp dupa evenimentele din 2000. Herzog o intreaba cum e sa traiesti intr-o familie de victime. In documentar, prima victima a lui Herzog e un preot de inchisoare: „A venit la filmare aratandu-mi ceasul si zicand: «Haideti mai repede, in jumatate de ora trebuie sa fiu in camera de executie». Si vorbea ca un pastor fals, superficial, de la televizor. Despre frumusetea creatiei si cum il priveste o veverita sau o caprioara pe terenul de golf si despre un Dumnezeu milos. Atunci l-am intrerupt si l-am intrebat: «Povestiti-mi o intalnire cu o veverita». A-nceput sa planga. Si-atunci am privit adanc in inima acestui om."

Citate din interviul Into the Abyss: A Conversation with Filmmaker Werner Herzog (http://www.flickeringmyth.com/2012/03/into-abyss-conversation-with-filmmaker.html)