Inclusiv astăzi, constatăm că se află ”în lucru, stadiu – la comisiile permanente ale Senatului” o inițiativă care vizează ”modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi” (https://senat.ro/legis/lista.aspx?nr_clsâL137&an_clsâ2017). Textul normativ, în forma votată de Camera Deputaților, este axat pe două probleme: cea legată de îndrumare/prevenție, dar și una menită să prevină abuzurile auditorilor.

Dacă s-ar adopta respectiva lege, am avea de-a face efectiv cu abilitarea instituției pentru efectuarea de ”consiliere metodologică asupra modului de formare, administrare şi utilizare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public în conformitate cu principiile legalităţii, clarităţii, coerenţei, stabilităţii şi predictibilităţii.” (http://www.camera-deputatilor.ro/pls/proiecte/docs/2017/cd155_17.pdf). În concret, entităţile publice ar putea solicita Camerelor de Conturi informaţii, precizări metodologice ori clarificări, la care trebuie să li se răspundă în scris, transmițându-li-se o opinie, în termen de 30 de zile. Asemenea opinii, dacă nemulțumesc solicitantul, ar putea fi contestate (motivat) în termen de 10 zile de la primirea lor, ca apoi o instanţă judecătorească specializată să se pronunţe asupra acestora, tot în termen de 10 zile (de la data înregistrării), menţinând ori anulând – în tot sau în parte – opinia atacată.

Aici, Consiliul legislativ, în avizul emis, subliniază că stabilirea sarcinii de a oferi cu regularitate consultanță celor interesați ”nu cadrează cu rolul constituțional al acestei instituții, diminuându-i funcția principală, aceea de control. Potrivit dispozițiilor constituționale, Curtea de Conturi nu oferă interpretări ale legislației (…), ci verifică respectarea/aplicarea legii de către entitățile controlate/auditate în cheltuirea banilor publici.” (https://senat.ro/legis/PDF/2017/17L137LG.pdf). În ce privește eventualele situații de încălcare – cu vinovăție – de către auditorii publici externi a îndatoririlor de serviciu, depăşirea mandatului etc., se legiferează posibilitatea ca instituția angajatoare (Curtea de Conturi) să se îndrepte împotriva acestora pentru recuperarea prejudiciilor.

Aceasta în contextul în care ”Orice persoană/entitate auditată care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act emis de Curtea de Conturi în urma acţiunii de audit, se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, solicitând anularea acestuia. (..) În cazul în care acţiunea se admite şi actul emis este anulat în tot sau în parte ca fiind neîntemeiat şi/sau nelegal, Curtea de Conturi va răspunde pentru prejudiciile cauzate entităţii auditate (…)” (http://www.camera-deputatilor.ro/pls/proiecte/docs/2017/cd155_17.pdf). Observăm că același Consiliu legislativ, prin avizul formulat, atrage atenția că ”angajarea răspunderii auditorilor publici externi, în formele menționate, se poate face și în baza legislației actuale”.

Este interesant de urmărit acest demers legislativ, sub aspectul finalității, cu atât mai mult cu cât o altă lege, ce conținea unele prevederi asemănătoare, a picat în integralitatea sa la Curtea Constituțională. Iar atunci când o lege este declarată neconstituțională în ansamblul său înainte de promulgare, atrage automat încetarea procesului legislativ în legătură cu aceasta. Un alt proiect de lege, adoptat tacit de Camera Deputatilor (ca urmare a depășirii termenului de 45 de zile, potrivit art.75 alin. 2 teza a III-a din Constituție), urmărește și acesta completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, în materie de consultanță. Dar de data aceasta este vorba despre consultanța care ar urma să fie efectuată de personalul Curții de Conturi în beneficiul Parlamentului. Proiectul se află ”în lucru, stadiu – la comisiile permanente ale Senatului” (https://senat.ro/legis/lista.aspx?nr_clsâL674&an_clsâ2020).

Completarea constă în introducerea unui nou articol, care ar face ca instituția în discuție să poată contribui nemijlocit la „evaluarea politicilor publice de către Parlament”, inclusiv prin recurgerea la „asistenţa societăţilor specializate sau a experţilor autorizaţi, încheind contracte cu aceştia pentru realizarea unor activităţi.” (https://senat.ro/legis/PDF/2020/20L674FC.pdf). Toate acestea ar urma să aibă loc în contextul înfiinţării unor subcomisii permanente, însărcinate cu monitorizarea utilizării fondurilor publice şi evaluarea politicilor publice, subcomisii parte a Comisiilor de buget, finanţe şi bănci. Asistența parlamentară încredință ar presupune pentru structurile Curții de Conturi următoarele: ”a) obligația de a răspunde cererilor de asistenţă formulate de preşedinţii subcomisiilor pentru evaluarea politicilor publice; b) desfășurarea oricărei investigații solicitate de subcomisiile parlamentare privind gestionarea resurselor financiare de către entităţile publice (…).” (https://senat.ro/legis/PDF/2020/20L674FC.pdf).

Remarcăm că au fost obținute avizele necesare din partea Consiliului Legislativ, Consiliului Economic şi Social, Guvernului și Comisiei pentru administraţie publică. La data de 24 martie a.c., Executivul transmitea Camerei superioare observații de genul: ”reconsiderarea rolului acestei autorități, prin transformarea Curții de Conturi într-un organism care are ca misiune asistența parlamentară, nu corespunde cu rolul constituțional al acesteia (…). Se încalcă autonomia Curții de Conturi prin obligarea acesteia la a răspunde cererilor de asistență formulate de președinții subcomisiilor pentru evaluarea politicilor publice, precum și desfășurarea oricărei investigații solicitate de subcomisiile parlamentare privind gestionarea resurselor financiare de către entități (…). Prin urmare, în raport de rolul subcomisiilor parlamentare, acestea nu pot stabili sarcini, responsabilități și obiective de verificat în sarcina Curții de Conturi, ci numai plenul Camerei Deputaților sau al Senatului.

Cu atât mai mult, Curtea de Conturi nu poate desfășura investigații la solicitarea unei subcomisii parlamentare (…).” (Punct de vedere referitor la proiectul de Lege pentru completarea Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, https://senat.ro/legis/PDF/2020/20L674PV.pdf). Consiliul legislativ, fără a se pronunța asupra oportunităţii soluţiilor legislative preconizate, este tăios și direct, observând din start că proiectul de lege nu este în acord cu textul constituțional. Spune ad litteram: ”Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Or, misiunea de asistenţă parlamentară la evaluarea politicilor publice de către Parlament, preconizată a fi reglementată, nu se circumscrie competenţelor constituţionale ale Curţii de Conturi.” (https://senat.ro/legis/PDF/2020/20L674LG.pdf).

Multiplele vicii de constituționalitate observate vis-a-vis de textele normative menționate, noi referindu-ne aici doar la o parte dintre acestea, fac puțin probabilă adoptarea proiectelor în forma care au trecut de prima Cameră. Lucru important, acestea aparținând categoriei legi organice, prima Cameră sesizată este Camera Deputaţilor (cf. Legii fundamentale, art. 73 alin. 3, lit. 1 și art. 75, alin. 1). Drept urmare, așa cum evoluează procesul legislativ, Instituția supremă de audit nu își va extinde foarte repede activitatea către zona activităților de consiliere/consultanță, chiar dacă inițiatorii schimbărilor întrezăresc și anumite avantaje derivând din acestea. 

Notă: Articolul nu angajează nici într-un fel instituțiile/asociațiile la care autorul este afiliat. 

.