O strategie de scoatere a mâlului din Iaşi

Nu se mai poate! Parcă Nilul s-a scurs pe străzi şi a lăsat mâlul pregătit pentru însămânţare. Am ajuns să vedem oameni cu cizme de cauciuc circulând nu doar la periferii, ci şi prin centrul oraşului. Doar aşa se mai pot proteja de zoaiele şi noroiul care acoperă totul în fiecare an în perioada dezgheţului. Nu poţi să te atingi de ceva pentru că totul este acoperit cu o pastă cenuşie şi alunecoasă. Jegul pulverizat acoperă maşini, clădiri, copaci, maidanezi, tot ce se poate atinge. O imagine de sat tipic, cu uliţe desfundate şi oameni mânjiţi pe haine, stropiţi şi pătaţi din tălpi până în creştet. Şi an de an situaţia parcă se înrăutăţeşte. Primăria dă periodic vina pe nişte şantiere. Iaşul este departe de a fi un şantier, nu se ridică aici New York-ul de la zero. Sunt cartiere unde ultima clădire ridicată are 25 de ani şi arată la fel de jalnic.

Există şi o parte bună a situaţiei. Anotimpul rece şi umed ţine mâlul pe pământ. Odată cu încălzirea vremii, tot acest noroi se transformă în praf şi se ridică de pe jos. De pe străzi ajunge în plămânii oamenilor şi în case. De ani buni, Iaşul este vara un oraş al prafului. Garda de Mediu arată că s-au înregistrat zile cu depăşiri de 30 de ori! a maximelor admise de suspensie a particulelor în aer. Aspectul de oraş african în sezonul cald se observă prin depunerile de praf consistente cu tentă portocalie-cenuşie. Când se schimbă timpul, furtunile de praf lovesc necruţător. Anul trecut, în toamnă, Comisia Europeană a iniţiat procedura de infrigement pentru România din cauza poluării cu praf din Iaşi! În ce fel acţionează Primăria? De-a dreptul pompieristic. Trimite nişte cisterne cu apă să spele străzile punctual, se dau nişte amenzi, dar praful sau noroiul se adună cu spor în continuare.

Ceva mai mult de atât se poate? De pildă, o strategie de scoatere a mâlului şi prafului din oraş? Când oamenii dintr-un bazin demografic de aproape jumătate de milion se confruntă cu grave ameninţări la adresa sănătăţii şi calităţii vieţii trebuie declarată alertă publică şi lansate programe de înlăturare a cauzelor acestei calamităţi.

Câteva idei:

Un program de asfaltare a tuturor drumurilor cu acces direct în oraş pe o rază de 10-15 kilometri. Practic, aşa numita Zonă Metropolitană. În ultimii ani, s-a intensificat circulaţia zilnică dinspre suburbii, unde au apărut cartiere de vile fără nici un fel de infrastructură rutieră. Zilnic, prin această navetă a miilor de maşini se cară uriaşe cantităţi de noroi de pe drumurile desfundate. Ultimul caz dezbătut în presă este zona Vişan, dar nici celelalte nu sunt diferite.

În oraş există trotuare din pământ. Mergeţi dinspre Tudor Vladimirescu pe Splaiul Bahlui Mal Drept. E o rivieră ideală pentru scăldatul godacilor. A dispărut orice urmă de asfalt. Şi situaţia asta se repetă în fiecare cartier şi zonă pe kilometri întregi. Frământarea zilnică a acestui noroi de către pietoni şi maşini e suficientă pentru ridiculizarea stropitorilor trimise de Primărie.

Este nevoie de un sistem de supraveghere şi amenajare a tuturor spaţiilor virane devenite locuri de parcare ad-hoc. În lipsa parcărilor amenajate, spaţiul „verde” a fost treptat invadat de maşini. Oamenii de la serviciul de blocare a roţilor maşinilor parcate neregulamentar se feresc să se murdărească şi se opresc doar asupra celor lăsate în zonele centrale. Uitaţi-vă prin cartiere şi găsiţi şanţurile roţilor „derapate” în noroi la fiecare colţ.

Se impune un cu totul alt management al spaţiilor pentru copaci şi zonelor verzi. „Spaţiul vital” al fiecărui pom de pe marginea stăzilor este transformat într-o arătură şi călcat în picioare. Peste tot în lumea asta problema s-a rezolvat cu un profil de metal, care lasă apa să pătrundă la rădăcină fără să sufoce pomii, suport pe care pietonii pot călca fără riscuri. Este o mare filosofie? 

Grija pentru şantierele din oraş. Autorităţile amendează pe cine prind când se enervează presa. Dar de ce nu impune prin autorizaţia de construcţie un sistem obligatoriu de desprăfuire la fiecare şantier din oraş şi la orice lucrare de infrastructură?

În tot acest mâl stăpânitor, Primăria continuă planurile utopice pentru obţinerea statutului de Capitală Culturală Europeană. Închipuiţi-vă un an obişnuit, cu transmisii live din Iaşi dintr-o zonă desfundată din centru. Mai bine nu! Iaşul să rămână mai curând un miraj de la distanţă decât o decepţie cruntă de aproape. Deocamdată, singurul lucru care se poate organiza cu succes garantat este un campionat european de lupte în noroi, de snowboard pe mâzgă şi skijet pe bălţi.