A7 – vitrină electorală

Show-ul de încoronare a ministrului Sorin Grindeanu drept „întâifăcătorul” autostrăzilor româneşti s-a desfăşurat în preajma unui ciot de 3 km din A7 asfaltat la repezeală, lângă Râmnicu Sărat.

De ce 3 km? Ca să nu fie doar kilometru sau doi? Mai mult nu s-a putut? N-a mai avut răbdare PSD până se asfaltau 4, 5 sau 30 km? Toate ipotezele pot fi valabile în acelaşi timp. Vizibil e că păpuşatul lui Dragnea de la OUG 13 are acum la îndemână o autostradă pe care a transformat-o în vitrină electorală, ca să anunţe, cu tot partidul după el, de „evoluţia spectaculoasă a evoluţiei” la numai două luni de la „prima lopată”.

Efectul este că nici Putin, la inaugurarea podului spre Crimeea, peste strâmtoarea Kerci, nu a mobilizat atâta propagandă, cât a făcut PSD. Partidul ştie ce face. Pregăteşte poporul de sărbătoare. În curând – vom afla cu siguranţă ziua şi ora -, România va face un salt de la ţară bananieră, la una în curs de debananizare: trecem bariera psihologică de 1000 km de autostrăzi. Vom vedea ţara ca o mireasă, trecută în braţe peste pragul de 1000 km de mirele Grindeanu şi nuntaşii din PSD.

Abia suntem la începutul lucrărilor şi o simplă căutare „A7 autostradă”, pe „videos” ne scoate 77.700 de rezultate. Nu mai pun la socoteală ştirile propriu-zise, căci le depăşim pe acelea despre planul lui Elon Musk de a trimite oameni pe Marte. Filmările aeriene cu A7 au toate şansele să o transforme în curând în cel mai vizionat proiect de infrastructură din lume. Am văzut revoluţii în direct, războaie în direct, românii vor avea şi prima autostradă construită în direct la TV. A7 se profilează sub forma unui imens videoclip electoral, împărţit în mii de episoade filmate din drone, avioane şi elicoptere. Fiecare basculantă de pietriş, buldozer care scrijeleşte solul ori ţeavă băgată în pământ e un act de dimensiune epopeică. Sateliţii vor certifica prin imagini o ctitorie nemaintâlnită de la „epoca de aur”. E un nou gen de reality tv – show-ul de infrastructură -, scris de scenariştii din politică. El urmează, de fapt, unui triller cu accente tragic comice, în care am aşteptat acordurile de mediu, licitaţiile, contestaţiile şi ordinele de începere şi un final mereu sub semnul întrebării.

Nu ştiu cât observaţi, dar realitatea stranie este că între propaganda politică şi presă nu mai există absolut nicio diferenţă în cazul A7. Osanalele şi limba de lemn din Ziarul Financiar sunt cele mai penibile momente citite în presă în ultimii ani: „munca asiduă a mii de muncitori, la unison cu camioanele şi echipamentele din dotare. Sute de camioane portocalii brăzdează non-stop liniştea micilor oraşe de provincie care au devenit de anul trecut zonă de tran­zit pentru cel mai amplu…” Sau „conexiunea dintre Bucureşti şi Iaşi pe autostrada A7 Ploieşti – Paşcani va permite dezvoltarea accelerată a Moldovei, spune toată lumea la unison”. Care unison? Unde-i unisonul ăsta? Ignoraţi că miza este A8 sau nu veţi pricepe niciodată? Asta vă spune să scrieţi acolo, la Bucureşti, despre priorităţile Moldovei?

Între ministerul Transporturilor, CNAIR şi Spedition UMB, Sa&Pe Construct şi Tehnostrade s-a format o relaţie reciproc avantajoasă. Omul de afaceri Dorinel Umbrărescu câştigă contracte, forţează deschiderea inutilă a unor bucăţele de tronsoane, lăsându-i pe politicieni să calce pe bitumul fumegând. Umbrărescu ştie că, pentru un sistem care nu e în stare să producă mare lucru, un constructor serios este o mană cerească de care încep să depindă foarte multe: scaunele ministeriale la rocada guvernamentală, rezultatele în alegeri şi salvarea banilor din PNRR. Construcţia A7 nu este despre dezvoltarea Moldovei, ci despre jocurile de putere. Până la darea în folosinţă, sub presiunea politică, A7 va fi cea mai mare colecţie de cioturi inaugurate din 3 în 3 km.