Actualul context național și european legat de implementarea PNRR a impus necesitatea ca întreg cadrul normativ aplicabil controlului financiar public să fie revizuit. Această revizuire vizează mai ales atribuțiile autorităților fiscale (organe de inspecție fiscală, organe de control antifraudă și organe responsabile cu verificarea situației fiscale personale), urmărindu-se ferm consolidarea capacității instituționale a structurilor de control fiscal, de a preveni frauda și evaziunea fiscală, identificând la momentul oportun și în mod punctual riscurile fiscale majore (cf. Notă de fundamentare a OUG nr. 188/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind CPF și pentru modificarea OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF (…), https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2022/12/NF-121.pdf).

Înainte de a trece la prezentarea pe scurt a noilor reglementări privind exercitarea acestui tip de control, să vedem cum se prezintă rezultatele activității de antifraudă fiscală (desfășurată pe baza normelor ”vechi”) într-un trimestru fără pandemie (III/2022), față de unul situat în plină pandemie (III/2021). Sursa utilizată de noi aici o constituie Buletinul statistic fiscal No. 3/2022, elaborat de ANAF (https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii_R/Buletin_statistic_fiscal3_2022.pdf). Observăm mai întâi că numărul controalelor efectuate a crescut cu 17,2% (8680 față de 7408), ca și numărul amenzilor aplicate – creștere cu 25,1% (4992 față de 3990).

Aici e important de spus și că valoarea amenzilor aplicate (în mil. lei) a crescut cu 24,2% (30,8 față de 24,8). De asemenea, a crescut valoarea confiscărilor de bunuri şi sume bănești (mil. lei) de 4,79 ori (5,9 mil. lei față de 1,2 mil. lei). Numărul suspendărilor de activitate a crescut foarte puțin (de la 114 la 122), iar numărul sesizărilor penale s-a diminuat de la 67 la 50. În scădere se prezintă și valoarea prejudiciului stabilit aferent sesizărilor penale (mil. lei) – de la 183,5 la 160,7, ca și valoarea măsurilor asigurătorii (mil. lei), de 74,2 la 35,7. Oprindu-ne și asupra unor indicatori specifici ai activității de antifraudă fiscală, observăm că a scăzut ponderea valorii actelor de sesizare cu prejudiciu mai mare de 1 mil. lei în total valoare prejudiciu aferent actelor de sesizare înaintate organelor de urmărire penală, de la 95,51% la 91,44%.

De asemenea, a scăzut ponderea proceselor-verbale în care sunt consemnate implicaţii fiscale/prejudicii, de la 98,63% la 95,74%. Simțitor s-a diminuat și ponderea numărului de sancţiuni contravenţionale principale (amenzi și avertismente) aplicate pentru nerespectarea prevederilor OUG nr. 28/1999 (regimul aparatelor de marcat electronice fiscale) în total număr sancţiuni contravenţionale principale aplicate de către DGAF – de la 28,33% la 45,96%. Evident, indicatorii cantitativi nu reflectă întrutotul performanța activității DGAF. Dar faptul că recent s-au adus completări/modificări normelor care reglementează această activitate, pare a spune că decidentul dorește o majorare semnificativă a acestora. Întrucâtva curioși, să vedem ce aduce nou OUG nr. 188/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind CPF și pentru modificarea OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF (…), publicată cu trei zile înainte de Anul Nou (M. Of. nr. 1272/29 decembrie 2022.

Între altele, Legea nr. 207/2015 privind CPF, când e vorba de Competența, obiectul și regulile de efectuare a controlului antifraudă, stipulează (Art. 136): ”(1) Controlul antifraudă se efectuează de către funcționarii publici din cadrul DGAF, pe întreg teritoriul țării în baza analizei de risc. Aceștia sunt denumiți, în sensul prezentului capitol, organe de control antifraudă fiscală. (2) Controlul antifraudă are ca obiect prevenirea și combaterea fraudei și evaziunii fiscale. Organele de control antifraudă fiscală exercită activități de control operativ, fără informarea prealabilă a contribuabilului/plătitorului cu privire la efectuarea controlului.” (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/263291). După ce se indică anumite excepții (situațiile care nu presupun analize de risc), urmează Regulile privind controlul antifraudă (Art. 137): ”(1) În exercitarea atribuțiilor ce le revin, organele de control antifraudă fiscală au drepturile prevăzute la art. 6 de OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea ANAF (…). (2) La începerea controlului antifraudă, organele de control antifraudă fiscală sunt obligate să se legitimeze. (3) Ori de câte ori controlul antifraudă se efectuează în spațiile de lucru ale contribuabilului/plătitorului, controlul se consemnează în registrul unic de control. (4) Pe durata controlului antifraudă, contribuabilul/plătitorul are următoarele drepturi: a) de a solicita legitimarea organelor de control antifraudă fiscală care efectuează acțiunea de control antifraudă; b) de a beneficia de asistență de specialitate; c) de a fi informat pe parcursul desfășurării controlului antifraudă asupra constatărilor efectuate; d) ca activitatea sa să fie cât mai puțin afectată pe timpul desfășurării controlului antifraudă; f) de a primi dovada scrisă în cazul reținerii unor documente ca urmare a activității de control antifraud (…).” (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/263291).

Foarte important și pentru cei supuși controlului, conform Art. 137¹, alin. (1), ”La finalizarea controlului antifraudă se încheie proces-verbal de control. Un exemplar al procesului-verbal de control se comunică contribuabilului/plătitorului.” Pentru că am amintit că OUG nr. 188 din 28 decembrie 2022 modifică și OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF (…), să spunem că Art. 3, alin. (1) capătă următorul cuprins: „(1) În cadrul ANAF se înfiinţează Direcţia generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de prevenire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală.”

Mult mai extins ne apare acum Art. 6, alin. (2), care cuprinde toate drepturile inspectorilor antifraudă în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin. Oricum, ceea ce sesizăm noi este faptul că acestea nu diferă foarte mult față de cele reglementate în trecutul apropiat pentru comisarii Gărzii financiare. Poate, cu excepția aceleia (regăsită la lit. ”t”) potrivit căreia acum inspectorii antifraudă au dreptul ”să constituie şi să utilizeze baze de date, inclusiv ale altor instituţii publice sau persoane juridice de drept public, necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege”. Însă, evident, aici lucrurile țin de progresul IT, iar pe de altă parte, de implementarea legislației Uniunii Europene în sistemul fiscal național.