Caută 
1 MIN
Alături de Dimitrie Gusti şi Petre Andrei, profesorul Mihai Dinu Gheorghiu este unul dintre cei mai mari sociologi ieşeni, de anvergură internaţională. Opera sa impresionantă este depăşită doar de generozitatea, modestia şi căldura cu care îşi învăluie colaboratorii, doctoranzii, studenţii.
După instaurarea comunismului în România, sociologia considerată o „ştiinţă burgheză” a fost eliminată din curricula universitară. A fost reintrodusă ca specializare în anul 1966, beneficiind de „politica de deschidere”, după Primăvara de la Praga, a regimului la cârma căruia se afla deja Nicolae Ceauşescu. Beneficiind de fereastra de oportunitate din perioada 1966-1978, Mihai Dinu Gheorghiu (n. Iaşi, 8 decembrie 1953), proaspăt absolvent al Liceului Internat „C. Negruzzi” (1972), se înscrie la specializarea Sociologie-Psihologie a Facultăţii de Istorie-Filosofie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (UAIC). Imediat după absolvirea facultăţii (1976), Mihai Dinu Gheorghiu se angajează ca profesor logoped la Centrul Logopedic Interşcolar din Iaşi. În anul 1980, obţine prin concurs un post de sociolog-cercetător ştiinţific la Centrul de Ştiinţe Sociale al UAIC, unde activează până la plecarea în Franţa (1989).
Un moment interesant din biografia sociologului ieşean este consemnat în vara lui ’89, când are o tentativă de a trimite o scrisoare la postul de radio „Europa Liberă” prin care se autopropunea candidat pentru poziţia de secretar general al PCR, în locul lui Nicolae Ceauşescu, chiar la Congresul al XIV-lea al partidului. Scrisoarea buclucaşă nu a mai ajuns la destinaţie pe motiv că o consilieră a Ambasadei SUA la Bucureşti a refuzat să o scoată din ţară prin valiza diplomatică. La scurt timp după această tentativă, sociologul ieşean primeşte paşaportul şi permisiunea de a părăsi România. Devine preocupat mai ales de sociologia literaturii, sociologia culturii şi sociologia educaţiei. În perioada cât a lucrat ca sociolog la Iaşi, M.D. Gheorghiu s-a apropiat de sociologia lui Pierre Bourdieu, traducând şi prefaţând lucrarea „Economia bunurilor simbolice” (Ed. Meridiane, 1986).
Ajuns în Franţa, Mihai Dinu Gheorghiu se înscrie la doctorat la celebra École des Hautes Études en Sciences Sociales (EHESS, Paris), colaborând şi cu Max-Planck-Institut für Bildungsforschung şi Centre Marc-Bloch (Berlin). A susţinut doctoratul sub coordonarea ştiinţifică a magistrului-sociolog Pierre Bourdieu, având ca temă „Les métamorphoses de l’agit-prop. Les institutions de contrôle des intellectuels par les partis communistes et leurs transformations après 1989: le cas des écoles de parti”, pentru care a primit calificativul Summa Cum Laude (1997). Sociologul Mihai Dinu Gheorghiu şi-a extins preocupările în zona cercetării aplicate beneficiind de o serie de burse postdoctorale la Max Planck Institut für Bildungsforschung (cercetare asupra producţiei în ştiinţele sociale şi a studiilor asupra elitelor în Germania după 1990, Berlin, 1997-1998) şi la Geisteswissenschaftliches Zentrum Geschichte und Kultur Ostmitteleuropas, grupul de lucru „Literatura disidenţei şi a exilului” (Leipzig, 1997). M.D. Gheorghiu este membru asociat la Centre européen de sociologie et de science politique, membru al Association française de sociologie şi al Association internationale des sociologues de langue française.
M-am apropiat de opera Profesorului Emerit Mihai Dinu Gheorghiu prin intermediul preocupărilor comune în domeniul sociologiei elitelor. Am dedicat câţiva ani lucrului la o teză de doctorat în ştiinţe politice, având ca temă „Rolul elitelor guvernamentale în consolidarea democraţiei în România”. În domeniul sociologiei elitelor, M.D. Gheorghiu a fost interesat îndeosebi de problematica elitelor intelectuale în câmpul puterii, de şcolile de cadre şi formarea elitelor înainte şi după 1990, de elitele africane formate în Europa de Est, precum şi de noile elite din sistemul medical. În viziunea sa, studiul elitelor este important atât din perspectiva compoziţiei socioprofesionale, a identităţii culturale şi politice, cât şi din perspectiva legitimităţii (dacă elitele au sau nu au calitatea morală să conducă).
Producţia ştiinţifică a profesorului Mihai Dinu Gheorghiu este realmente impresionantă (cf. unui CV din 2016): 17 cărţi în calitate de autor, co-autor, coordonator, publicate în limba română şi limba franzeză, peste 20 de traduceri şi prefeţe la cărţi semnate de autori străini, români, zeci de studii în volume colective scrise în limba română, franceză, germană, engleză, 57 de studii şi articole publicate în reviste ştiinţifice, 16 recenzii (selectiv), cursuri universitare, zeci de rapoarte şi proiecte de cercetare. Răsfoindu-i CV-ul, ori te pui cu burta pe carte, ori te duci la prăşit. Ambele variante sunt onorabile. Alături de Dimitrie Gusti şi Petre Andrei, profesorul Mihai Dinu Gheorghiu este unul dintre cei mai mari sociologi ieşeni, de anvergură internaţională. Opera sa impresionantă este depăşită doar de generozitatea, modestia şi căldura cu care îşi învăluie colaboratorii, doctoranzii, studenţii.
Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi
Articolul face parte din seria „Oameni şi istorie – portrete din vremurile de acum”,
tema de meditaţie propusă de redacţie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârşitul anului 2022.
