Cioloş a văzut prea mult la filme

Un ex-premier danez, fost lider al unei formaţiuni de centru, cu agendă pro-europeană, demisionează din partid şi înfiinţează un nou proiect politic de centru. Ăsta-i Borgen, sezonul 3, cu primul episod difuzat la 1 ianuarie 2013.

Un ex-premier român, fost lider al unei formaţiuni de centru, cu agendă pro-europeană, demisionează din partid şi înfiinţează un nou proiect politic de centru. Ăsta-i Cioloş, la al 3-lea partid, cu prima conferinţă de presă a REPER difuzată pe 27 iunie 2022.

Principala diferenţă e că în serial aflăm rapid (aşadar niciun spoiler) motivul pentru care protagonista alege să-şi distrugă fostul partid, mai exact, „deriva” spre dreapta a formaţiunii pe care a condus-o. La Cioloş, cauzele divorţului rămân neclare. Iar prima conferinţă de presă a conducerii REPER nu a dezlegat misterul. S-au enumerat o mulţime de platitudini ca priorităţi – abandonul şcolar, nivelul de trai, plata facturilor, valori europene, tineri -, absolut toate figurând în programele USR, PSD, PNL, AUR, PNŢCD aripa „nu ştiu care”, PNŢCD „cealaltă aripă” etc. Nicio idee proaspătă, niciun proiect original cu potenţial de a deveni un reper pe scena politică. E drept, spre final, europarlamentarul Dragoş Pâslaru a trasat o tuşă de culoare. „Diferenţa fundamentală dintre acest proiect şi celelalte este că partidul nu este sugrumat la doi oameni.” Adică PSD e condus în tandem? Şoşoacă de la SOS e de fapt „doi oameni”? Nu e clar ce a vrut să sublinieze Pâslaru, dar în subtext putem intui că se referea la USR. OK, vrem detalii. Cine sunt cei doi oameni care sufocă USR şi de ce europarlamentarul nu a insistat cu dezvălurile din bucătăria internă a partidului care l-a trimis la Bruxelles? Ar fi fost mai convingător dacă ar fi punctat, cu liniuţă de la capăt, proiectele importante pentru România care au fost „sugrumate” de actuala conducere a USR. Ce a distrus USR şi poate fi reconstruit exclusiv prin apariţia REPER?

Presupunând prin absurd că USR e principalul vinovat pentru paşii mărunţi făcuţi de România după ’90 (deşi partidul a fost înfiinţat în 2016), cum va reuşi REPER împreună cu PSD, PNL, SOS, AUR şi cele două aripi din PNŢCD să clădească după „dezastrul” lăsat în urmă de Drulă şi Barna? Întrebarea nu-i deloc sarcastică, pentru că prima conferinţă de presă a noului partid nu a lămurit politica de alianţe a REPER, nici eventualele compatibilităţi doctrinare cu alte formaţiuni. Tot ce au transmis fondatorii REPER e că „USR stinks”. Dacă vor să folosească lozinca mai departe, să stea la rând. „USR stinks” e şi drojdia platformelor politice cu care defilează în campanie PSD, PNL, AUR, SOS şi PNţCD-urile. Apoi urmează aceleaşi ingrediente – abandonul şcolar, nivelul de trai, plata facturilor, valorile europene, tinerii.

Nu am să dezvălui cum s-a încheiat aventura politică a fostului premier danez, (în definitiv, o ficţiune), dar parcursul lui Cioloş e uşor de intuit. Sunt cel mult trei scenarii posibile. 1. REPER devine o unealtă a USL, asumată ca atare printr-o politică transparentă de alianţe, prin care se dizolvă treptat relevanţa USR. Adică ne întoarcem la un fel de FSN, adică, ani pierduţi. 2. După alegerile din 2024, dacă nu accede în Parlament, REPER devine un forum de dezbateri şi se pierde în anonimat. Adică un fel de GDS, adică, ani pierduţi. 3. După alegerile din 2024, dacă intră în Parlament, REPER devine în mod natural un aliat al USR, se propune chiar de o fuziune. Adică un fel de PLUS, adică, ani pierduţi.