Patologia şi puţinătatea intelectuală

Acum doi ani, cam pe vremea asta, nici în cele mai întunecate vise socialiştii lui Igor Dodon nu-şi închipuiau că vor pierde, rând pe rând, Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova. Pliante pline de minciuni, tipărite în tiraje gigantice, erau distribuite prin toată Republica Moldova, oamenii fiind chemaţi să „afle” ce s-ar putea întâmpla dacă Maia Sandu ar deveni Preşedinte şi ar conduce „după o agendă străină, împotriva intereselor ţării”: „vânzarea pământurilor către străini, ţăranii moldoveni devenind argaţii bogătaşilor de peste hotare”, „stoparea plăţilor pentru pensii şi salarii”, „adopţia copiilor de către gay şi lesbiene” ori „promovarea unei politici ostile relaţiilor strategice şi de prietenie cu Rusia”. Spre marea surpriză a socialiştilor lui Dodon şi a partenerilor săi politici de la Kremlin, oamenii nu au crezut vreo iotă din aceste baliverne, drept rezultat Maia Sandu fiind aleasă Preşedinte într-o proporţie covârşitoare.

După doar un an (prin vara trecută), socialiştii lui Dodon au luat-o de la capăt cu minciunile, împânzind iar toată Republica Moldova cu pliante, de data aceasta oamenilor fiindu-le „lămurit” cum proeuropenii – odată ajunşi în Parlament – „vor majora vârsta de pensionare” şi „vor concedia muncitorii, trimiţându-i peste hotare pentru a creşte numărul diasporei (!)”. Spre marea surpriză a socialiştilor lui Dodon şi a partenerilor săi politici de la Kremlin, nici de această dată oamenii nu au crezut vreo iotă din aceste baliverne, drept rezultat proeuropenii de la Partidul PAS obţinând majoritatea covârşitoare în Parlament, formând ulterior primul guvern 100% proeuropean din istoria Republicii Moldova.

Ce-i drept, fără să-şi fi propus acest lucru, socialiştii lui Dodon au nimerit totuşi un pronostic: acela că proeuropenii – odată ajunşi la guvernare – vor duce o politică externă orientată prioritar către Uniunea Europeană, trecând în plan secundar relaţiile „frăţeşti” cu Rusia. Iar săptămâna trecută visul întunecat al socialiştilor lui Dodon şi al partenerilor săi politici de la Kremlin s-a transformat într-un coşmar negru de-a binelea, Republica Moldova devenind oficial, alături de Ucraina, stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană.

Aflat într-o etapă a vieţii în care are mai mult timp liber, domnul Dodon – din arestul la domiciliu în care se află ca urmare a cercetării sale penale în mai multe dosare – a pus repejor mâna pe tastatură şi a emis o nouă pildă către ţară şi popor: „Moldova a primit statutul de candidat de aderare la UE nu pentru a fi susţinută economic, ci pentru a fi atrasă în jocurile geopolitice occidentale împotriva Rusiei. Noi am devenit, de fapt, candidaţi pentru noi experimente politice şi militare, după exemplul trist al Ucrainei. Iar graba cu care am fost acceptaţi drept candidaţi, împreună cu Ucraina, în lipsă de reforme necesare şi cu un regim politic al PAS care devine dictatorial încălcând grosolan principiile statului de drept şi libertăţile fundamentale ale omului, confirmă că rolul Moldovei va fi de pion pe tabla geopolitică a Occidentului”. 

Perseverenţa cu care Dodon, socialiştii moldoveni şi partenerii lor politici de la Kremlin apelează doar la dezinformări pentru a-şi argumenta părerile reflectă un fenomen aflat la graniţa dintre patologie şi puţinătate intelectuală, rezultatele ultimelor alegeri prezidenţiale şi parlamentare din Republica Moldova arătând că oamenii – obişnuindu-se nu doar cu acelaşi tip de păcăleală, dar şi cu aceiaşi propagatori ai mesajelor false – nu mai pot fi duşi de nas ca pe vremuri. Repetitivitatea cu care propaganda rusă încearcă să vâre forţat pe gât acelaşi narativ în care nu se va spune că în Rusia e bine, dar că în Occident este rău, pur şi simplu nu mai dă rezultate. Vorbind strict despre aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, dintr-o amplă analiză de pe site-ul EuVsDisinfo.eu, se vede foarte clar structura mesajelor cu care este agasată populaţia, indiferent că emitentul este Igor Dodon, Vladimir Voronin, Dmitri Medvedev ori propagandiştii de la Kremlin: 1) Descurajarea: „UE face promisiuni false”, 2) Deteriorarea încrederii în UE: „Europa va exploata Moldova” şi 3) Divizarea societăţii: „Apartenenţa la UE va distruge valorile Moldovei”.

La Chişinău, principalii promotori ai mesajelor împotriva aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană sunt împărţiţi în două mari categorii: pe de o parte – conform fişei postului – sunt socialiştii, comuniştii şi toate neamurile lor care îşi fac fotosinteza din lumina care vine de la Răsărit, iar pe de altă parte îi avem pe infractorii notorii, unii chiar lideri de partid, momentan fugari în ţări din care – speră ei – nu vor putea fi extrădaţi pentru a fi aduşi în faţa justiţiei de la Chişinău. Gândiţi-vă numai cum se simt aceştia din urmă când, la doar o săptămână de la desemnarea oficială a Republica Moldova pentru statutul de candidat la aderarea la Uniunea Europeană, în capitala de peste Prut este anunţată vizita procurorului-şef european, Laura Codruţa Köveşi (sau „Doamna Codruţa”, cum duios a numit-o un crainic de la un post TV din Chişinău).

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova