Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții

marți, 19 martie 2024, 02:50
4 MIN
 Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții

Fiscul s-a pus cu tunurile pe un mic investitor din Cozmești. Instituția a cerut angajarea răspunderii administratoarei unei mici fabrici de confecții, intenționând să-i scoată averea la mezat pentru acoperirea datoriilor la stat. Magistrații Tribunalului au trebuit să decidă dacă problemele financiare ale firmei s-au datorat ghinionului sau relei-credințe a administratoarei.

În ultimii ani, Flax Company SRL acumulase datorii la bugetul de stat în valoare de 147.000 lei. La acestea, Fiscul a calculat dobânzi și penalități în valoare de încă 97.000 lei. Pentru recuperarea creanțelor, s-a încercat executarea silită a societății, dar aceasta nu avea mare lucru de executat. Ultimul bilanț al firmei indica active și stocuri în valoare totală de 206.000 lei, dar și datorii de 679.000 lei. Casa și conturile la bănci totalizau 96 de lei. A fost declarată insolvența firmei, iar Fiscul s-a îndreptat împotriva administratoarei, Elena B. În noiembrie 2022 a fost declanșată procedura de angajare a răspunderii solidare. Fiscul aprecia că întreruperea activității firmei fusese făcută pentru a eluda obligația de plată a creanțelor fiscale. Administratoarea nu ceruse eșalonarea la plată, nu făcuse nicio încercare de a identifica, împreună cu organul fiscal, modalitățile legale de stingere a obligațiilor, nu arătase niciun interes pentru facilitățile legale care permiteau anularea dobânzilor și penalităților la plata debitului principal. Opinia Fiscului era că administratoarea își lăsase firma să dea faliment, băgând banii în buzunar. Contestația Elenei B. a fost respinsă, ceea ce a dus cazul în fața instanței.

Aici, femeia și-a prezentat practic aceleași argumente pe care le adusese și în corespondența cu Fiscul. Mica firmă din Cozmești era practic un atelier de confecții, specializat în haine pentru copii, care lucra ca subcontractor pentru mai multe societăți de profil și pentru Ropharma. Unul dintre principalii săi clienți își încetase activitatea, ceea ce produsese mari dificultăți firmei. În plus, Flax Company SRL contractase un credit pentru achiziționarea unor bunuri. Furnizorul intrase însă în insolvență, iar Flax Company rămăsese fără banii plătiți ca avans, dar cu un credit de plătit. Apoi venise pandemia, care a restricționat și mai mult activitatea. În cele din urmă, Elena B. renunțase. S-a angajat, ca persoană fizică, lucrând pe salariul minim pe economie. Era singurul său venit, din care nu ar fi putut plăti datoriile către stat, oricât de reeșalonate ar fi fost ele. Nu avea cum să plătească debitul principal pentru a scăpa de dobânzi și, în general, nu putea apela la niciuna dintre facilitățile oferite de stat. În octombrie 2022 făcuse o ultimă plată, de 6.065 lei în contul datoriilor. Nu manifestase rea-credință. Pur și simplu, contextul economic îi adusese mica firmă la faliment.

Aceleași argumente, prezentate în fața altor ochi, au fost privite altfel. Magistrații Tribunalului au plecat de la prevederea din Codul Fiscal conform căreia buna-credință este prezumată. Fiscul trebuia să demonstreze că Elena B., prin comportamentul său, determinase insolvența firmei sale. Judecătorii au constatat însă că Fiscul nu făcuse altceva decât să susțină că neachitarea obligațiilor legale era o manifestare a relei-credințe, fără a arăta concret ce acțiuni ale Elenei B. fuseseră ilicite și fără a demonstra că aceasta se folosise în interes propriu de banii firmei. „Organul fiscal nu a identificat concret în ce constă rea-credinţa reclamantei și care ar fi fapta ce ar fi provocat insolvabilitatea debitoarei. Pe de altă parte, reţine instanța, pârâta nu a făcut dovada faptului că SC Flax Company SRL a beneficiat de sume de bani şi, cu intenţie sau din neglijenţă, a refuzat plata obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina sa. Mai arată Tribunalul că reaua-credinţă presupune un abuz de drept sau comunicarea unor informaţii false aspecte care nu sunt relevate în prezenta cauză. În acest context, neachitarea sumelor datorate bugetului de stat nu poate fi de natură să atragă răspunderea solidară întrucât nu a fost învederat şi nici dovedit faptul că această omisiune a fost premeditată cu intenţia de a prejudicia bugetul de stat”, au arătat judecătorii.

Singurul lucru care îi putea fi reproșat concret Elenei B. era faptul că nu dizolvase firma după suspendarea activității acesteia. Or, acest fapt nu putea reprezenta un motiv de angajare a răspunderii. Lichidarea putea fi cerută la fel de ușor și de Fisc. Magistrații au decis admiterea plângerii Elenei B. și anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare. Adoptată joi, hotărârea Tribunalului poate fi contestată cu recurs. 

Comentarii