Persoanele greu angajabile: câteva coordonate statistice

La începutul lunii noiembrie 2022, Institutul Naţional de Statistică a furnizat o serie de date privind situaţia şomajului în România, rezultate din Ancheta forţei de muncă în gospodării (AMIGO) – cercetare statistică selectivă, pe bază de eşantion reprezentativ la nivel naţional, macroregional şi regional. Datele din cercetarea AMIGO servesc mai ales pentru analize comparative la nivel internaţional, metodologia acestei cercetării find conformă Biroului Internaţional al Muncii (BIM). Pentru analize la nivel naţional şi judeţean, de obicei, apelăm la statisticile bazate pe surse administrative, cum ar fi, de exemplu, cele ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau din alte cercetătări statistice – Balanţa Forţei de Muncă.

Potrivint INS (AMIGO), în luna septembrie 2022, rata şomajului în formă ajustată sezonier a fost de 5,2%, în creştere cu 0,1 puncte procentuale faţă de cea înregistrată în luna august 2022 (5,1%). La bărbaţi, rata şomajului a fost cu 1,2 puncte procentuale mai mare decât la femei. Însă, ceea ce atrage atenţia în comunicatul INS este nivelul şomajului (22,8%) la tinerii cu vârste între 15 şi 24 de ani. În anul 2021, pentru tineri (15-24 ani), rata şomajului de lungă durată (în şomaj de şase luni şi peste) a fost de 11,0%, incidenţa şomajului de lungă durată în rândul acestora fiind de 52,3%. Şomajul afectează în măsură mai mare absolvenţii învăţământului mediu şi scăzut, pentru care rata şomajului a fost de 5,1%, respectiv 13,6%, mai mare comparativ cu rata înregistrată pentru cei cu studii superioare (2,1%).

Şomerii de lungă durată şi persoanele cu vârste între 55-64 de ani se încadrează în ceea ce numim persoane greu angajabile. În anul 2021, potrivit INS, rata şomajului de lungă durată (în şomaj de un an şi peste) a fost de 2,0%. Ponderea persoanelor aflate în şomaj de un an şi peste în totalul şomerilor a fost de 36,6%. Şomajul pe termen lung a înregistrat valori destul de apropiate pe sexe (36,1% în cazul bărbaţilor şi 37,4% în cazul femeilor), dar diferenţiate pe medii (44,5% în mediul urban şi 32,2% în mediul rural).

Din totalul celor peste 223.000 de şomeri din România, circa 85.000 sunt şomeri de lungă durată (din care peste 15.000 tineri între 16-29 de ani şi persoane cu vârsta mai mare 55 de ani – peste 43.000), potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). Cei mai mulţi şomeri de lungă durată – persoane aflate în şomaj de peste un an, sau minim 6 luni în cazul tinerilor sub 25 de ani – sunt în judeţele Dolj (9.173), Galaţi (6.710), Buzău (4.747), Vaslui (4.710), Iaşi (4.548). Cu excepţia judeţului Iaşi, celelalte patru judeţe sunt şi în topul judeţelor cu cele mai mari rate ale şomajului din ţară, de peste 5%. Dintre aceştia, puţin peste 1800 au fost încadraţi în muncă, adică sub 5% din total, conform datelor furnizate de ANOFM. Dintr-un total de aproape 12.000 de şomeri obişnuiţi şi alte categorii asimilate acestora, mai puţin de 1.000 de şomeri de lungă durată au participat la programele de formare profesională organizate de ANOFM, în perioada ianuarie-iulie 2022.

Statistica oficială arată că, în anul 2021, un număr de 117,4 mii persoane erau ocupate cu program parţial, doreau şi erau disponibile să lucreze mai multe ore decât în prezent, fiind considerate persoane subocupate. Această categorie de persoane a reprezentat 1,4% din populaţia activă, 1,5% din populaţia ocupată şi 39,7% din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parţial. Din totalul persoanelor subocupate, 81,2% erau persoane rezidente în mediul rural, 77,9% erau bărbaţi, iar 52,0% aveau vârsta cuprinsă în intervalul 35-54 ani. Peste jumătate (51,9%) dintre persoanele subocupate aveau studii de nivel scăzut, iar alte 45,9% aveau nivel mediu de educaţie.

Din populaţia de 15 ani şi peste, în luna premergătoare intervievării în cadrul cercetării AMIGO, un procent de 11,1% urmase o formă de instruire în cadrul sistemului naţional de educaţie sau în afara acestuia. Pe medii, valorile au fost de 12,3% pentru persoanele din mediul urban faţă de 9,8% pentru persoanele din mediul rural. Gradul de participare la cel puţin o formă de instruire a fost de 6,6% pentru persoanele ocupate, 3,4% pentru şomerii BIM şi 16,1% pentru persoanele inactive de 15 ani şi peste.

Potrivit aceluiaşi INS, în anul 2021, gradul de participare la procesul educaţional sau de instruire al persoanelor de 25-64 ani era de doar 4,9%. Instruirea, formarea profesională, educaţia pe parcursul vieţii active sunt preocupări pentru un segment redus de populaţie, într-o vreme în care exigenţele în materie de digitalizare (instrumente IT&C) sunt tot mai mari. Rata de părăsire timpurie a sistemului educaţional de către tinerii în vârstă de 18-24 ani (proporţia populaţiei de 18-24 ani cu nivel scăzut de educaţie), care nu urma nici o formă de instruire, formală sau non-formală, în total populaţie de 18-24 ani a fost în anul 2021 de 15,3%.

Ce soluţii sunt pentru ca aceste categorii de persoane greu angajabile să fie aduse în câmpul muncii, pentru a fi scoase din starea de precaritate socială în care se află? De obicei, problemele complicate au soluţii simple. Prin serviciile de asistenţă socială comunitară, în colaborare cu celelalte instituţii judeţene cu atribuţii în domeniul forţei de muncă (ocupării şi şomajului) se pot identifica persoanele care nu au loc de muncă, dar care au disponibilitatea de a munci. Apoi, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale, patronatele şi sindicatele, să se procedeze la elaborarea de proiecte cu fonduri europene (PNRR, POCU), pentru instruirea/ formarea/ calificarea persoanelor greu angajabile în acele meserii care sunt cerute pe piaţa muncă, conform locurilor de muncă vacante (listate la AJOFM, pe platformele de recrutare, la companii). Important este ca atunci când un grup ţintă de persoane angajabile este cuprins într-un program de formare profesională să existe deja promisiunea fermă a unui angajator sau mai mulţi de a angaja aceste persoane după absolvirea cursurilor. Trebuie evitate greşelile de pe vrema funcţionării Programului Operaţional Special – Dezvoltarea Resurselor Umane (2007-2013), când se formau de-a valma tot felul de persoane, doar pentru obţinerea unor diplome/certificate, fără a exista în concret posibilitatea de a fi integrate pe piaţa muncii.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi