Marius Ciocoiu pare decis sa renunte la handbal

Pregatirile echipei de handbal masculin Politehnica Mecon s-au reluat. Insa, din lotul cu care s-a finalizat turul campionatului lipseste Marius Ciocoiu, cel care este de parere ca sint sanse extrem de mici de a mai reveni pe teren. Aceasta decizie ii apartine, dupa ce in urma cu doi ani Ciocoiu a mai avut un an de pauza, atunci cind el si Constantin Gheorghiu erau indepartati de club pentru a permite intinerirea lotului. Ce a urmat s-a vazut, echipa fiind in pragul retogradarii in cea de-a treia divizie, salvarea venind dupa un baraj izbavitor. Cariera lui Ciocoiu este insa impresionanta. A inceput handbalul in 1976 la echipa de copii a clubului Vointa Iasi, fiind transferat in ’82 la Universitatea Iasi, echipa ce activa in Divizia B. Inca junior, Marius a participat doi ani la actiunile lotului national, fiind apoi mutat la Dinamo Bucuresti pe linie militara. A facut antrenamente cu Grabovschi, Durau, Bedivan si ceilalti, insa n-a jucat pentru bucuresteni in nici un meci oficial, astfel ca, in 1985, a revenit la Iasi, in perioada cind se puneau bazele echipei Mecon. Un imprumut de un an la Fortus Iasi in incercarea esuata de promovare in Divizia B a insemnat revenirea la Mecon in 1986. Au urmat ani de bucurii si dezamagiri, cu promovari in prima divizie si retrogradari, cu absolvirea Facultatii de Constructii, cu prietenii alaturi de Stanciu, Zepciuc si Cojocaru. Ultima rasuflare a handbalului masculin iesean s-a resimtit in sezonul ’94-’95, retrogradarea imediata aducind un con de umbra care se mentine si in prezent. Plecarea lui Zepciuc in Franta, apoi a lui Stanciu in Germania si a lui Spiridon la Vaslui, a lasat clubul sa inteleaga ca intinerirea fortata a lotului (lucru care s-a dovedit a fi un esec) este o solutie pentru formarea unei echipe noi care sa caute promovarea in (se spunea atunci), 2-3 ani. "Va facem cunoscut ca incepind cu sezonul ’96-’97 punem accent pe intinerirea lotului… Va facem cunoscut ca va multumim pentru activitatea depusa…" , se putea citi pe adresele parafate, semnate si inregistrate pe care Marius Ciocoiu si C-tin Gheorghiu le-au primit prin posta in iulie 1996. "Nu mi s-a parut corect. Multi din cei implicati in trimiterea acelor adrese au incercat mai apoi sa se disculpe, dar hotarirea fusese luata probabil la incheierea campionatului, pentru ca ceream niste drepturi oarecum firesti." – spune Ciocoiu. Apoi, timp de un an, echipa s-a zbatut pentru a ramine in divizia secunda, lucru care nu s-a realizat. Cu spectrul retrogradarii, noua conducere tehnica instalata, C. Schender si T. Daian a trait cu speranta unui baraj in vara aceluiasi an, lucru care de altfel s-a si intimplat. Insa pentru a se spala rusinea, s-a facut apel la experienta lui Zepciuc (revenit din Franta) si a lui… Marius Ciocoiu. "Cind s-a hotarit ca Iasul sa joace barajul de la Bucuresti (n.r. – in august 97 cu Cildro Drobeta T. Severin) m-a cautat Costel Schender pentru a ma ruga sa vin sa-i ajut. Dupa ce mi se facuse in urma cu un an am hotarit totusi sa revin, pentru Costel si pentru tinerii din echipa, incercind (alaturi de Nelutu Zepciuc) sa-i ajutam sa iasa din momentul greu. Am trecut cu bine barajul si in sezonul trecut relatiile au fost cordiale. Au fost lipsuri (cum sint si acum) dar am sperat la mai bine. Pentru mine, chiar daca aveam un program incarcat a primat placerea de a juca, de a ajuta echipa. Pe aceleasi considerente am continuat si in acest sezon, in conditiile in care indemnizatiile de efort si macar doua victorii pe luna inseamna maxim 250 mii lei. Insa, lucrurile n-au mai fost ca la inceput. Obiectivul promovarii stabilit de conducere, unul imposibil de realizat in actualele conditii de sustinere financiara creind disensiuni spre sfirsitul turului. S-au format oarecum doua tabere: batrinii care nu aveau voie sa greseasca si tinerii care puteau asta datorita lipsei de experienta. Am facut si eu meciuri slabe dar n-am fost inteles, in conditiile in care am fost folosit preponderent pe post de inter dreapta, unul dificil pentru un dreptaci. Treptat am fost indepartat, ultimele doua etape nefacind parte din lot. Acum am renutat sa ma mai prezint la pregatiri, unul din principalele motive fiind problemele profesionale. Chemarea interioara o am pentru a juca dar imi risc serviciul si nu merita pentru banii care i-as cistiga din handbal. Toti baietii care vin acum la echipa o fac din placere si cred ca prezenta in divizia secunda este suficienta la ce bani sint. Nimeni nu se zbate sa caute un sprijin, sau daca o fac, rezultatele nu se vad. Este nevoie de un om ca Porumb, cel care a pus la Mecon bazele handbalului pierdut la Universitatea. A pus mult suflet dar erau si conditii." – a mai precizat Marius Ciocoiu, care, la nici 34 de ani, pare decis sa renunte definitiv la handbal dupa o cariera de peste 20 de ani. (Lucian MINUT)