La vremuri noi, supraoameni noi: supereroi români care merită măcar câte un Oscar!

* La sfârşitul săptămânii se decernează Premiile Oscar, aşadar cinematografia e din nou în actualitate. Românul s-a născut poet, însă pe la noi au început să se nască şi cineaşti; unii au primit premii importante, dar cei mai mulţi dintre ei încă mai bat la porţile afirmării / nu bat, ca să nu trezească pe careva / dorm în faţa porţilor afirmării, fiind niţel ciupiţi. Câţiva au încercat să abordeze domeniul filmelor SF catastrofice:

* Marin Manetă a realizat "Invazia Morţilor-Vii", despre o localitate invadată de zombi cu ochii roşii şi mers împleticit, care fug după trecători să-i muşte, eventual să le sugă creierul. Filmările au fost făcute în dimineaţa de 1 ianuarie, cu telefonul, pe străzi, iar morţii-vii erau cetăţeni mahmuri după chef, care se repezeau la trecători să-i întrebe "Nu te cheamă şi Vasile?", ca să facă rost de ceva pentru dres sau măcar de 10 lei.

* "Armagheddon": un film despre psihoza care a cuprins un cartier întreg, făcând toţi locatarii să umble cu teamă, privind mereu spre cer şi aşteptând să cadă peste ei meteoritul care va distruge planeta! Regizorul Septimiu Avarie spune că, de fapt, el a filmat oameni din cartierul său, care se uită în sus de fiecare dată când trec pe lângă anumite blocuri din care nişte copii obraznici tot aruncă pungi cu apă pe trotuare.

* Filmul lui Petronel Lăcustă "Atacul Omului Zăpezilor" prezintă o explicaţie mai puţin ştiinţifică a faptului că iarna a fost lipsită de omăt: monstruosul "Om al Zăpezii", un fel de maimuţoi King Kong alb şi rău, voia să pună stăpânire pe oraş, însă a fost înfrânt de doi supereroi aflaţi în slujba Primăriei, "Omul Nisipului" şi "Omul Sării", ajutaţi de mai mulţi oameni fără superputeri, dar cu lopeţi.

* Şi alţi regizori amatori au îmbogăţit cu imaginaţia şi munca lor colecţia de supereroi ai omenirii, cei mai mulţi dintre aceştia fiind oameni adevăraţi care trec neobservaţi. Menţionăm câţiva eroi care n-au superputeri, ci doar voinţă şi talent: Maricel Burete, care poate deschide dozele şi peturile de bere fără să-l audă nevasta şi soacra, Aurel Suzetă, care merge pe podea exact ca Omul Păianjen pe pereţi, adică în patru labe (foto), Cezărel Tampon, barman şi alchimist, care din 10 litri de vin roşu a făcut 15 de rose, Nelu Manivelă, care indiferent de consumaţie rosteşte corect "Şaptesprezece cocostârci pe casa lui Kogălniceanu" sau Georgel Cleşte, care a devenit vegan şi nu mai pune gura pe carne din decembrie, de când şi-a scăpat proteza în closetul din fundul curţii şi n-a mai găsit-o.