Poveste noua, necazuri vechi

 Reprezentanta Iasului in cea mai populara disciplina sportiva a trait in acest an sub doua identitati diferite. Mai intii, CSMU, formatia cladita pe ruinele Politehnicii, care ar fi avut, la un moment dat o sansa sa promoveze in Liga I, dar se pare ca nu s-a prea vrut. Apoi, cu CSMS (o mai veche titulatura in fotbalul iesean) s-a vrut dar nu s-a prea putut, iar rezultatele au fost aceleasi. S-au inregistrat numeroase fluctuatii in conducere, Grigore Sichitiu a plecat cu convingerea ca nu se poate face prea multa treaba pe aici, a venit Leo Grozavu, pe care l-a tradat incompetenta si caracterul confilictual. S-a dansat si binecunoscutul vals al antrenorilor: Adrian Falub n-a fost pe placul tatucului Leo, a venit Marius Baciu, prieten al acestuia care a ajuns si el sa nu-l mai suporte, ajungindu-se in final la eternul si fascinantul Ionut Popa, suntat si el de crizele de personalitate ale managerului. Asa ca CSMS a ajuns pe o pozitie care ii mai confera sanse de promovare, dar pentru cei care credeau ca acest obiectiv este o bagatela, oscilatiile echipei din Copou au constituit un crunt esec.

Primarul Gheorghe Nichita, omul fara de care nu se misca un pai din curtea clubului, este considerat de majoritatea iesenilor, bine intentionat in privinta fotbalului. Sint unii care considera echipa din Copou ca o trambulina electorala, insa aceasta speculatie nu mai este de actualitate. Limpede este ca o echipa serioasa, care sa-si propuna si altceva in afara de naveta intre Liga I si Liga a II-a, nu se poate construi exclusiv pe bani publici, mai ales atunci cind majoritatea sporturilor pe echipa este sacrificata pe sanctuarul mingii rotunde. Si atunci, iti vine sa te intrebi citeodata daca merita acest sacrificiu?