Caua şi politicaua

Şi Gigi Becali se dă măreţ,/ că-i baci până la adânci bătrâneţi,/ dar el e un bădăran isteţ,/ că-i prostan/ ca şi mai an./ Aşa a fost, aşa a rămas, băieţi./ Dar eu vorbesc la pereţi./ Şi promite, promite,/ dar el, zău, minte şi minte./ Aşa şi pe Iliescu îl făceau democrat,/ dar el era un comunist retrograd/ ca o rublă ştearsă/, o imensă farsă./ Rânjea fasolea/ Împăciuitorist colea/ cu Voican alăturea./ Un ticălos sadea./ Iar alegătorii erau o turmă/ îl urmau din urmă,/ vai, ca nişte oi la stână,/ ba ca măgarii la târlă./ Ne-a lăsat pe toţi/ simpatrioţi/ c-o bandă de hoţi./ Politruci şi politrucaşi,/ mânca-ţi-aş!

Ieşeanul nu pot să zic că e mai cult./ Nici peisajele nu s-au schimbat prea mult./ Da, ce-i drept, nu era poluarea./ Nici vile hâde pe ponoare. Acelaşi cer de culoarea toporaşului,/ aceleaşi slumsuri la marginea oraşului,/ aceleaşi ape din fundul pământului,/ ale Câcainei, ale Bahluiului/ ca la Jules Verne,/ călătoresc etern/ (dar, zic unii, să nu bei de la robinet/ dacă eşti băiat deştept)./ Dar sunt şi maşini bengoase,/ borţoase/ cu bujii forţoase/ Renault Megane/ de-alea americane./ Cu noi îmbogăţiţi şi curve buzoase,/ răsfrânte, groase/ başca ţâţoase/ şi curmănoase,/ ducându-le la Viena,/ la Stambul şi Pasadena/, după blugi licenţă,/ blugi albi, negri sau în dungi/. Altele hlizindu-se ca toantele,/ ştoarfele / în cabina de cars Mafia,/ cu cântare de Bug Mafia/ şi popolară d-acia. Şi boşi cu afaceri ilicite/ şi amănţele intens boite/ căci cine n-are amănţică/ sau e prost de pică,/ sau îi e frică, spun ei la o adică.

Sau amantele/ ca psihopatele,/ momind, păcălind, prostind, trişând/ la pat ademenind/ Şi boşi ţanţoşi/ gagii borţoşi,/ lichidând adversarii,/ ca să fie ei mai marii/ şi alţi moftangii, pomanagii/ uliu! frate moro/ al meu deshalo/ praleo/ cafteşte-l, mo,/ să mor io!/ bahtalo! socheres praleo!/ Cu hituri ţigăneşti şi ungureşti/ că-n toată lumea nu găseşti/ numa-n Bucureşti/ şi la Florinel/ din Albeşti./ Sau la Reghe şi Prodanca/ nu vă uitaţi că rimează cu „golanca”./ E drept, una mai stilată/ la „Preţul succesului”/ pentru prostul prostului./ Reality Show,/ fie cât de bou./ Căci Reality Show mania/ scufundă România/ în prost gust şi mizerie/ nu le cureţi nici c-o perie.

La Iaşi politica e paranghelie,/ iar politicianul/ rimează cu golanul. Cu politicieni inculpaţi/ în hoţii fraţi/: cu Vosganian/ de mai an,/ cu Adăscăliţei, Adomniţei sau Agrigoroaei,/ cu Florin Constantinescu,/ cu Grigore Crăciunescu/ şi alţi escu,/ cu Gheorghe Nichita/ cel cu amanta,/ cu Răţoi păşcăneanul,/ cu Anghel Stanciu giurgiuveanul./ Tot felul de crocodili, aligatori sau caimani/ gata să păcălească mulţimi de prostani./ Iar şoşoacă/ ne trage în barcă,/ fiind cea mai hâtră politiciană de pe Bahlui/ – f…-i,/ cu alegători haihui/ ca să nu zic şui,/ cu ie cu canaf,/ cu probleme la ANAF,/ cu discurs pentru mulţime/ adică prostime,/ cu ţăţisme/ şi alte mahalagisme.

Iar Chirica/ e o coană Chiriţa/ masculină, căruia nu-i mor niciodată linguşitorii, măgulitorii şi tot soiul de periuţe: Chirrriţa!/ A, şi manglitorii!/ Ţi-e şi ruşine să-l pomeneşti pe Simirad pe lângă Chirica, e ca şi cum ai compara Dulapul cu Mopul. 

Primărelul Chirica/ e-o gâză prea mică/ nu face nimică,/ la o adică./ Cu toate astea nu pică./ Are dosare, la DNA, frăţioare,/ cine-i ca el mare/ (sulă pe basculă, mare rapandulă/ cu conturi în bangă şi case, rămâi mangă). C-o are mare, c-o are mică,/ vorbeam de chirică,/ drăculea fără frică/ cu toate astea nu pică,/ căci corupţia te oftică/ în ţara lui Mitică/ deci şi-n Copoul lui Mihai/ De strigă ieşenii: vai! (Să spun aici ceva, Simirade,/ şi de dumneata./ Ieşenii îţi mulţumesc,/ frate,/ acuma în moarte/ c-ai fost primar şi jumătate/ la fizic şi în toate./ Aşa că Iaşul nu te-a uita/ câte zile a avea./ Că în vremuri destrăbălate/ te-ai descurcat, frate).

Încolo ce să zic: Putin o abureşte/ Iohanis o beşteleşte/ Orban o năuceşte/ aşa, pe ungureşte/ (hm, neprieteneşte şi bozgoreşte). Seceta e coană mare/ se-ntinde din hotare în hotare/, a plouat acum/ dar recolta-i fum./ Gazul lui Putin/ nu-i puţin./ Are căutare/ şi e gagiul pe cal mare/ oricât îl bârfeşte presa din Occident/ şi oricât îi ţar impenitent,/ că-i Molie Palidă,/ că-i Piele Netedă, că-i Maestru Păpuşar/ porecle în zadar,/ fiindcă-nvie iar şi iar/ imperiul lui de ţar/ din Kremlin în Zanzibar./ Dracul din Kremlin/ n-aduce decât suspin./ Şi ce ştie americanul/ ce-i şofranul!/ Tace ca porcul/ în popuşoi unde îi e locul./ Iar românul la fel tace/ (şi mai puţin face), căci ştie bine: nu contează ce ştii, contează pe cine ştii.

Ia oxitocină/ – hormonul fericirii/ să-l iei la cină./ Căci aşa-i, oameni buni, cum vă spuneam: beţivu-i beţiv, curva-i curvă şi politicianul politician – n-aven ce le face! Iar ex-amanta Regelui Salamurilor Ieftine e tot o curvă. Să nu semănăm vânturi şi să culegem furtună, cum zice un cultivator de fasole.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist