Iaşul are nevoie de noi obsesii

La Iaşi au păşit în ultimele două săptămâni cei mai influenţi lideri politici din România – actualul premier Nicolae Ciucă şi viitorul premier Marcel Ciolacu. Şefii partidelor care formează coaliţia de guvernare, totodată cei care îşi pun ultima semnătură pe alocarea miliardelor în teritoriu.

Mulţi ani după 90, vizita la Iaşi a unui premier sau a unui lider politic cu pârghii în executiv devenea timp de o săptămână principalul eveniment pe agenda locală. Presa făcea inventarul obiectivelor din judeţ care trebuie finanţate de la buget, societatea civilă chema la proteste, organizaţiile de pensionari sau ligile studenţeşti afiliate politic îndemnau la contra-manifestaţii. Politicienii locali se întreceau în promisiuni sau declaraţii războinice, angajaţii Salubris făceau concurs de măturat pe drumul pe care urma să se plimbe şeful de la Bucureşti.

Peregrinările lui Ciucă şi Ciolacu prin târg au trecut aproape neobservate. Presa le-a tratat succint la „şi altele”, comunitatea locală n-a avut nici o tresărire. A lipsit tensiunea care însoţea alaiul cu „aer civilizator” din Capitală. Şi e bine că a lipsit. Iaşul s-a debarasat  în ultimii ani (nu total) de atitudinea provincială a covorului roşu şi a cerşitului cu mâna întinsă. Şi chiar mai mult de atât. Dacă aruncăm o privire pe programul premierului Ciucă observăm că şeful guvernului a inspectat sau tăiat panglici la investiţii pentru care Bucureştiul nu-şi poate aroga merite, ci poate recunoştinţă. Ciolacu s-a întâlnit cu pesedişti locali, apoi a băut o cafea pe pietonal, aproape nebăgat în seamă. În ambele cazuri, a persistat senzaţia că cei doi „oameni de stat” s-au simţit privilegiaţi că au fost invitaţi şi toleraţi la Iaşi. Până nu demult era invers.

În ultimă instanţă, pentru ce să întindem mâna la Ciucă şi Ciolacu? Cele trei obsesii locale – aeroportul, autostrăzile şi spitalul regional – s-au rezolvat sau cel puţin au un grafic bătut în cuie. Cine îşi imagina în urmă cu zece ani că Iaşul va deveni al doilea cel mai mare hub aerian regional din România? Sau că Autostrada A8 va fi un obiectiv strategic asumat transpartinic, ba chiar cu finanţare asigurată pe două tronsoane? De A7 nici nu se discuta la începutul deceniului trecut şi în curând se va turna asfalt pe la Paşcani. La fel cum în toamnă e stabilită prima lopată la Spitalul Regional din Iaşi. Sigur, va mai curge multă apă pe Bahlui până când A8 şi SRU vor fi gata, dar acum ştim că obsesiile noastre au devenit şi obsesiile Bucureştiului, indiferent cine va fi la guvernare în următorul deceniu. În decurs de zece ani, presiunea publică a transformat nişte himere în investiţii tangibile.

Iaşul trebuie să-şi dezvolte acum alte obsesii, cu un orizont spre anii '40. E timpul ca societatea civilă, comunitatea locală, mediul universitar şi de business, leadershipul politic şi administrativ să dezbată şi să schiţeze o nouă foaie de parcurs. Un „to do list” cu obiective strategice pentru judeţ şi regiune cu care să le facem „capul calendar” premierilor ce vor călca la Iaşi în următoarea decadă. Ideal, o viziune de dezvoltare, cu investiţii publice majore, pentru care este esenţial sprijinul financiar de la bugetul de stat. Săli de sport, drumuri spre aeroport sau şosele de centură ne putem face şi singuri. Sau ar trebui să putem.