O lume nebuna

* Cu multi ani in urma, dar nu tare multi, pe cind se iscalea musca pe perete, iar criza din sistemul sanitar era la fel ca asta de acum, situatia in tara era si ea la fel ca asta de acum – dar important e sa fim noi sanatosi. Atunci, spitalele aveau nevoie de ajutoare si fonduri, ca acum: unele s-au descurcat mai bine, altele mai putin bine, iar citeva deloc – tot ca acum. Si calendaristic era tot ca acum: in prag de iarna! La vremea aia, Spitalul de Psihiatrie dintr-o localitate moldoveneasca (de exemplu, Botosani) a primit ca ajutoare pentru pacienti vechile costume din recuzita raposatului festival artistic "Cintarea Romaniei", oferite cu draga inima de blocul sindical care le avea in gestiune si n-avea ce face cu ele. Omenirea a beneficiat de zeci de mii de ani ca sa-si dea seama ca istoria se repeta, nefiind prea originala de felul sau…

* La Intreprinderea de Span si Rebuturi "Abnegatia" era vinzoleala, directorul Florea si vicele Stamate erau in sedinta cu sefii de sectii, iar prin usa capitonata nici secretara Anemona nu auzea nimic, oricit si-ar fi lipit urechea. Doar din cind in cind tiriia telefonul rosu, semn sa mai puna un filtru la facut si sa spele cestile. Cine ar fi privit intreprinderea de sub orice unghi ar fi remarcat acelasi lucru: ca locul pe care se ridicau, odinioara, mindre si inutile hale, fusese curatat si rascolit, iar pe el se inaltau, la fel de mindre, citeva fire de iarba. Din cladiri ramasesera citeva ziduri si o bucata de acoperis – care adapostea de ploaie atit pe secretara Anemona, cit si pe cei din sala de sedinte. Aceasta mai avea doar trei pereti (sala, nu Anemona!). Cine ar fi privit sediul, dinspre intrare, in chiar acele clipe, ar fi vazut niste cetateni care tocmai taiau cu faiul placuta din fier cu numele intreprinderii si o aruncau intr-o caruta, peste bucatile din gard si din cotetul paznicului – taiate anterior cu autogena…

* Printre hotaririle luate la sedinta s-au numarat dizolvarea clubului de sah din cadrul intreprinderii (pe motiv ca doar un cal si doi pioni ramasesera nefurati, fiind cazuti sub un fiset, care a fost dat peste gard de-abia dupa citeva zile – pe vremea in care mai exista gardul), apoi dizolvarea expozitiei de span si rebuturi (pe motiv ca exponatele fusesera trimise beneficiarului cu ultimul lot de piese, dupa ce intr-o noapte, prin 2002, disparusera toate strungurile din sectii) si, nu in ultimul rind, dizolvarea brigazii artistice si a cenaclului artistic – pe motiv ca arta nu tine de foame si deoarece nu mai ramasesera decit costumele pentru scenete si spectacole. Spre deosebire de instrumentele muzicale, scaunele din club, scena, magnetofonul si restul dotarii, acestea scapasera nefurate, fiind inchise intr-un dulap mare, cu patru usi, din biroul directorului. Unii zic ca tot atunci s-ar fi hotarit si dizolvarea intreprinderii; important e doar ca domnul director a deschis dulapul mare din birou si a inceput a stranuta de la naftalina. Tot atunci, duduia Anemona a intrat cu hirtii la semnat; printre ele, o cerere de sponsorizare din partea unei institutii medicale locale…

* La Spitalul de Psihiatrie "Viitor Rosu", mai cunoscut in popor sub numele de "La veselia fara clanta", era vinzoleala, cum fusese cu o zi in urma la "Abnegatia"; asta, de cind o basculanta a rasturnat in curte un dulap mare, cu patru usi, doldora de costume. Conducerea stabilimentului n-a prevazut ce urmari va avea cererea trimisa intreprinderilor din oras…

* In Salonul II, pacientul care, de cind a ramas blocat in lift pina s-a intors tovarasul mecanic de la bai, se crede Stefan cel Mare, a primit costumul lui Baiazid (folosit in 1983 la cupletul "Cererea a III-a", infierind betele in roate puse de tovarasa de la ghiseu salariatilor care cereau concediul legal de odihna in luna februarie), iar mantia lui Mihai Viteazul din sceneta "Cu totii sa ne unim, planul sa il depasim!" a ajuns la Einstein (internat dupa ce a primit o piriitoare in cap, pe stadion). Savantul ar fi preferat salopeta de muncitor ilegalist, dar Eminescu a fost mai iute si a smuls-o din miinile lui Decebal, regele dac raminind doar cu o casca de miner din dansul tematic "Zi de zi mai mult carbune!". Impartirea nu a convenit inaltelor personalitati din salon, care s-au incaierat. Din fericire, infirmierii au intervenit la timp cu cearsafuri ude…

* In cealalta aripa a spitalului, transsexualul cu personalitate multipla Romeo si Julieta a primit o rochie neagra cu brosa, de la corurile patriotice, fiind fericit din acest motiv. La fel de fericit a fost si Jack Spintecatorul (contabil bagat in ospiciu de controalele periodice), care a imbracat uniforma lui Cuza Voda, ramasa de la sceneta satirica "Ocaua lui Cuza si gestionarii". Cel mai multumit a fost pacientul (profesor de gimnaziu dus legat fedeles la balamuc dupa ce programa scolara s-a schimbat pentru a sasea oara intr-un an) care se crede Adam si Eva inainte de pacat: ajuns ultimul la imparteala, n-a primit nimic, el putind umbla in continuare goi-pusca! Nemultumirile au degenerat in violente dupa ora stingerii, cind din adevarul istoric s-a ales praful, Stefan cel Mare fiind aruncat de Eminescu si de Hanibal din podul inalt al ospiciului, rupindu-si dintii din fata, ca Sinan Pasa!