Caută 
3 MIN
Fascinantă și generoasă această tendință a lumii contemporane de a-și înscrie în calendar împreună cu sfinții zile de sărbătoare consacrate profesiei. Și, într-adevăr, oricărei religii, oricărui cult religios nu-i poate fi alăturat mai firesc și mai trainic un cult decât cel al muncii, al dăruirii în îngrijirea aproapelui, aflat în suferință. În calendarul spiritualității universale pe data de 12 mai, începând din 1974, este celebrată Ziua Internațională a Asistentului Medical.
Ziua de 12 mai nu este întâmplător aleasă, ci este ziua de naștere a Florence Nightingale, fondatoarea nursingului modern, prima femeie din Marea Britanie recompensată cu Medalia de Merit, care a deschis prima școală pentru asistentele medicale la Spitalul ''Saint Thomas'' din Londra (1860). Asistenții medicali (femei sau bărbați) reprezintă peste o treime din forța de muncă din sistemul de sănătate.
Este de fapt ziua miilor, zecilor de mii de anonime care își jerfesc tinerețea acceptând o întregă viață de nopți și zile în preajma suferinței; înger de pază și icoană lângă rană, speranță statornică mereu conectată la suferința bolnavilor.
În istoria noastră două nume simbolizează acest devotament. Regina Maria, simbol al întruchipării Marii Uniri de la 1918, regina mamă, mama răniților, regina soldat este renumită pentru alinarea pe care a adus-o răniților și bolnavilor de tifos, fiind prezentă în punctele fierbinți ale primului Război Mondial, în spitalele de front pentru a-i îngriji și încuraja pe cei în suferință. Regina Ana, ofițer al Armatei Franceze în al Doilea Război Mondial a lucrat ca infirmieră în spatele frontului și a fost decorată cu Crucea de Război a Republicii Franceze, pentru faptele sale.
Astăzi, în plina pandemie cu Sars Cov2 asistentele și infirmierele alături de medici readuc în actualitate noblețea sacrificiului și satisfacția de a reuși în alinarea suferințelor omului bolnav. Empatie este tot ce le caracterizează.
De aproape o jumătate de secol le văd în pas alergător pe coridoarele spitalelor, în saloane, cu chipul ascuns sub voalul sincerei îngrijorări, care le îmbătrânește cel puțin în clipa pe care o trăiesc și în mod sigur pentru un șir mai lung de clipe. Aud deseori în nopțile de gardă vocea unui vârstnic chemând ” o soră” și le văd alergând la patul suferinzilor, despovărându-i de durere. Rememorând astfel de scene constat cu admirație că asistentele, anonime sunt primele dintre ființele acestei lumi cărora le poți vedea cu mai multă ușurință și mai des decât în cazul altora sufletul.
După cum se poate înțelege, admirația pe care eu le-o port nu-i de loc una conjuncturală, este îndelungată și profundă, sinceră și simplă încât nu poate fi cuprinsă în cuvinte.
Doamnelor și domnișoarelor asistente, domnilor asistenți, atâți cât sunteți, și unde sunteți va urez un sincer și călduros ”La mulți ani!” cu sănătate și cu bucurii în ziua și de ziua care vi se consacră.
E. Târcoveanu
Îți recomandăm
