Groapa de gunoi, pe mina unei femei

Ramasitele vietii orasului Roman nu au fost niciodata in atentia oamenilor politici atunci atunci cind s-au angajat in lupta electorala. Politicienii au promis romascanilor, de fiecare data cind s-au anuntat alegeri, asfalt pe strazi, parcuri de joaca pentru copii, fabrici, scoli, dar niciunul nu s-a gindit la muntii de resturi care isi dezvaluie, de ani de zile, culorile si uzura, la margine de oras. In toamna trecuta, autoritatile au vrut sa impresioneze electoratul si au impadurit zona cu salcimi, intr-o actiune comuna, indiferent de culoarea politica. Pentru un plus de imagine, oamenii politici romascani i-au chemat la voluntariat si pe tinerii din scoli, singurii care au luat in serios actiunea. Pentru ca, altfel, promisiunea facuta in fata copiilor de a veghea zona impadurita s-a spulberat ca puful de papadie: doar o parte dintre salcimii plantati s-au prins, altii s-au uscat napaditi de buruienile mari de statura unui om.

"Vecinii" gropii de gunoi, cei mai afectati

Doua strazi din apropierea gropii de gunoi, populate, deopotriva, de oameni bogati si saraci, sint nevoiti sa suporte zilnic fumul si mirosul greoi pe care il degaja locul. Daca cei saraci se cred neputinciosi in fata autoritatilor, cei bogati, ce si-au ridicat vile scumpe pe cele doua strazi din apropierea gropii de gunoi, sint indiferenti la un fapt care poate atinge, fara a tine seama de starea materiala, sanatatea oricui. O privire de ansamblu asupra zonei te face sa te ingrozesti la imensitatea de gunoaie, care sporeste de la o zi la alta. Chiar daca normele europene prevad inchiderea acestor gropi de gunoi si colectarea selectiva a gunoiului menajer, prima intrebare pe care ti-o pui, observind-le in toata… duhoarea lor, este urmatoarea: cine va "inghiti" atita gunoi si in cit timp?

Pina cind vom vedea si in aceasta parte de oras o zona curata, tiganii orasului merg pe un principiu vechi, conform caruia nimic nu se pierde, totul se transforma. Groapa de gunoi nu este doar un loc in care semenii nostri tuciurii isi fac zilnic veacul, dar toate resturile de acolo intra, datorita acestora, in circuitul unei noi vieti. Tot ei, scormonitorii in gunoaie, sint cei care incendiaza sistematic locul, spre necazul romascanilor, dar si al autoritatilor, care se simt neputincioase in fata unei gropi de gunoi cu dimensiuni de munte.

O pompa stropeste neincetat groapa de gunoi

Grija acestui loc a fost lasata in mina unei femei. Intr-o casuta, cu rol de dispecerat, o femeie trebuie sa monitorizeze groapa de gunoi, sa aiba grija ca incendierile facute de cei care cauta prin gunoaie sa nu se extinda. "Noi nu putem face nimic mai mult decit sa chemam pompierii. Acestia nu vin decit atunci cind este flacara deschisa, altfel trebuie sa ne descurcam noi", spune dispecera.

Tovarasie ii tin citiva ciini de pripas, care nu au mai avut loc in adapostul de ciini din vecinatatea gropii de gunoi. Focul care arde de citeva zile, fara intrerupere, este tinut oarecum sub control si de o pompa. E, de fapt, o picatura de apa intr-un ocean imens de gunoi.

"Copiii si batrinii suporta cel mai greu fumul si mirosul"

Locatarii din zona sint impartiti in doua tabere. Cei nevoiasi spun ca plingerea lor nu va fi niciodata auzita din birourile autoritatilor locale sau celor in drept sa rezolve problema. "Ne confruntam cu aceasta problema de ani de zile. Eu locuiesc la blocurile de la «Abator». Fumul, dar mai ales mirosul, intra in apartamente. Cind este foarte cald afara, vine un miros insuportabil. Ce sa mai spun atunci cind acest gunoi mai este si incendiat! Copiii si batrinii suporta cel mai greu fumul si mirosul", spune Olga Zalomir, o pensionara de 73 de ani din Roman.

In opinia ei, locatarii vilelor din zona sint mai putin afectati de acest neajuns. Sint constienti ca e fumul nociv, dar ridica in umeri a neputinta fara ca gestul sa fi fost urmarea unei actiuni concertate cu vecinii din jur. "Cei mai avuti pleaca vara de acasa. Nu mai simt mirosul…", mai spune batrina.

Sursa: Ziarul de Roman