Vine o toamna bogata? Hambar n-avem!

* In fine, am reusit sa apucam si ultimele zile ale verii de criza 2010. A fost o vara buna pentru unii (pentru ministri si parlamentari, de exemplu), dar mai putin buna pentru altii (pentru taranii inundati, de exemplu), pentru unii a fost o vara agitata, pentru altii a fost o vara linistita (de pilda, pentru un fost vecin al nostru, raposat in 1982, la virsta de 87 de ani), iar pentru unii n-a fost in nici un fel. Sigur este ca, din punct de vedere calendaristic, poimiine incepe toamna, cu partile sale bune si rele. Dintre cele rele amintim criza si guvernarea, iar dintre cele bune ca, in ciuda recesiunii, vor urma Sarbatori ale Vinului, Tulburelului, Pastramei sau Ciolanului.

* Desi a fost o lunga vara fierbinte (si plina de apa, pe alocuri, mai ales in zonele inundate), uneltele agricole nu au stat de pomana. Ne-am putut convinge de asta uitindu-ne la televizor, urmarind jurnalele de stiri de la ora 17.00. Vine toamna, iar furcile, coasele, secerile, faiurile, lopetile, topoarele, rotopercutoarele si alte asemenea unelte au fost scoase din teasta vecinului sau soacrei si pregatite pentru marea batalie cu recolta, de pe cimpurile si ogoarele de lupta ale patriei. Razboiul pentru reintregirea hambarelor, Marele Razboi pentru neatirnarea de crengi a prunelor pentru tuica, a inceput. Unii sapa transee pentru a scoate sfecla sau cartofi, altii ataca papusoiul, rasfirindu-se in lant de tragatori, genistii stau ciuciti, eliberind terenul de pericolul ardeilor grasi sau iuti, in vreme ce altii, ca niste sentinele, stau de paza, sa nu vina din satele invecinate, sa le fure de pe ogor. Campania asta seamana cu una militara: "Joc si groaza" s-ar putea numi ea, fiindca romanul nu lasa jocul, cintul si voia buna nici la munca. Despre primele succese, despre primele victorii pe frontul campaniei agricole, in continuare:

* Dupa cum spuneam, a fost vara, a plouat, a venit viitura, a inundat, a scazut apa, a ramas milul, a batut grindina, intii cu boabe cit oul de bibilica, apoi cu boabe cit bibilica, a fost furtuna, au fost tornade, alge, draci de mare, au fost tintari purtatori de virusi, a fost chef de munca, a fost veselie etc. Iata de ce in nenumarate localitati rurale ale patriei noaste campania agricola s-a incheiat deja. La Vijdoaca, de exemplu, recoltatul a durat mai bine de un cinci minute: dintre cei unsprezece stiuleti de porumb culesi, sapte deja au fost fierti in oala si mincati cu sare, trei au fost facuti floricele, iar ultimul a fost pastrat cu grija, pentru a se organiza, in cinstea lui, "Sarbatoarea Recoltei". La acest rezultat au contribuit toti localnicii, incepind cu primarul, cu vicele, cu membrii Consiliului Local si secretarele lor, cu rudele acestora, angajate pe posturi de operator IT, designeri, astronomi, directori PR, sefi departament cooperare europeana sau paznici: cu totii isi pot imparti, astazi, meritele. In plus, domnul primar a mai dat o veste buna, anuntind cresterea numarului de cirtite la hectar! Prelucrarea pieilor de cirtita reprezinta una dintre ocupatiile de baza ale agricultorilor din Vijdoaca: in fiecare casa exista macar un specialist, care realizeaza cu maiestrie si migala, respectind traditia mostenita din tata in fiu, cojoace de nurca, mantouri de vizon sau caciuli de astrahan din cirtita, mult apreciate de turistii care se opresc acolo dupa ce fac pana de cauciuc de la cuiele presarate pe sosea. Vom reveni!