Sarbatori in containere pentru sinistrati

Vara trecuta satele Baranca si Radauti Prut din judetul nostru au cazut victime furiei dezlantuite a naboaielor Prutului. Apele au trecut, lasand in urma lor oameni fara adapost, animale fara hrana si multe, foarte multe acoperisuri fara pereti. Spiritul romanesc de solidaritate s-a manifestat si de aceasta data, conform principiilor biblice.

Fiu din Italia asteptat in modul

In Radauti Prut nu mai putin de 80 de familii au fost nevoite sa-si abandoneze fostele locuinte luate de valuri si sa se mute in module provizorii. De bine de rau n-au ramas sub cerul liber. Sau, cum ar spune Viorica Ionescu: "Multumesc lui Dumnezeu ca ne-a dat caldura, mancare si un acoperis deasupra capului".

Cu toate ca presedintele Traian Basescu le-a promis ca pana la iarna o sa se mute toti in case noi, doar 15 familii s-au mutat pana acum. Si n-a fost nimeni de vina pentru aceasta intarziere. Poate doar vremea care uneori nu permitea efectuarea lucrarilor. Nici sinistratii nu se grabesc sa se stramute. S-au obisnuit deja cu noua lor resedinta si mai pot astepta pana cand casele promise vor fi terminate. "Pai, decat sa se lucreze repede si de mantuiala, mai bine asteptam pana la primavara", este de acord cu aceasta situatie Constantin Ionescu. Familia Ionescu, o familie in varsta, dar cu mare pofta de viata, e multumita de conditiile oferite. In modulul lor e cald si au de toate: apa calda, mancare, televizor.

Tocmai urmareau slujba de Boboteaza cand am venit noi. Nu s-au dus la biserica fiindca sotul sufera de astm si-i vine greu la intoarcere sa urce dealul. "Eu cred ca o sa ma reped pana la cimitir sa-i pomenesc pe cei morti si cu ocazia asta am sa iau si niste agheasma", spune matusa Viorica. „Cand ne-au mutat aici am zis ca-i bine, dar ce ne facem noi la iarna, o completeaza sotul sau. Dar uite ca a venit si iarna, a fost si ger, dar nu l-am simtit. Ar fi cu pacat sa spunem acum ca nu suntem multumiti de cei care ne-au avut in grija. In fiecare seara ma rog pentru sanatatea lor".

De sarbatori, familia Ionescu a petrecut ca si pana acum. Matusa Viorica a facut "sarmalute si parjolute" in vreme ce nea Costica s-a ocupat de tuica si vin. Cum altfel puteau sa-l primeasca in vizita pe fiul lor, tot Constantin, care a venit tocmai din Italia! Chiar daca era cam stramt, erau fericiti impreuna.

Locuinte provizorii sfintite de preot

Pe sinistratii din module nu i-a uitat nici primarul Viorel Nichiteanu, care trece zilnic sa-i mai intrebe cum o mai duc si daca mai au nevoie de ceva, nici preotul Constantin Rumega. Chiar in ajunul Bobotezei s-a gandit si la ei si a venit sa le sfinteasca locuintele. A fost si in ajunul Craciunului. Au venit si cu Plugul bisericesc, un obicei al locului prin care se strang bani pentru parohie. Din prea putinul lor au dat cat au putut.

Infasurata in paturi la marginea patului, langa masuta, Agripina Boaca servea micul dejun pregatit de fiica ei. Cand am intrat in modulul ei a inceput sa se planga ca o doare ba pe ici, ba pe acolo. "Mama, nu-i domnul doctor, dansii sunt de la ziar", a lamurit-o Georgeta Timofte, fiica ei ramasa si ea vaduva de vreo cativa ani.

Agripina Boaca este un letopiset pentru comuna Radauti Prut. Cu cei 98 de ani pe care ii poarta in spate se poate mandri ca este cel mai varstnic locuitor al comunei. In aproape un secol de existenta a vazut multe, dar a si indurat multe. Prin cate a trecut ea ca sa ajunga la varsta asta si inundatiile au fost mai usor de suportat. A strabatut prin razboaie, epidemii, foamete, colectivizare si tocmai acum sa se sperie ea de un puhoi de apa? Administratorul Marcel Andrei i-a facut rost si de un carucior cu care este scoasa zilnic afara sa inspire si ea aerul rece dar curat al Bobotezei.

"Cel mai bine e la casa ta"

Fiecare dintre sinistratii modulelor de la Radauti Prut si-a petrecut sarbatorile de iarna cu datinile si traditiile deja impamantenite. Cei mai in varsta au stat pe la casele lor abuzand de bucatele specifice, familiile tinere s-au grupat doua cate doua, tot asa cum faceau si pana acum. Constantin si Daniela Chifan reprezinta cea mai tanara familie din complexul de module.

Acasa erau doar Daniela si fiul ei Florin, de patru anisori, o zgatie de baiat mereu pus pe sotii. Alerga cand la bradutul inca impodobit, cand la masuta pe care acum isi tinea jucariile de la Mos Craciun. A fost si cu colindul prin vecini si era foarte incantat de chestia asta. Despre locuinta nu poate fi decat multumita. "E spatiul mic, intr-adevar, dar ni s-a intins o mana. Conditii cat de cat ni s-au oferit".

O nemultumire tot are ea. La adresa unora care tot vin si intreba ce-s cu broboanele alea de apa de pe tavan. "Ce sa fie? Se face condens. Cum deschizi usa cum se depun. Nici n-are cum sa fie altfel, fiindca se intra direct de afara. Le sterg de fiecare data, ca doar n-o sa-l chem pe primar sa mi le stearga". De sarbatori a stat acasa. "Cel mai bine e la casa ta. Aici cand vreau dorm, cand vreau mananc".

Alaturi sta Elena Patu, o batranica de 79 de ani impreuna cu sotul ei, Vasile, de 80. Este foarte volubila si chiar suparata daca treci pe langa modulul ei si nu-i calci pragul. E un pic nostalgica acum fiindca tocmai i-a plecat baiatul, Viorel, inginer la mina Crucea. Cu el aproape uita de toate necazurile pricinuite de inundatii. Femeie cu mare chef de vorba, se simte bine in noul habitat. Vecinii sunt atat de aproape incat te intalnesti cu ei chiar si de zece ori pe zi. Si la cheful ei de discutie este chiar o binefacere. "Vorbim frumos intre noi, nu ne-am certat niciodata", rezuma ea in cateva cuvinte secretul bunei comunicari intre module.

Apa ramane o problema

Tristetea parca s-a risipit de pe chipul sinistratilor de la Radauti Prut. Deja s-au obisnuit cu stilul acesta de viata. Parca ar locui de cand lumea in module. Nu se plang de ger, de lipsuri, nu le lipsesc optimismul si speranta de viata. A ajuns matusa Agripina la 98 de ani si inca mai spera intr-un viitor luminos, ceilalti ce motiv ar avea sa nu spere si ei? Spera ca in primavara sa se reia lucrarile la casele lor si mai apoi sa se mute in ele. Cu apa o sa fie o mare problema. S-au sapat pana acum sapte fantani, adanci de 30-35 de metri, dar tot mal scot. Singura solutie ar fi o aductiune cu apa in zona. Primarul Viorel Nichiteanu ii asigura ca deja se lucreaza la un proiect pentru o astfel de investitie.

De altfel Primaria din Radauti Prut a renuntat la dotarile institutiei in favoarea rezolvarii problemelor sinistratilor. "Nici masina nu avem la Primarie, eu ma deplasez cu masina personala, dar nu ma plang. Am mai avea nevoie aici de un excavator si o autobasculanta pentru balastiera, fiindca in curand o sa trebuiasca sa lucram la infrastructura in zona noilor case si vrem sa ne folosim de resursele proprii". Pentru asta lucreaza acum la un nou proiect de finantare. Oricum, ce a fost greu a trecut.

Sursa: Monitorul de Botosani