Despre sistemele financiare

Studiile de specialitate au arătat că nivelul dezvoltării sectorului bancar şi a pieţelor de capital are un impact pozitiv asupra creşterii economice, deoarece sistemele financiare cu sisteme bancare şi pieţe de capital mai dezvoltate vor finanţa mai uşor investiţiile reale. Mărimea diferitelor componente ale sistemului financiar, precum sistemul bancar, piaţa financiară sau fondurile de investiţii constituie indicatori semnificativi ai dezvoltării financiare. România înregistrează cel mai scăzut grad al intermedierii financiare din UE, atât din perspectiva ponderii creditelor acordate în PIB – aproximativ 26%, mai redus de peste 3 ori comparativ cu media europeană 85%, cât şi ca pondere a activelor în PIB – aproximativ 47%. Acest nivel redus de dezvoltare afectează negativ atât accesul populaţiei şi a firmelor la finanţare, cât şi costurile la care acestea se finanţează.

Relaţia dintre sistemul financiar şi nivelul de dezvoltare a economiei este bi-direcţională în sensul că băncile, pieţele financiare şi ceilalţi intermediari financiari devin mai activi şi mai eficienţi, cu cât ţara devine mai dezvoltată. Odată cu creşterea veniturilor populaţiei se dezvoltă de asemenea şi sectorul financiar, mai ales pieţele financiare. În ţările cu venituri per capita ridicate, piaţa financiară devine mai eficientă şi mai atractivă pentru populaţie comparativ cu sistemul bancar, de aceea sistemul financiar în aceste ţări tinde să fie mai mult un sistem bazat pe pieţe financiare.

Ţările cu o protecţie ridicată a drepturilor acţionarilor (în general bazate pe dreptul cutumiar – common law, precum Marea Britanie) şi standarde de contabilitate bine definite tind să se bazeze mai mult pe piaţa financiară. În timp ce ţările ce au un sistem juridic specific dreptului civil (civil law) precum Franţa sau România tind să aibă sisteme financiare bazate pe intermediarii financiari. În sisteme bazate pe intermediari financiari ca cele din Germania şi Japonia, băncile joacă un rol major în mobilizarea economiilor, alocarea capitalurilor, supravegherea deciziei de investire a corporaţiilor şi în furnizarea de produse pentru managementul riscurilor. În sistemele bazate pe pieţe, ca cele din SUA şi Marea Britanie, piaţa financiară, alături de sistemul bancar, facilitează transferul economiilor societăţii către companii. Economiştii au dezbătut îndelung avantajele şi dezavantajele sistemelor financiare bazate pe bănci, faţă de cele bazate pe pieţe. În favoarea sistemului financiar bazat pe bănci sunt formulate următoarele argumente: mobilizare mai eficientă a capitalurilor şi gestionarea foarte bună a riscurilor determină o eficienţă sporită a investiţiilor, ceea ce poate duce la creştere economică. Adepţii sistemului bazat pe pieţe financiare îşi fundamentează decizia pe următoarele argumente: o piaţă de capital competitivă joacă un rol important în transmiterea semnalelor informaţionale către investitori, cu beneficii mari pentru finanţarea întreprinderilor şi performanţa economică; se profită mai uşor de informaţiile de pe o piaţă lichidă, cu un volum mare al tranzacţiilor; riscurile financiare sunt mai uşor acoperit şi poate exista compensare managerială pentru firmele performante.

În ultimele decenii, în statele dezvoltate se desfăşoară o adevărată „revoluţie financiară” bazată pe inovaţie şi pe o diversificare extraordinară a instrumentelor financiare şi a serviciilor de investiţii. În toate aceste state, activitatea tradiţională a băncilor de a atrage depozite şi de a acorda împrumuturi se află în declin, ca expresie a procesului de dezintermediere financiară. Procesul de dezintermediere se datorează mai multor cauze, precum: îndreptarea într-o mai mare măsură a economiilor populaţiei spre fondurile mutuale şi fondurile monetare şi ieftinirea mobilizării resurselor de pe pieţele de capital de către agenţii deficitari, comparativ cu creditele bancare. Ieftinirea atragerii fondurilor necesare investiţiilor reale se datorează dezvoltării noilor tehnologii care au generat creşterea concurenţei în furnizarea de servicii financiare datorită apariţiei de noi jucători precum companiile FinTech.

De asemenea, în ultimele decenii la nivel european a avut loc un amplu proces de restructurare şi consolidare a sistemelor bancare mai ales prin numeroase operaţiuni de achiziţie şi fuziune. Principalii factori care au stau la baza deciziei de restructurare sunt reprezentaţi de: progresele tehnologice, globalizarea pieţelor financiare, crearea unei uniuni economice, adoptarea monedei unice, dereglementarea, apariţia inovaţiilor financiare, îmbunătăţirea eficienţei şi maximizarea profiturilor. Într-un studiu recent¹, analiza impactului operaţiunilor de restructurare asupra dezvoltării financiare şi creşterii economice a reliefat faptul că fuziunile şi achiziţiile bancare determină pe termen lung o creştere eficienţei instituţiilor financiare şi a accesului la servicii financiare pentru populaţie şi firme.

¹ Andrieş A.M., Cazan S., Sprincean N. (2022) The Nexus between Bank M&As and Financial Development, Romanian Journal of Economic Forecasting, 25(2), 5-28

Alin Andrieş este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi