Justitie subjugata comunistilor

La 27 februarie 1948 era republicat Codul Penal, cel care avea sa constituie baza legislativa. Principalele prevederi erau cuprinse la Titlul I, Crime si delicte in contra statului. O drastica inasprire a pedepselor a fost operata prin Decretul 318 din 1958. Pedepse exemplare (fara exceptie, condamnarea la moarte) au fost prevazute pentru inalta tradare, colaborarea cu dusmanul sau divulgarea de secrete privind capacitatea de aparare a tarii.

"Pedeapsa cu moartea a fost introdusa printr-o lege speciala din 1938, insa nu era aplicata minorilor, femeilor insarcinate sau femeilor care aveau in ingrijire un copil sub trei ani", spune Constantin Roman, fost prim-procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Botosani.

Condamnari la moarte, munca silnica si degradare civica

In schimb, initierea, constituirea sau participarea la organizatii sau asociatii care urmaresc "schimbarea ordinii sociale existente in stat sau a formei de guvernamant democratice" erau sanctionate cu munca silnica de la 15 la 25 de ani si degradare civica pe o durata de cinci pana la 10 ani. In baza acestui articol, zeci de botosaneni care s-au opus regimului comunist au fost trimisi sa munceasca la Canalul Dunare Marea Neagra. Vestitul Decret 318/1958 aducea, pentru prima si ultima data, pedeapsa cu moartea si pentru infractiunile de delapidare. Astfel, daca valoarea pagubei era de peste 100.000 de lei, pedeapsa era condamnarea la moarte si confiscarea totala a averii. "Imi amintesc cazul unui casier de la Statia CFR Dorohoi, Alexandru Filon. Ii gasise o lipsa in gestiune de peste 300.000 de lei si a fost executat in 1959. Procesul a durat extrem de putin", spune Constantin Roman.

Executat la marginea orasului

Sentinta a fost pusa in aplicare intr-un punct exterior al Penitenciarului Botosani, undeva in bariera Sucevei, plutonul de executie fiind condus chiar de procurorul general al Curtii de Apel Suceava din acea vreme. Cat de important era statul, se vedea si din alte articole. "Orice manifestare prin care se exprima dispret pentru insemnele RSR se pedepseste cu inchisoare de la sase luni la trei ani (…)", se spunea la articolul 236, in timp ce la articolul urmator "defaimarea unei organizatii de stat sau obstesti, prin orice mijloace, in public", se pedepsea cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Economie aparata cu pedepse dure

Subminarea economiei nationale a fost un alt capitol special. Aceste acte se pedepseau cu munca silnica intre cinci si 25 de ani si confiscarea totala ori partiala a averii. Cand consecintele erau grave se putea dispune pedeapsa maxima – condamnarea la moarte. Modul in care era construit textul articolului facea ca orice muncitor, care distrugea vreun utilaj, sa poata fi acuzat de sabotaj, insa aceeasi acuzatie o riscau si sefii unitatilor care nu reuseau sa atinga productia stabilita in programele congreselor Partidului Comunist. Si asta pentru ca legea penala sanctiona atat activitatea in sine, de sabotaj, cat si inactivitatea. Cu aceleasi pedepse dure se sanctionau distrugerile sau degradarile de orice natura, savarsite in institutii si unitati ale economiei nationale, respectiv "neindeplinirea cu stiinta sau indeplinirea voit neglijenta a anumitor obligatii", socotita, in cazul in care submina intr-un fel sau altul regimul de "democratie populara", "sabotaj contra-revolutionar". Asa s-a ajuns ca taranii care isi taiau porcul din batatura sa poata fi condamnati ca sabotori ai economiei nationale.

Pe langa aceste infractiuni, anchetatorii mai aveau la indemana si incadrarile penale care priveau infractiuni contra sistemului economic. La articolul 268 se prevedeau pedepse cu inchisoarea ajungand pana la cinci ani, amenzi usturatoare si confiscari de bunuri chiar pentru infractiuni marunte, cum ar fi "lipsa de grija gospodareasca", productia "de proasta calitate, neterminata sau fara respectarea normelor", "degradarea din nesocotinta, neprevedere sau usurinta a tractoarelor" sau o lipsa de interes similara in tratarea vitelor din gospodariile agricole de stat ori colective, nepredarea la timp a cotelor de produse agricole, nerespectarea planurilor de insamantari.

Crime pedepsite mai bland decat complotul

Severitatea cu care erau pedepsite formele de opozitie fata de regim nu se regasea in cazul infractiunilor de drept comun. Spre exemplu, asocierea in vederea comiterii unor crime sau delicte de drept comun era pedepsita prin articolul 315 doar cu inchisoare corectionala de la doi la sase ani, in timp ce complotul cu caracter "antidemocratic" se sanctiona cu pedeapsa cu moartea sau inchisoare de la 15 la 20 de ani.

In aceeasi ordine de idei, existau mari diferente in modul de pedepsire a furturilor – in cazul in care un furt se producea in dauna avutului obstesc, pedeapsa ajungea la 12 ani, iar prin Decretul 446 din 21 septembrie 1957, se prevedea, pe langa pedeapsa cu inchisoarea, confiscarea totala a averii in cazul unor furturi de cereale "savarsite fie pe camp, fie in orice alte locuri". Aceasta, in vreme ce un hot invinuit de furt calificat in dauna avutului privat putea fi condamnat la maxim de cinci ani de inchisoare corectionala. Din acest motiv, puscariile erau pline, fie de cei care incercau sa plece acasa cu un stiulete din lanul de porumb, fie cu un baton de salam de la munca.

In paralel insa, gratierile hotilor aveau loc pe banda rulanta, an de an, de aceea hotii de pe vremuri il iubeau toti pe Ceausescu.

Avorturi platite cu viata

Chiar daca aparent individul nu conta pentru statul comunist, comunistii s-au bagat si in dormitoarele romanilor. Codul Penal sanctiona si adulterul, adica relatiile sexuale in afara casatoriei, dar si dreptul sotilor de a decide asupra venirii pe lume a unui alt copil. Astfel, la articolul 185, "intreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, in afara conditiilor admise de lege, cu consimtamantul femeii insarcinate", se pedepsea cu inchisoare de la unu la trei ani.

Pentru a descuraja avorturile, Codul penal il sanctiona si pe medicul care detinea la domiciliu instrumentarul medical. Iar sanctiunile nu se opreau aici. Daca femeia ajungea in stare grava la spital, ca urmare a unui avort provocat ilegal, aceasta nu primea ingrijiri pana nu il denunta pe cel care a facut intreruperea. Din acest motiv, zeci de femei si-au pierdut viata pentru ca nu au vrut – sau unele nu au putut fiind pe moarte – sa spuna cine le-a provocat avortul. Toate astea sub ochii reci ai anchetatorilor, care nu permiteau medicilor sa intervina. Anchetatorii fireste erau securisti, Securitatea fiind cea care avea grija de "bunastarea poporului".

In replica insa, la articolul 160, "atentatul savarsit contra vietii, integritatii corporale ori sanatatii unei persoane care indeplineste o activitate importanta pentru stat sau obsteasca, in imprejurari care fac ca fapta sa puna in pericol securitatea statului" era pedepsit cu moartea si confiscarea totala a averii.

 "Masurile sanctionatorii au variat de la o perioada istorica la alta. Duritatea unor pedepse a condus totusi la reducerea fenomenului infractional. Totul se derula in perioade scurte – atat ancheta, cat si judecata. Termenele scurte au influentat insa calitatea actelor de justitie. Astfel, s-a permis trimiterea in judecata a unor infractori in baza unui probatoriu insuficient", isi aminteste Constantin Roman.

In ciuda prevederilor draconice, divergentele dintre magistrati s-au facut simtite. Astfel, unii dintre judecatori tineau totusi cont de legalitate, returnau dosarele penale incomplete sau fara probatoriu si aplicau deseori sentinte mai mici decat cele dorite de aparatul Ministerului Afacerilor Interne.

Sursa: Monitorul de Botosani