Despre parcurile industriale ale Moldovei (III)

Zona metropolitană bucureşteană nu a pus în loc clustere locale de parcuri industriale instituţionalizate pe măsura dimensiunii sale, în ciuda atractivităţii pe care o exercită Capitala în privinţa implantarilor companiilor multinaţionale. Reindustrializarea relativ timpurie şi într-un timp relativ scurt, în raport cu restul României, coroborată şi cu absenţa parcurilor industriale instituţionalizate, a indus preferinţa investitorilor din domeniile industrial şi logistic de a se implanta rapid în platforme proprii sau private neinstituţionalizate, cel mai adesea construite de la zero.

Aparţia parcurilor industriale instituţionalizate a fost cumva defazată, în raport cu momentul declanşării reindustrializării zonei Capitalei. Dar şi acestea au schimbat geografia economică a zonei metropolitane bucureştene. Din această cauză, şi coroborat cu modelul metropolitan al rentei funciare, marile parcuri industriale instituţionalizate, strâns legate de economia de aglomeraţie, se localizează mai ales la periferia zonei metropolitane (în partea de vest a Bucureştiului, către Bolintin Vale – judeţul Giurgiu, în nord-vest, către Răcari – judeţul Dâmboviţa şi nord-est, către Ştefăneştii de Jos – Ilfov), dar şi la limita zonei nordice de polarizare metropolitană, în judeţele Prahova şi Dâmboviţa, spre care s-au delocalizat centre logistice importante la nivel naţional. Aici sunt localizate parcuri de mari dimensiuni: Ariceştii-Rahtivani, Bărcăneşti, Ploieşti, Brazi, Ciorani, I.L. Caragiale.

În restul României, judeţul Cluj oferă structuri mature, ce depăşesc cadrul scalar local. Aflat în interiorul ţării, Clujul nu a fost ţinta unor implantări industriale timpurii. Majoritatea marilor investiţii s-au suprapus parcurilor, ce au devenit elementele principale ale strategiei reindustrializării zonei. Cele mai importante suprafeţe sunt localizate la Jucu, Turda, Dej şi municipiul reşedinţă de judeţ. În perspectivă, vor mai fi livrări importante la Feleacu, Câmpia Turzii şi Turda.

Alte clustere, ce se manifestă la scară locală, sunt cele din proximitatea Braşovului, Sibiului şi Oradei. În curs de schiţare se află clusterele din proximitatea Timişoarei, Iaşului şi Craiovei.

Parcurile industriale din Moldova

După cum am afirmat deja, construcţia parcurilor industriale, cu sau fără titlu acordat prin Ordin al Ministrului şi Hotărâre a Guvernului, nu înseamnă automat şi aducerea prosperităţii în localitatea gazdă. Frâna mare a distanţei datorată unei infrastructuri de transport departe de a fi adecvată perioadei actuale, face ca marile investiţii industriale în Moldova să fie puţine sau să întârzie să apară. Dintre parcurile instituţionaliyate, doar două par a fi poveşti de succes: Miroslava I, Iaşi (43,44 ha) şi HIT Hemeiuş, Bacău (10,85 ha.).

Parcul industrial băcăuan HIT îşi datorează reuşita prezenţei a două firme importante: Vimercati East Europe (aproximativ 700 de salariaţi şi o cifră de afaceri de 280 milioane de lei, în 2020) şi Techostamp Triulzi East Europe (311 salariaţi şi o cifră de afaceri de 84 milioane de lei, în 2020).

Când spunem Parcul Industrial Miroslava 1, cei mai mulţi dintre noi se gândesc la gigantul industrial al Iaşului – compania multinaţională Borg Warner (peste 2200 de salariaţi şi o cifră de afaceri de 1,8 miliarde de lei, în 2020), acea firmă care a înlocuit Delphi Diesel Systems. Însă, din punctul de vedere oficial, localizarea acestei companii în parcul industrial nu e corectă. Deşi poate fi lesne asimilată parcului industrial, compania industrială s-a localizat în acest loc înaintea apariţiei acestei structuri. Parcul Miroslava 1 a fost construit în imediata vecinătate a clădirilor Delphi, împrumutând, pare-se, ceva din bună imagine de marcă a companiei. Împreună cu platforma Borg Warner (peste 16 ha), suprafaţa parcului industrial Miroslava I ar depăşi 63 ha. În afara acestei vecinătăţi, restul chiriaşilor (aproximativ 20 la ora actuală) sunt firme mai modeste dimensional delocalizate din Iaşi şi din câteva comune ale aglomeraţiei urbane ieşene. Cele mai sonore nume sunt Inovalabel: (143 de salariaţi şi o cifră de afaceri de 45 milioane lei), Electra (73 de salariaţi şi o cifră de afaceri de 16 milioane lei), EMS Electra (49 de salariaţi şi o cifră de afaceri de 13 milioane lei) sau TOP Master LTD (20 de salariaţi şi o cifră de afaceri de 11 milioane lei). Alături de aceste delocalizări ale activităţilor productive, există şi depozite ale unor firme importante ce-şi au sediul social în Iaşi sau în alte oraşe din ţară (Fiterman Pharma, Fildas Trading, Farmexim).

În restul Moldovei, parcurile industriale instituţionalizate par a fi mai degrabă inutile. Electrominig din Botoşani şi Parcul industrial Galaţi au acte, dar nu au cine ştie ce chiriaşi. Prea bine nu stau nici parcurile localizate în Salcea, Siret sau Piatra Neamţ.

În afara parcurilor industriale instituţionalizate, există în judeţele Moldovei şi un număr important de platforme industriale şi logistice asimilabile parcurilor industriale – platforme industriale mai vechi, dar renovate sau parţial renovate, parcuri industriale şi logistice private, platforme industriale noi dezvoltate de către diverse companii, centrele logistice ale marilor retaileri şi ale companiilor de bricolaj. În unele cazuri, aceste structuri sunt relativ active: Uzinele Textile din Botoşani, Solo, Tehnoton, BMT-Grenzebach (Iaşi), RIFIL Nord (Neamţ), Barrier (Bacău), Zona Liberă (Galaţi) sau Electric (Focşani).Unele platforme industriale ce au deservit întreprinderi de mari dimensiuni devenite între timp istorie sunt atât de degradate, încât nu pot fi asimilate parcurilor industriale: CUG Iaşi, platforma de la Borzeşti, cea mai mare parte a platformei de la Săvineşti.

CLICK AICI pentru a mări harta

Două parcuri instituţionalizate se află în stadiu de amenajare, ambele în proximitatea Iaşului: Miroslava II (25,2 ha) şi Leţcani (18,6 ha).Viitorul pare ceva mai luminos. Există un număr relativ important de parcuri industriale aflate în stadii incipiente – proiect sau doar la nivel de intenţie: Holboca, Parcul Industrial Tehnopolis, Zinan, Paşcani (judeţul Iaşi), Bucecea (judeţul Botoşani), Bacău Sud.

Acest inventar demonstrează că zestrea capacităţilor industriale moderne ale Moldovei e săracă. Chiar dacă am asista la o mişcare de refugiere a companiilor ucrainene (puţin probabilă!) în România, cu puţine excepţii (cazul Iaşului şi al Bacăului), zonele urbane funcţionale ale Moldovei sunt nepregătite pentru a primi astfel de implantări.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi