Katyn, filmul unei istorii

Chiar la inceputul filmului lui Andrzej Wajda, cind ofiterul de cavalerie Andrzej Alexandrow e gasit de sotia lui inainte de a pleca spre Rusia, el refuza sa-si lase colegii, desi sotia ii spune: "Vino, nu vezi ca nu va pazeste nimeni? ". Aceeasi loialitate si solidaritate il fac si pe tatal ofiterului, care era profesor la Universitatea Jagelona din Cracovia, sa se prezinte la o sedinta solemna unde trebuia sa cuvinteze un ofiter german (era tot septembrie 1939). Cind sotia lui (interpretata de marea actrita Maia Komorowska) il intreaba de ce se mai duce, el raspunde: "Nu putem sa-l lasam singur pe rector". Ofiterul va pleca alaturi de camarazi in Rusia si va fi ucis la Katyn, iar tatal sau va fi arestat impreuna cu toata conducerea universitatii si va muri la Sachsenhausen. Amindoi banuiau ce urma sa se intimple. Loialitatea, demnitatea si solidaritatea nu sint termeni gaunosi pentru polonezi. Au demonstrat-o din nou prin reactia imediata la aflarea vestii tragediei aviatice din 10 aprilie. Romanii dezbateau deja teorii ale conspiratiei pe site-uri si mici ecrane, dadeau verdicte, presa rusa lansa fitile despre vinovatia pilotilor polonezi si reactia imaculata a controlorilor rusi de zbor, in vreme ce polonezii au evitat la nivel oficial sa se lanseze in comentarii lipsite de baza, iar la nivel individual s-au strins unul intr-altul. Multimea de oameni tacuti si demni de linga Palatul prezidential din Varsovia era impresionanta. S-a vorbit la noi despre un "blestem" Katyn. Cum asa? Poate Katyn e un nume cu rezonanta negativa pentru ca desemneaza nu doar padurea Katyn si inchisorile din Kalinin si Harkov, unde in aprilie 1940 bolsevicii au executat 22.000 de ofiteri si intelectuali polonezi, dar si satul Khatyn (sau Chatyn) din Bielorusia, a carui populatie de 149 de persoane a fost masacrata in martie 1943 de catre nemti (ajutati de ucraineni si bielorusi).

Ceea ce Michal a spus in mesajul lui eu am inteles asa: nu e vorba doar de retezarea virfurilor societatii poloneze la 70 de ani dupa un eveniment similar, insuficient explicat si deloc asumat cu totul, dar si de moartea ingrozitoare a unor oameni. Cind s-a decis ca presedintele Kaczynski si sotia sa sa fie inmormintati la Castelul Wawel, alaturi de marii oameni de stat din istoria tarii, polonezii s-au scindat. Sint prin asta mai putin patrioti? Nu, insa au in plus fata de calitatile enumerate mai sus si simtul masurii (probabil ca cei ramasi in fruntea statului au simtit nevoia sa lege tragedia aviatica de faptul ca delegatia oficiala mergea la Katyn pentru a comemora victimele masacrului din 1940).

Trecutul prin ochii si destinele unor femei

Filmul lui Andrzej Wajda, al carui tata, Jakub Wajda, a fost ucis la Katyn, nu e un film de Oscar, desi a fost nominalizat la Oscarul pentru film strain, dar importanta lui depaseste importanta oricaror premii. Este filmul celei mai mari tragedii din istoria Poloniei, despre care nu s-a putut vorbi oficial pina n-a cazut comunismul. Katyn e o reparatie morala tardiva legata de identitatea celor care au executat masacrul si, mai mult de atit, o reglare de conturi cinematografica intre Polonia si comunismul adus de rusi si prefatat de un atit de mare sacrificiu. Pentru cine a vazut filmul e evident ca nu e vorba numai despre Katyn acolo, ci si despre Polonia post-Katyn si post-razboi, marcata de influenta sovietica. Ambitia veteranului Andrzej Wajda (care sa nu uitam ca a dat Omul de marmura si Omul de fier, filme care au grabit eliberarea de comunism a estului Europei) a fost ca, prin adaptarea cartii lui Andrzej Mularczik, sa creioneze un tablou al poporului polonez sub vremi. Katyn e un film despre oameni mai mult decit despre fapte ale istoriei.

Nu intimplator, istoria e privita prin ochii si destinele unor femei – sotia ofiterului luat prizonier, care reuseste sa ajunga la Cracovia impreuna cu fetita sa fara sa accepte ajutorul unui ofiter sovietic (bun) si sa-si continue demn viata; soacra ei, care suporta cu la fel de multa demnitate (dar cit de mare ii e chinul!) moartea si a sotului, si a fiului; sotia generalului ucis si el la Katyn care isi pastreaza mindria sub amenintarea nazistilor; sora aviatorului ucis la Katyn, care cu mult curaj scrie "ucis de bolsevici" pe crucea acestuia din cimitir. Katyn e un elogiu adus nu doar masculinitatii indraznete, dar si feminitatii rezistente. Nu e de mirare: din 22.000 de polonezi executati la Katyn, se pare ca doar unul era femeie! La nivel cel putin simbolic, bolsevicii au intentionat sa distruga vitalitatea si forta natiei poloneze, crezind ca anihilindu-i virfurile militare si intelectuale o vor face sa se usuce si sa moara. N-a fost asa, dovada ca in Polonia se va forma ulterior una dintre cele mai puternice miscari de rezistenta anticomuniste.

Adevarul e in jurnalul ofiterului

In filmul lui Andrzej Wajda, care a fost de-abia in acest an programat, la inceputul lunii aprilie, pe un important post TV de stat din Rusia, fiind reluat pe un altul imediat dupa catastrofa aviatica, Rusia nu e crutata. Chiar daca in 1990 Rusia a admis oficial implicarea serviciilor secrete rusesti in masacrul de la Katyn, iar la inceputul anilor ‘90 Boris Eltin le-a permis autoritatilor poloneze sa vada documente declasificate care probau vinovatia rusa, dialogul ruso-polonez a inaintat greu si nu s-a sfirsit inca printr-o asumare clara a vinovatiei si declasificarea tuturor documentelor secrete.

Pe ecran nu exista urme de indoiala: Adevarul e in documente, asa cum e jurnalul ofiterului adus vaduvei prin eforturile colegului care a supravietuit masacrului, dindu-se apoi cu noua putere politica (se va sinucide, solidar cu tovarasii morti). Katyn lucreaza de fapt si in cheie simbolica – caietul e un simbol pentru recuperarea memoriei -, desi e foarte terestru prin datele istorice si reconstituirea la final a masacrului, intr-unul dintre cele mai crude momente din istoria cinematografiei. (Totul se desfasoara ca la carte, dupa ceas. Nu avem timp sa ne luam adio de la personajele pe care filmul ni le apropiase pina atunci. Un glont in ceafa si gata. Pe urma buldozerul acopera cadavrele calde. Am citit pe net ca un ofiter rus ar fi omorit singur – cu un glont in ceafa, cit mai umilitor pentru un ofiter – 6.000 de polonezi.) Tot pe net – ca sa vedeti unde a dus glasnostul! – poti analiza si documente socotite importante pentru confirmarea vinovatiei serviciilor secrete ale lui Stalin.

Desi are o structura destul de ingrata – datorita personajelor intre care nu exista o legatura evidenta si a cronologiei aruncate in aer -, filmul lui Wajda reuseste sa marcheze principalele momente ale desfasurarii evenimentelor. Cineva care nu stie prea multa istorie va intelege ca dupa 1 septembrie, cind Polonia a fost invadata de nemti, sau dupa 17 septembrie, cind rusii au invadat si ei tara conform pactului Ribbentropp-Molotov, polonezii se asteptau ca Anglia si Franta sa intervina. "Anglia si Franta ne vor lua apararea. Nu vor lasa 20.000 de ofiteri in spatele liniilor", spune un personaj in film, cu bunul-simt cu care oamenii intimpina de regula catastrofa cea mai neverosimila. Prin imagini de epoca, filmul ne lamureste si in legatura cu campania de manipulare operata de catre rusi si germani folosind forta imaginii. Nemtii si rusii s-au acuzat reciproc de vinovatie in legatura cu masacrul, dar exista teorii care sustin ca vina ar fi impartita, de aici lipsa de disponibilitate a rusilor vizavi de declasificarea documentelor.

Cind am vazut prima oara filmul lui Andrzej Wajda, recunosc, nu m-a doborit. Cu exceptia finalului care era absolut terifiant, restul filmului nu mi s-a parut ca are pentru un spectator ne-polonez o prea mare forta de impact. Parca mai vazusem asemenea lucruri in filme. Catastrofa de la Smolensk ne arata insa ca la unele filme, cum e Katyn, nu conteaza atit de mult valoarea pur artistica, ci forta lor simbolica. Printr-o coincidenta, Katyn a fost realizat sub patronajul onorific al lui Lech Kaczynski, de unde acesta a si fost acuzat ca foloseste momentul Katyn, atit de dureros inca pentru poporul polonez, pe post de instrument electoral.