Arhitectura sărbătorilor

Apoi satisfacţia, mândria cetăţenilor pentru spectacolul cu chipuri multiple desfăşurat în oraşul lor. În acelaşi timp calitatea imaginii turistice a oraşului creşte vertiginos, începe să fie cunoscută în lume, devine un reper pe harta destinaţiilor de vacanţă. Avem în ţara noastră o administraţie locală care a descoperit cheia succesului. Sibiul, an de an, se află în topul oraşelor europene cu cele mai frumoase târguri de Crăciun.

Fenomenul este amplu. Numeroase industrii inventează şi produc mulţime de produse pentru a da strălucire sărbătorilor de iarnă, sisteme de iluminat decorativ, moşuleţi, animăluţe, pitici, spiriduşi, globuri, jucării, o listă nesfârşită de lucruri în esenţă inutile vin să împodobească spaţiile publice, magazinele, vitrinele invadând de acolo locuinţele oamenilor, în special ale acelora cu posibilităţi financiare.

Dar târgurile noastre de Crăciun nu sunt numai atât. Ele etalează toată gama de produse culinare tradiţionale, cârnaţi, fripturi, mici, vin şi ţuică fiartă. Porcul este la mare căutare chiar dacă sacrificarea lui în ogradă nu respectă normele europene şi, din ce în ce mai mult, îl înlocuim pe acesta cu porcul fad, din import, omorât cu mult mai multă delicateţe. Mâncarea este însoţită de muzică, de concerte în aer liber, în desfăşurarea cărora colindele, din ce în ce mai comerciale şi multe din import, ocupă mereu mai puţin spaţiu. Nu lipsesc de pe tarabele târgurilor nici produsele utile, industriale, îmbrăcăminte, aparate casnice şi multe altele.

Târgurile şi prin ele oraşele devin spaţii ale iluziilor nelimitate. Se vinde fericire cu chip de kitsch şi se creează nefericire pentru mulţimile îndrăgostite de iluzii, dar lipsite de posibilităţile de a le cumpăra. Bazate pe aranjamentele de obiecte şi lumini sclipitoare, cu ofertă diversă de produse şi servicii consumabile, ele sunt evenimente efemere, aşteptate cu nerăbdare şi intrate deja în modul nostru de viaţă. Cine îşi mai poate imagina Crăciunul fără ele?

Aşa cum sunt realizate târgurile în momentul de faţă, modul de integrare urbanistică în structura oraşelor, dar şi arhitectura lor în sine, cu excepţia acelor care se clasifică în topurile de atractivitate, este întâmplător. Cu alte cuvinte nu sunt realizate de profesionişti ai artei spaţiului. Realizarea acestor feluri de proiecte din timp, într-un concept deschis, capabil să permită variabilitatea şi creşterea calităţii de la an la an, de echipe competente a căror experienţă proprie, îmbogăţită continuu în competiţia cu alte echipe, poate ridica foarte mult calitatea acestor amenajări sezoniere. Chiar şi aşa se naşte un mare semn de întrebare. Cel mai probabil fără răspuns. De ce avem nevoie de ele? Originea acestor evenimente publice, scăldate în lumină artificială, are origini mai degrabă păgâne, prilejuite de solstiţiu de iarnă cu cea mai lungă noapte din an şi începutul creşterii zilei lumină.

La prima vedere, prin sărbători de iarnă, înţelegem marile sărbători creştine legate de naşterea şi botezul Domnului. În realitate conţinutul creştin, fundamental, a trecut în plan secundar. Accentul se pune pe facil, pe distractiv, pe petrecerea, în sensul de cheltuire, de pierdere, a timpului liber căpătat cu generozitate în această perioadă de fiecare cetăţean.

Din punctul de vedere al creştinului practicant, sărbătoarea naşterii şi botezul Domnului sunt bucurii ale sufletului, nu ale cărnii. Ele sunt precedate de posturi şi rugăciuni pentru despătimire, pentru liniştea minţii şi purificarea inimii în scopul înlesnirii comunicării cu Hristos. Este evident că toate acestea nu au nici o legătură cu bâlciul, cu târgul indiferent cât de bine organizat şi de spectaculos este el. Practic organizarea acestor evenimente publice căpuşează, pur şi simplu, sărbători religioase cu care nu are nimic în comun. Întrebarea este de ce? Sunt multe oraşe turistice antrenate într-un efort permanent de a face oraşul şi mai atractiv prin evenimente multe şi înlănţuite. Este modul lor de a fi şi de a asigura resurse economice pentru dezvoltarea oraşului. Poate fi un răspuns.

Cred, în concluzie, că efortul continuu de desacralizare a sărbătorilor merită scopuri mai înalte şi, evident, alte arhitecturi.

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului