FOTO: Grădiniţele din casele sătenilor. Educatori și copii bat zilnic dealurile Iașului

Pentru cei mici, domnul Miron este „nanu“

Curtea în care se joacă copiii este plină cu troscot şi păsările domnului Miron. Vedem şi o curcă fără prea multe pene care fuge speriată de noi. Însă educatorul este mulţumit de faptul că are spaţiu pentru jocurile copilăriei. În săliţa de la intrare se află şi o scară ce duce spre pod. La gura podului observăm teancuri de cărţi şi materiale didactice. Domnul educator zâmbeşte şi spune că podul este un fel de bibliotecă. În sala de clasă încape catedra şi trei băncuţe pe care micuţii şi-au lăsat creaţiile de lego. În această cămăruţă de 12 metri pătraţi încap 16 copilaşi şi cadrul didactic. Atât ei, cât şi oamenii din sat, aşteaptă ca într-o zi să se ridice noua grădiniţă, şi poate şi o şcoală pentru clasele mici, pentru a nu-şi mai trimite copiii la şcoală peste dealuri, 6 kilometri dus-întors. Cel care a primit grădiniţa în casă spune că s-a obişnuit cu gălăgia şi că iubeşte copiii.

„Toţi îmi zic «nanu», pe majoritatea i-am botezat, dar îmi zic «nanu» şi restul, că se iau unul după altul. Le mai dau şi dulciuri, când am“, spune domnul Vasile.

La streaşina casei, în faţa aşa-zisei grădiniţe, strugurii s-au copt. Iar acum, când vine iarna, domnul Mi­ron are grijă să se trezească în fiecare dimineaţă şi să facă focul în gră­diniţă, ca atunci când ajung cei mici, să găsească căldură. 

Tichetele de grădiniţă au dublat numărul de preşcolari

La Alexeni există şcoală, dar nu există grădiniţă. Aici învaţă 32 de copii.

„În anii din urmă veneau la grădiniţă doar copii de şase ani. De când există tichetele pentru grădi­niţă, vin şi copiii de trei ani, şi ne-am trezit în primăvară că avem foar­te mulţi înscrişi. Înainte ve­neau în jur de 16 copii. Acum ceva timp s-a început o grădiniţă în curtea şcolii cu bani de la guvern, dar a rămas neterminată. Nu avem spaţiu, la şcoala din Alexeni se învaţă în două schimburi, iar pe copiii de grădiniţă i-am băgat într-o sală de clasă. Am vorbit cu primarul şi a spus că nu poate finaliza grădiniţa pentru că nu-i permite nu ştiu ce lege. Nu avem unde să depozităm nici materialele didactice, le ţinem într-o magazie, unde s-au deteriorat“, spune doamna în­văţătoare Emilia Melconeanu.

Cu privire la situaţia grădiniţei din Oproaia şi a situaţiei din Alexeni, directorul responsabil de cele două instituţii şcolare spune că încearcă împreună cu cei de la Primărie să găsească soluţii.

„Noi spijinim Pri­măria în construirea unei grădiniţe sau şcoli pentru copiii din Oproaia. Orice proiect care este în sprijinul elevilor va fi binevenit şi sprijinit de şcoală. Ne dorim să colaborăm şi să găsim soluţiile cele mai bune în spri­jinirea elevilor, alături de domnul primar“, a menţionat Rodica Ru­­su, directorul Liceului din Ţiba­na. 

Preşcolarii împart spaţiul cu Poşta

La câteva minute de mers cu maşina din centrul comunei Ţibana se află grădiniţa din Gârbeşti, un sat cu mulţi copii. Deoarece aceştia nu încap în grădiniţa cea nouă din centrul satului, care are 3 clase, o parte dintre copii au rămas în clădirea care funcţionează de zeci de ani şi care este o casă bătrânească, cu cerdacul vopsit în albastru. Cerdacul este adesea iarna locul unde cei mici iau o gură de aer, însă când e cald, curtea este prea mică pentru jocul celor 41 de copilaşi. Ba mai mult de atât, una dintre cămăruţele casei este ocupată de Poşta Română.

Grădiniţa are astfel două săli de grupă cu lutul crăpat pe ici, pe colo, în care cele două educatoare încearcă să-şi desfăşoare activitatea de zeci de ani. Săli frumos amenajate, cu imagini şi planşe frumoase, dar într-un spaţiu impropriu educaţiei. În una dintre camere­le casei se depozitează lemnele, o cămăruţă are rol de magazie, iar o alta de mărimea unei bucătării, de cancelarie. Educatoarele din Gâr­beşti au o poveste aparte, acestea fiind colege de clasă la Liceul Pe­dagogic din Iaşi, apoi colege de serviciu la aceeaşi grădiniţă de 38 de ani. Zâmbesc şi spun că se pregătesc să iasă la pensie împreună.

„Există un proiect al primăriei prin care vor să mai facă o grădiniţă în sat, terenul este deja cumpărat, urmea­ză să se construiască până la înce­putul anului viitor clădirea. Aşa ne-au spus cei de la primărie. Pro­blema este că o să fie prea departe pentru copiii care stau în acest capăt de sat, sunt 2 kilometri până acolo, o distanţă prea mare pentru un copil de 3 ani. În sat există peste 100 de copii de grădiniţă, şi nu este spaţiu pentru toţi. Aici este un spaţiu neadecvat pentru copii, e şi poşta, intră mereu oameni în curte“, povesteşte doamna Elena Iftene.

Colega sa, Sefora Hanganu, este de aceeaşi părere. 

Grupa mică învaţă într-o cameră de 10 metri pătraţi, iar grupa mare, într-o cameră de 13 metri pătraţi. Măsuraţi de noi cu exactitate, cu o ruletă. Un spaţiu prea mic pentru copii, deoarece pentru cei 41 de preşcolari există un spaţiu efectiv de 23 de metri pătraţi, în care intră şi băncuţele, sobele şi catedrele. Acest lucru înseamnă jumătate de metru pătrat de copil, cu mult mai puţin decât prevede Uniu­nea Europeană pentru găinile de curte. Pentru toate aceste probleme însă, primarul spune că are soluţii.

„În Gârbeşti, până în ‘68, clădirea unde funcţionează acum grădiniţa a fost primărie. Avem un proiect cu Banca Mon­dială, s-a semnat un contract de finanţare şi vom construi o grădiniţă cu 4 săli de clasă, lângă şcoală. Acum încercăm să obţinem autorizaţia de construcţie, şi vom demara lucrarea. În Oproa­ia, în 2012 s-a demolat şcoala veche, iar anul acesta vom începe proiectarea unei clădiri cu două săli, iar de la anul vom începe construcţia. În Alexeni s-a început în 2007 o clădire până la nivelul aco­perişului, care acum se află într-o stare avansată de degradare, se deteriorează pereţii, dar nu ştim cum să terminăm acea lucrare deoarece nu există auto­rizaţie de construcţie, nici proiect. Este o lucrare începută şi făcută fără documente“, explică Gheorghe Ro­taru, primarul comunei Ţibana.