Despre relaţia cu alegătorii

Noţiunea de "candidat manciurian" intrigă încă multă lume din spaţiul anglofon, unde a fost introdusă de scriitorul Richard Condon, prin intermediul celebrului său roman, The Manchurian Candidate, şi consacrată ulterior în ecranizările succesive ale poveştii, aparţinând "laboratoarelor" infatigabile de la Hollywood. Nimeni nu prea ştie ce înseamnă acest lucru. Dacă ar fi să acceptăm sugestia prozatorului însuşi, sintagma se referă la spălarea creierului unui politician, până la limita transformării lui într-un robot fără personalitate (capabil de asasinat în numele ideologiilor extremiste, precum, bunăoară, cea comunistă!). Limba engleză propriu-zisă l-a adoptat însă ceva mai specializat. În dicţionarele americane noi, "candidatul manciurian" este omul politic abil, care susţine public o anumită filozofie administrativă, necesară obţinerii voturilor de accedere într-o funcţie oarecare, pentru ca, apoi, intrat în exerciţiul puterii, să practice filozofia exact opusă. Prin urmare, pentru mine, personal, "candidatul manciurian" rămâne candidatul fals, masca electorală fermecătoare a unei realităţi politice total diferite, cu efecte cel puţin tulburătoare asupra electorilor, în viitorul apropiat ori mai îndepărtat. Zilele trecute am descoperit că până şi această "hermeneutică" poate avea nuanţele ei, în egală măsură, surprinzătoare. Să mă explic!

Citesc, absolut întâmplător, pe un site de ştiri naţionale, că, la ultimele alegeri locale, în târguşorul montan Z, de pe inubliabele plaiuri bucovinene, Moni Păstrugă e dat, de toate sondajele posibile, favorit în cursa "adjudecării" fotoliului de primar. Păi, Moni mi-a fost coleg de facultate, mi-am zis! Ştiam că predă engleza la un (foarte bun) liceu din urbea respectivă, dar habar n-aveam că se apucase şi de politică. Mai ales la acest nivel. Fac rost de telefonul împricinatului şi îl sun, un pic emoţionat, desigur. Omul s-a bucurat enorm, mi s-a părut, auzind cine sunt. Crezuse că-l apelau ("iarăşi"!) "ăia din presă", pentru vreo declaraţie belicoasă la adresa celorlalţi "maimuţoi ahtiaţi de primărie", şi răspunsese cu un ton grav. L-am felicitat sincer. Mi-l aminteam ca pe un băiat cinstit şi muncitor, cam repezit, ce-i drept, uşor lipsit de sensibilitate diplomatică, dar, repet, altfel onest şi harnic. "E nevoie de oameni corecţi în politică!" am constatat eu cu un anume optimism. "Nu sunt în politică!" a replicat imediat Moni. "Candidezi independent?" am întrebat. "Da, vin din afara sistemului. Nu am făcut administraţie până acum, mă consider, în întregime, diletant în ale puterii. Notorietatea mea în oraş provine strict din activitatea didactică şi dintr-o tabletă scriitoricească săptămânală, pe care o realizez de mulţi ani pentru un ziar regional."

"Hm, interesant!" am observat întrucâtva deconcertat. "Şi nu te îngrijorează debutul într-un spaţiu pe care nu-l cunoşti?" "Deloc, dragul meu! Pentru că nu intenţionez să debutez în el!" a precizat Păstrugă, lăsându-mă mut de nedumerire pentru câteva secunde. Apoi a revenit: "Ne cunoaştem de ani buni, Codrine. Chiar dacă nu ne-am mai întâlnit, am rămas cu o imagine pozitivă despre amiciţia noastră din studenţie. Prin urmare, nu pot să te mint. Îţi voi spune adevărul gol-goluţ. Am candidat cu un scop precis. Bănuiam că, pe fondul degradării ideii de politician în România contemporană, voi avea succes electoral în postura mea anti-sistemică, aşa-zicând. Sondajele confirmă prezumţia. Se pare că ar trebui să câştig cu vreo 70% din voturi. Las aşadar evenimentele să curgă fix până în ultima zi de campanie, când am programat un mare miting electoral. Ei bine, acolo se vor dezlănţui forţele infernului asupra celor prezenţi – mulţi, extrem de mulţi, sunt convins! Le voi striga, plin de încrâncenare, că mă retrag din cursă! Iar acest lucru li se datorează doar lor! Reprezentaţi, dobitocilor, voi zbiera precum un apucat, trei clase de electori defazaţi. Prima, cea mai mare, o formaţi voi, cei adunaţi aici, care mă votaţi pe mine, deoarece am răsărit din afara mecanismelor politice şi asta, chipurile, m-ar califica, în ochii voştri ceţoşi, să devin primar…" Nu reuşeam nici să respir, darămite să rostesc ceva.

Moni a continuat: "Sunteţi nişte idioţi trişti şi vă dispreţuiesc. A doua categorie, mai mică, este alcătuită din efectivele de partid. Despre boii ăştia nici nu mai vorbesc, sunt nişte animale dresate. Îi detest. În fine, un grupuscul îl constituie tranzacţionalii, pramatiile care-şi vând votul pentru o stacană de ulei. Pe ei îi urăsc pur şi simplu… Pe toţi vă urăsc în fond şi de aceea refuz să mai candidez! În plus, vă ofer o informaţie gratis, nătărăilor: tocmai aţi intrat în istorie, întrucât candidaţi respinşi de electorat s-au văzut cu duimul de-a lungul vremii, însă electorat respins de candidat, niciodată!" |sta da, candidat manciurian, mi-am zis. Ar putea să scrie un roman mai tare decât al lui Condon. Dacă va scăpa cu viaţă de la miting, bineînţeles!

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi