MEMBRII SOCIETĂȚII DE MEDICI ȘI NATURALIȘTI DIN IAȘI ȘI UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

În 1834, se deschidea oficial Muzeul de Istorie Naturală, cunoscut mai târziu și sub denu­mi­rea de „Cabinetul elefantului” – elefantul Gaba fiind exponatul ce fascina vizitatorii. Abia după 1840, pri­ma Bibliotecă medicală și Muzeul s-au mutat într-o casă proprie, încăpătoare, de pe ulița Hagioaei – azi Bulevardul Independenței, nr 16 -, cumpărată de SMN cu 3000 de galbeni de la vornicul Costache Sturza. Aici va apărea în 1851 una din primele publicații, Foaia SMN din Principatul Moldovei, care va deveni Buletinul SMN, în 1887, redenumit în 1924 Revista Medico – Chirurgicală a SMN. Era primul periodic al unei societăți științifice românești. Deosebit de vital, apare până în prezent.

Puțini ieșeni și foarte puțini români știu că în acest loc, ce poate fi considerat binecuvântat, membrii SMN, majoritatea unioniștiş1ţ, alături de alți reprezentanți ai Partidei Naționale, l-au desemnat pe Alexandru Ioan Cuza la data de 3 ianuarie 1859, drept candidat la tronul Moldovei; pe 5 ianuarie 1859, la Palatul Domnesc, acesta a fost ales domnitor în Moldova, iar pe 24 ianuarie 1859 a fost ales domn și în Muntenia. La etajul întâi al acestei clădiri de patrimoniu – sediul Societății, recent consolidată de Primăria Iași, se află Sala Cuza – fosta sală de ședințe a SMN, martora 0disputelor și deciziilor din 3 ianuarie 1859. Printre cei 30 de deputați se aflau Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Constantin Rolla, Nicolae Docan, Anastasie Panu, Petru Cazimir, Petru Mavro­gheni, Dumitru Miclescu, Constantin Roset Tețcanu, Nicolae Suțu, cei care îşi doreau cel mai mult Unirea Țărilor Române. Decizia a fost însă una dificilă. Candidații erau mulţi. Au fost chiar trei tururi de scrutin până la hotărârea finală. Evenimentul a fost plastic relatat în volumul „Societatea medico-naturalistă și muzeul istorico-natural din Iași”, de către N.A. Bogdan: „era în preajma alegerei, care trebuea să se facă în ziua de 5 Ianuar 1859; o mare parte din deputații ce urmau să aleagă pe Domnitor se întruniseră cu două seri înainte, la 3 ale acelei luni, în sala de ședințe a Muzeului Istorico–Natural. Se făcură discuțiuni tumultoase, fiind propuși mulți candidați (….). Târziu, pe la 11 ore de noapte, Mihail Cogălniceanu, supărat că nu se poate hotărî o majoritate asupra unei persoane agreată de toți, plecă acasă (…), și după el voiră să plece mai mulți; atunci însă, deputatul Pisoschi se puse în ușă și, cu un pistol în mână, amenință că se va sinucide acolo, dacă deputații nu se vor înțelege în acea noapte, pentru alegerea unei persoane, căreia să se jure toți a-i da voturile în ziua alegerii oficiale, spre a se evita mai ales reușita lui Mihai Sturza, ce nu era agreat de .(…). deputații tineri ai Moldovei. După un răstimp, Pisoschi emise ideea (….) să se aleagă de candidat pe Colonelul Alexandru Cuza.Pronunțarea acestui nume, în lipsa persoanei sale, produse un efect ne-așteptat asupra întregii asistențe, și în cîteva clipe toți aprobară și se uniră în ideea de a se alege ca Domn al Moldovei pe Cuza, ce era cunoscut de toată lumea ca un om de o perfectă onestitate și de o rară inteligență. Se făcu imediat o cercare, prin votare cu bile secrete, a tuturor celor de față și se constată că toți cei 32 membri ce erau în sală admiteau candidatura lui Cuza (….)Faptul fu adus în aceiași noapte la cunoștința și a lui Cogălniceanu, care aprobă numai-decît alegerea, și a lui Cuza, care fu uimit de o veste atît de negîndită și neașteptată. Lumea locală aflând apoi faptul petrecut în casa Muzeului (Cabinetul Elefantului), a păstrat o vie amintire acestuia”.

Coborând în istorie, aflăm date fascinante despre această casă: cunoscută inițial ca vila Roset, a fost reconstruită, între 1801-1811, pe locul unei case mai vechi, care a aparținut cronicarului Ion Neculce. Acesta a vândut-o lui Ștefan Gane care o lasă moștenire lui Lupu Gane. Safta Roset, soția logofătului Vasile Roset, o cumpără de la acesta în 1760 și o dă ca zestre fiicei sale, Agripina, la căsătoria acesteia, în 10 noiembrie 1824, cu vornicul Costache Sturza. Membru și unul din președinții SMN, Costache Sturza a propus vânzarea casei către Societate, la o sumă modică. Plata, în etape, s-a încheiat în 1844, an din care Societatea de Medici și Naturaliști își are oficial sediul aici. Clădirea din fosta uliță a Hagioaiei, construită în stil neoclasic, are boltă pentru trăsuri și o structură a parterului de bolți pe arce, unică în Iași. În fața clădirii, între 1844-1872 a existat o piață publică agricolă, taxele încasate servind funcționării SMN. Ulterior, pe acest teren s-a organizat, din inițiativa profesorilor Grigore Cobălcescu și Anastasie Fătu, distinși membri SMN, o mică grădină botanică unde Dr. Dimitrie Brândză, plantează mai mulți arbori dintre care se mai păstrează astăzi doi stejari seculari, declarați Monumente ale Naturii în 1973.

Acum, la 164 de ani de la Unirea Principatelor, trebuie rememorate aceste momente hotărâtoare ale neamului românesc, perpetuându-se amintirea înaintașilor, care au lăsat urme de neșters, atât prin faptele lor, cât și prin clădirile străvechi, care au păstrat în ființa lor de piatră dovezi incon­tes­tabile ale unor victorii cruciale pentru noi, ca popor. Vorbele lui I. C. Brătianu își dovedesc actualitatea: „Pe aceste ziduri bătrâne e scrisă toată istoria Neamului Românesc”. Trebuie să credem că mai există oameni „mari”, precum cei care au întemeiat Statul Român modern acum 164 de ani și care au luptat – pas cu pas – pentru înfăptuirea României Mari, oameni care să prețuiască și să iubească țara și istoria închisă în cărți, tratate, biserici, palate, clădiri, ruine, cetăți, monumente, muzee, dar, încă, și în memoria colectivă.

Eugen TÂRCOVEANU, Dana BARAN