Despre inflaţie

Conform Institutului Naţional de Statistică, în luna octombrie 2021 s-a înregistrat o creştere semnificativă a preţurilor. Indicele preţurilor de consum (IPC) – indicatorul pe baza căruia se calculează inflaţia la nivel naţional – a înregistrat o creştere de 1,8% comparativ cu luna septembrie 2021, rata anuală a inflaţiei în luna octombrie 2021 comparativ cu luna octombrie 2020 ajungând la 7,9%. Această creştere este cauzată de creşterea abruptă a preţurilor la gaze (46,07%), energie electrică (24,65%) şi combustibili (23,51%), dar şi a produselor alimentare care au înregistrat o creştere de 5,25% în ultimul an (preţul uleiului crescând cu 26,29%, iar a cartofilor 18,04%). Este pentru prima oară în ultimii 10 ani când există perspective ca nivelul inflaţiei să depăşească 9% cel mai mare nivel înregistrat din 2005. Românii au experienţa unor perioade cu niveluri foarte ridicate ale inflaţiei la începutul perioadei de tranziţie (1991 – 170,2%; 1992 – 210,4; 1993 – 256,1%; 1994 – 136,7; 1997 – 154,8), dar în ultimii 9 ani nivelul inflaţiei anuale nu a depăşit 5%, în 2015 şi 2016 s-a înregistrat o inflaţie negativă – indicele anual al preţurilor de consum înregistrând o scădere faţă de anul precedent.

Conform legislaţiei din România, asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor reprezintă obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României (BNR). Potrivit statutului său (Legea nr.312/2004 privind Statutul BNR), o atribuţie principală a Băncii Naţionale a României o constituie elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb. Totodată, în vederea atingerii obiectivului său fundamental, banca centrală stabileşte strategia de politică monetară şi decide asupra instrumentelor şi a procedurilor pe care le utilizează pentru implementarea politicii monetare. Conform Raportului BNR asupra inflaţiei din august 2021, nivelul ridicat al inflaţiei curente este temporar, conform prognozei realizate de BNR nivelul inflaţiei va cunoaşte o ajustare descrescătoare relativ alertă, revenind în trimestrul III 2023 în interiorul intervalului ţintei multianuală de inflaţie (2,5% ±1 pp).

Banca centrală poate utiliza în „lupta” cu inflaţia un set de instrumente de politică monetară precum: operaţiunile de piaţă monetară, facilităţile permanente acordate instituţiilor de credit şi rezervele minime obligatorii. În cazul în care inflaţia continuă să crească, principalul instrument al băncilor centrale este de a creşte brusc ratele dobânzilor şi de a le menţine ridicate pe o perioadă mai îndelungată. Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a hotărât în sedinţa din 9 noiembrie 2021 majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,75 la sută pe an, de la 1,50 la sută pe an şi păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii şi a nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi valută ale instituţiilor de credit. Oare această creştere a ratelor de dobândă va fi suficientă pentru diminuarea creşterii inflaţiei pe termen scurt sau BNR va trebui să intervină mai amplu şi să crească ratele de dobândă mai mult. Această decizie nu este una simplă deoarece creşterea ratelor de dobândă are ca efect creşterea costurilor cu finanţarea şi scăderea creşterii economice. Menţinerea stabilităţii preţurilor reprezintă obiectivul fundamental al BNR, dar acest obiectiv nu poate fi îndeplinit decât dacă politicile fiscale şi economice implementate de guvern sunt adecvate şi predictibile.

Astfel, în contextul în care în ultima perioadă datoria publică a înregistrat o creştere semnificativă (49,7% din PIB în august 2021 comparativ cu 35,3% din PIB la finalul anului 2019), iar deficitul bugetar este unul excesiv (în 2020 a fost -9,6% din PIB), întrebările care se pun sunt: Are conducerea băncii centrale (numită politic) voinţa de a folosi instrumentele legale pentru a diminua inflaţia chiar dacă aceste decizii pot afecta creşterea economică? Îi va permite guvernul (când vom avea unul cu drepturi depline) să facă acest lucru sau va interveni în implementarea politicii monetare? Având în vedere experienţa crizei din 2008, trebuie să fie evitate deciziile „populiste” cu efecte negative asupra stabilităţi financiare. De asemenea, utilizarea politicii monetare ca panaceu al problemelor structurale şi fiscale ar reprezenta, de asemenea, o abordare greşită. Incertitudinea generată de criza politică (asociată cu lipsa de măsuri imediate) amplifică efectele crizei sanitare şi a celei energetice. Din păcate, preţul îl plăteşte tot cetăţeanul deoarece puterea de cumpărare şi nivelul de trai înregistrează o scădere profundă la nivelul României, mai ales în cazul persoanelor cu venituri mici şi medii care sunt cel mai puternic afectaţi de iun nivel ridicat al inflaţiei.

Alin Andrieş este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi