Ion Ionescu de Brad şi Costache Negruzzi, primii directori ai Statisticii în Moldova

Cu acest prilej, reamintim contribuţiile unor savanţi români în domeniul statisticii oficiale şi/ sau academice: întemeietorii Dionisie Pop Marţian şi Ion Ionescu de la Brad, Leonida Colescu, Dimitrie Gusti, Sabin Manuilă, Anton Golopenţia, Constantin Ionescu, Nicolae Georgescu-Röegen, Gheorghe Mihoc, Mircea Biji, Octav Onicescu, Ludovic Tovissi, Tudorel Andrei. Până la crearea Direcţiei de Statistică Generală a Statului, în Principatele Unite au funcţionat două oficii de statistică. Direcţia de Statistică din Moldova a fost condusă succesiv de către Ion Ionescu de la Brad şi Costache Negruzzi.

***

Întemeietor al ştiinţelor agricole din România, economist cu contribuţii notabile în contabilitatea societăţilor agricole, statistician – primul director al Direcţiei de Statistică din Moldova, Ion Ionescu de la Brad s-a născut la Roman, pe data de 24 iunie 1818. Primii ani de şcoală îi urmează în oraşul Roman, unde învaţă româneşte şi greceşte, apoi a continuat cu gimnaziul la Şcoala „Trei Ierarhi” din Iaşi (1832-1835), fiind remarcat de Gheorghe Asachi. Ulterior, la recomandările lui Asachi a fost admis ca student la Academia Mihăileană din Iaşi. Domnitorul Mihail Sturdza l-a remarcat şi i-a finanţat o bursă de studii în Franţa, unde a studiat ştiinţele agricole şi economia politică. Referindu-se la activitatea sa ştiinţifică, economistul Ghe. Zane scria: „Deşi a predat pare-se numai discipline agronomice, activitatea lui publicistică, precum şi acţiunea lui social-politică arată un om de o pregătire economică specială pentru timpul său” (Ghe. Zane, în Studii, Bucureşti, 1980, p. 109). Savantul născut pe meleaguri moldovene a pus bazele primelor cursuri de agronomie la Academia Mihăileană în 1842. A înfiinţat şi condus Jurnalul de agricultură în perioada 1857-1859. A fost un consilier apropiat al domnitorului Al.I. Cuza, care l-a numit inspector general de agricultură, însărcinat cu controlul aplicării Legii Rurale, din 1864 până în 1869. 

În domeniul statisticii, Ion Ionescu se distinge prin organizarea şi conducerea recensământului din 1859-1860 şi prin lucrarea Povăţuiri pentru catagrafia Moldovei precedate de oarecare elemente de statistică, apărută la Tipografia Buciumul Moldovei, Iaşi, 1859. Inspirat de lucrările lui Dimitrie Cantermir şi Nicolae Şuţu, Ion Ionescu a desfăşurat cercetări monografice în judeţele Dorohoi, Mehedinţi şi Putna, pe baza datelor statistice obţinute şi valorificate din Recensământul din perioada 1859-1960, pe care l-a organizat şi condus, precum şi din arhivele comunelor, plaselor şi judeţelor. Pentru realizarea monografiilor sale, a practicat metoda observaţiei la faţa locului, completată cu observaţii rezultate din discuţiile cu notabilii comunităţilor, cu producătorii agricoli şi cu ţăranii. Sesizând legătura statisticii cu economia politică, Ion Ionescu de la Brad considera că statistica este necesară pentru „…a verifica prin ridicarea faptelor săvârşite dreptatea deducţiilor speculative şi sintetice…, a dobândi o masă de fapte bine observate, după care se aşează urmând calea analitică, legile generale, expresia faptelor statistice şi universale”.

Ion Ionescu de la Brad a fost delegat să reprezinte ţara la Congresul Internaţional de Statistică de la Haga, 4-11 septembrie 1869, şi a fost ales membru al Societăţii de Statistică de la Londra. Încheiem portretul statisticianului Ion Ionescu de la Brad cu un scurt extras privind viziunea sa legată de administrarea treburilor publice: „…Ori încotro aruncăm ochii vedem fapte sociale de constatat şi măsuri de luat de către administratorul, legiuitorul şi omul de stat… pentru binele ţării, …pentru îmbunătăţirea tuturor ramurilor de producţie, a tuturor serviciilor comunale, judeţene şi generale ale statului” (Ion Ionescu de la Brad, Agricultura română din judeţul Mehedinţi, pp. 19-20, apud. I. Lungu, Al. Nicolau, „Ion Ionescu de la Brad. Viaţa şi activitatea”, în vol. omagial Ion Ionescu de la Brad. Aniversarea a 150 de ani de la naştere, Bacău, 1968).

***

Despre Constantin (Costache) Negruzzi (1808-1868), patronul spiritual al liceului cu acelaşi nume din Iaşi, se cunoaşte că a fost primul mare prozator român, traducător şi om politic, dar mai puţin despre faptul că a îndeplinit şi funcţiuni în statistica oficială. În 1840 Negruzzi devine primarul Iaşului (prezidentul Eforiei orăşeneşti, cf. lui Eugen Lovinescu), an în care apare şi Dacia Literară, în care s-a publicat nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanu. La Casa Memorială „Costache Negruzzi” din localitatea Hermeziu, comuna Trifeşti, nu există nicio referire la contribuţia sa la întemeierea statisticii oficiale în România.

În anul 1839, Costache Negruzzi a fost însărcinat cu lucrările catagrafiei, cutreierând luni de zile satele Moldovei. Apoi, prozatorul a fost al doilea director al Statisticii din Moldova, în perioada 1860-1861. Conform lui C.Em. Krupenschi, după Unirea Principatelor, Negruzzi a exercitat funcţia de director al Oficiului Statistic pentru Moldova, din 20 octombrie 1860 până la 1 iulie 1861, deşi dintr-o notiţă din Tribuna Română (25 februarie 1860) reiese că ocupa acest post de prin februarie 1860. Din această epocă datează şi cele patru scrisori către Ion Ionescu de la Brad, republicate de Krupenschi în Convorbiri Literare XXXV, 1901, p. 608 (cf. Eugen Lovinescu). Costache Negruzzi şi-a pus semnătura pe Raportul cu datele finale (1861) ale primului Recensământ al populaţiei realizat în Moldova, după unirea acesteia cu Ţara Românească (1859-1860).

Cu gândul la aceşti contributori moldoveni la întemeierea statisticii oficiale în România, desfăşurăm procesul de colectare a datelor de la Recensământul General Agricol – runda 2020 şi pregătim Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor – runda 2021, care se va desfăşura propriu-zis anul viitor.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi